Dilema

[glykys]

În prealabil postat de maria40

Si eu simt de ceva vreme ca ma paraseste credinta. Cireasa de pe tort ca sa spun asa a fost duminica trecuta cand s-a tarnosit o biserica aici in oras la care a participat Patriarhul Daniel. M-a apucat scarba cand am vazut pleiada de politicieni aliniati ca la gradinita care asteptau "piosi" sa le fie recunoscute "meritele" la construirea bisericii. Am plecat de acolo sa nu mai vad ca altfel acolo vomitam de scarba. Ma enerveaza si abundenta si opulenta pe care o afiseaza Patriarhia si faptul ca tot timpul stau cu mana intinsa sa ceara bani de la credinciosi pentru orice fel de serviciu pe care-l presteaza. Au post de televiziune, radio, ziar....o adevarata afacere. Amaratii vin si platesc pentru orice fel de serviciu prestat: pomelnice, botez, nunta etc. Vai de steaua noastra!

Curaj si rabdare, Maria40! :)
Biserica e Trupul lui Hristos, e jertfa dumnezeiasca,e comuniune, nu e doar institutia vazuta, cu ierarhi si persoane importante...
Am ajuns vremurile astea din pricina necredintei noastre. Dar eu tot spun si dau exemplu de preoti cucernici, care nu cer nici un ban, ba chiar refuza cand omul vrea sa ii dea bani. Sa ne rugam sa ne scoata Dumnezeu in cale preoti si oameni buni si, mai ales, sa ne lumineze mintea sa stim ce sa facem!

[fallen]

În prealabil postat de glykys

Curaj si rabdare, Maria40! :)
Biserica e Trupul lui Hristos, e jertfa dumnezeiasca,e comuniune, nu e doar institutia vazuta, cu ierarhi si persoane importante...
Am ajuns vremurile astea din pricina necredintei noastre. Dar eu tot spun si dau exemplu de preoti cucernici, care nu cer nici un ban, ba chiar refuza cand omul vrea sa ii dea bani. Sa ne rugam sa ne scoata Dumnezeu in cale preoti si oameni buni si, mai ales, sa ne lumineze mintea sa stim ce sa facem!

Asa este! Azi am fost la Maternitatea Polizu, la Acoperamantul Maicii Domnului (hramul bisericutei), locas despre care am aflat din cartea parintelui Nicolae, pe care am gasit-o la anticariatul unde m-ai trimis tu.
Nu credeam sa existe o biserica mai mica ca a noastra, dar, dupa cum e bine stiut, omul sfinteste locul. Desi slujeau trei preoti, l-am "recunoscut" relativ repede pe parintele Nicolae. Protopsaltul se auzea de afara de ma intrebam daca nu cumva o fi Marian Moise. Lume era ... ca la hram. A durat cam 30 -40 de minute pana m-am miruit. Era afara o masa cat biserica de lunga, plina cu bunatati; cand s-a terminat predica, femeile stergeau mesele. Apoi, in paralel cu coada la miruit, s-a format o coada mai abudentata la mici si sarmale. Parintele militar care a tinut predica (si care avea o voce ca de tunet), a iesit apoi si a facut putina "militarie". Dar una peste alta, lumea a fost civilizata si cucernica, nu au fost nici cersetori. De altfel nici n-aveau cum sa ajunga acolo oameni decat cei care stiau de existenta acelui locas. Un adevarat "colt de rai" intr-un peisaj usor cam dezolant... exact ca si la noi la scoala. Una peste alta, a fost o experienta minunata. Stiu ca sunt off-topic, dar trebuia sa o impartasesc cu voi. Intr-adevar, Dumnezeu ti se descopera daca te interesezi de El.

În prealabil postat de fallen

Asa este! Azi am fost la Maternitatea Polizu, la Acoperamantul Maicii Domnului (hramul bisericutei), locas despre care am aflat din cartea parintelui Nicolae, pe care am gasit-o la anticariatul unde m-ai trimis tu.
Nu credeam sa existe o biserica mai mica ca a noastra, dar, dupa cum e bine stiut, omul sfinteste locul. Desi slujeau trei preoti, l-am "recunoscut" relativ repede pe parintele Nicolae. Protopsaltul se auzea de afara de ma intrebam daca nu cumva o fi Marian Moise. Lume era ... ca la hram. A durat cam 30 -40 de minute pana m-am miruit. Era afara o masa cat biserica de lunga, plina cu bunatati; cand s-a terminat predica, femeile stergeau mesele. Apoi, in paralel cu coada la miruit, s-a format o coada mai abudentata la mici si sarmale. Parintele militar care a tinut predica (si care avea o voce ca de tunet), a iesit apoi si a facut putina "militarie". Dar una peste alta, lumea a fost civilizata si cucernica, nu au fost nici cersetori. De altfel nici n-aveau cum sa ajunga acolo oameni decat cei care stiau de existenta acelui locas. Un adevarat "colt de rai" intr-un peisaj usor cam dezolant... exact ca si la noi la scoala. Una peste alta, a fost o experienta minunata. Stiu ca sunt off-topic, dar trebuia sa o impartasesc cu voi. Intr-adevar, Dumnezeu ti se descopera daca te interesezi de El.

Postările nu sunt chiar off topic deoarece exprimă o stare de comfuzie generală la fel ca şi ale iniţiatoarea lui.

[glykys]

În prealabil postat de dorinastoica14

Au început pomenile electorale draga mea. Peste tot. Acum se poartă "agapele creştine" în curtea bisericilor, plătite de oameni politici sau de sponsorii acestora. În felul acesta îşi mai spală şi ei păcatele.

Maria are dreptatea ei. Este cumplit de greu în aceste vremuri să-ţi păstrezi credinţa când vezi cât sunt de apreciaţi acei care au bani şi de marginalizaţi cei săraci. Sunt vremuri în care a merge la biserică sau a aparţine unei biserici este o chestiune de bani, de câţi bani dai.

Credinţa este ceva personal, valoros chiar nepreţuit la Dumnezeu, să o păstrăm ca pe o comoară nepreţuită indifernt de vremuri şi de opulenţa preoţimii sau a bisericlor colorate politic.
Eu nu prea am întâlnit preoţi care să nu vrea bani şi am destui ani, sunt umblată prin biserici şi prin mănăstiri.
Dacă mergi undeva la o mănăstire şi dai un pomelnic fără bani te pomeneşte o dată de două ori cel mult.

Postările nu sunt chiar off topic deoarece exprimă o stare de comfuzie generală la fel ca şi ale iniţiatoarea lui.

Doamna Dorina, eu nu am mers mai departe de doua statii de autobuz duminica trecuta, la slujba. Aveam o problema si l-am rugat pe parintele care miruia sa imi citeasca niste rugaciuni. Bun, la finalul slujbei, inaintea mea, i-a citit unei lauze dezlegarile, aceasta nu i-a dat nimic; apoi a venit o handicapata, sa ii citeasca de sanatate, nici aceasta nu i-a dat nimic, apoi o batrana, nimic... apoi o mama cu trei copii, nimic, apoi eu. Am pus mana pe geanta si am vrut sa scot bani; citise foarte atent, cum trebuie si mai mult decat ma asteptasem, si am avut si reusita, datorita rugaciunilor lui; ei, nu m-a lasat sa ii dau bani! La sfarsit, a mai venit o femeie, care a insistat sa ii dea bani. Ei bine, banii aceleia faceau cat ar fi trebuit sa dea toti cei de dinainte. Si toti preotii din acea biserica sunt exact la fel.
Numai ca... daca treci pe acolo, nu tu biserica impunatoare, nu tu slujbe lungi si somptuoase, nu tu cor, lumea canta la gramada, nu tu predici docte, imbulzeala de nedescris, o gramada de babute atotstiutoare si cam certarete. Nu prea s-ar gandi cineva sa caute diamante acolo. Ca in povestile cu calul hodorogit si rapciugos care mananca apoi jaratic.

Asa ca mai sunt si preoti cumsecade, care nu cer bani, ba chiar nici nu doresc sa primeasca. Eu una, multumesc lui Dumnezeu, aproape numai dintre acestia mi-a scos in cale.

[adam000]

Da Glykys, asa mi-a scos si mie Dumnezeu in cale astfel de preoti minunati, care tot ce fac, fac pentru Dumnezeu, nu pentru bani. Ei sint cei care mi-au insuflat dragostea de Dumnezeu si sint convins ca Dumnezeu mi-a dat cu muult mai mult decat am meritat eu pacatosul si m-a tinut in crediinta pentru rugaciunile lor sincere. Primul meu duhovnic, omul care m-a intors pe mine la crediinta, un om cu adevarat sfant, a avut o rabdare de fier cu mine, o blandete, o bunatate impresionanta, fara limita (atat de mari ca eu nu le-am atins vreodata limitele cu indaratnicia mea), o smerenie uriasa fata de mandria si indaratnicia mea (dar cred ca la cat eram eu de mandru si carcotas la acea vreme, numai un om de o smerenie desavarsita putea sa ma intoarca pe mine spre crediinta) si o sinceritate si bucurie uimitoare in a mi-L face cunoscut pe Dumnezeu, atat cat puteam intelege eu la acea vreme. Iar pe vremea aceea nu aveam nici un ban. Omul ala a zidit biserica in sufletul meu si m-a facut sa-l iubesc pe Dumnezeu. Fara bani, fara sa am nimic ce oferi in schimb, doar din dragostea lui sincera pentru Dumnezeu.

Cat despre agapele crestine, ultima agapa crestineasca la care am participat, chiar de Inaltarea Sfintei Cruci a fost facuta numai de credincioasele de acolo, care au pregatit ca niste albinute cu mana lor bucate de post si au adus fiecare ce stiau mai bun sa faca, iar atosfera era una de rai pe pamant - parca toate se intreceau cu sinceritate si din suflet sa ii serveasca pe toti cu tot ce era mai bun, de la cel mai sarac pina la cel mai bogat, de la credinciosii obisnuiti acolo pina la strainii necunoscuti, mereu atente sa nu lipseasca nimanui nimic, ci tuturor sa le prisoseasca si sa simta din plin dragostea frateasca ce domnea acolo. Acolo s-a servit nu numai mancare, ci cu adevarat dragostea Lui Dumnezeu prin oameni.

Iar la noi in parohie, cand e hram si trebuie sa se organizeze ceva, cu ceva timp inainte (din timp), parintele face o strigare la sfarsitul slujbei ca cine vrea sa ramana sa participe la organizarea hramului si sa ajute cum poate, sa ramana. Si ramane cine vrea si ajuta fiecare cum poate. Nimic fortat, nici o discriminare. Totul din dragoste pentru Dumnezeu. Toti credinciosii sint primiti si tratati cu aceeasi dragoste frateasca, indiferent ce atitudine au.

În prealabil postat de glykys

Doamna Dorina, eu nu am mers mai departe de doua statii de autobuz duminica trecuta, la slujba. Aveam o problema si l-am rugat pe parintele care miruia sa imi citeasca niste rugaciuni. Bun, la finalul slujbei, inaintea mea, i-a citit unei lauze dezlegarile, aceasta nu i-a dat nimic; apoi a venit o handicapata, sa ii citeasca de sanatate, nici aceasta nu i-a dat nimic, apoi o batrana, nimic... apoi o mama cu trei copii, nimic, apoi eu. Am pus mana pe geanta si am vrut sa scot bani; citise foarte atent, cum trebuie si mai mult decat ma asteptasem, si am avut si reusita, datorita rugaciunilor lui; ei, nu m-a lasat sa ii dau bani! La sfarsit, a mai venit o femeie, care a insistat sa ii dea bani. Ei bine, banii aceleia faceau cat ar fi trebuit sa dea toti cei de dinainte. Si toti preotii din acea biserica sunt exact la fel.
Numai ca... daca treci pe acolo, nu tu biserica impunatoare, nu tu slujbe lungi si somptuoase, nu tu cor, lumea canta la gramada, nu tu predici docte, imbulzeala de nedescris, o gramada de babute atotstiutoare si cam certarete. Nu prea s-ar gandi cineva sa caute diamante acolo. Ca in povestile cu calul hodorogit si rapciugos care mananca apoi jaratic.

Asa ca mai sunt si preoti cumsecade, care nu cer bani, ba chiar nici nu doresc sa primeasca. Eu una, multumesc lui Dumnezeu, aproape numai dintre acestia mi-a scos in cale.

Ferice de tine. Eşti vrednică de aşa fapte de aceia ai parte de ele.
Să le răspătească acelor preoţi adevăraţi Dumnezeu milostenia şi credinţa.

[glykys]

În prealabil postat de dorinastoica14

Ferice de tine. Eşti vrednică de aşa fapte de aceia ai parte de ele.
Să le răspătească acelor preoţi adevăraţi Dumnezeu milostenia şi credinţa.

Mai fericiti cei care experimenteaza starea despre care vorbiti si reusesc sa isi pastreze credinta! Sa ne scoata in cale Domnul preoti si oameni buni, asa trebuie sa cerem. Pur si simplu, eu sunt o fire mai plapanda si poate ca m-as fi smintit rau experimentand acea stare. Voiam doar sa arat ca sunt si preoti foarte credinciosi si milostivi si pot da exemple cu duiumul oricui doreste. L-am spus numai pe cel mai recent.

Poate putin offtopic: Biserica noastra se roaga mereu "pentru conducatorii tarii noastre, pentru mai-marii oraselor si ai satelor... pentru sanatatea si mantuirea lor!" Nu se roaga sa le dea minte, sa nu mai fie corupti, hoti,sa faca legi drepte etc. Se roaga pentru sanatatea si mantuirea lor. Atat. Chiar parintele Boca spunea ca a vazut ca un episcop a ajuns in iad, numai ca in timpul vietii lui, ctitorise o manastire si se ingrijise de ea, iar calugarii de acolo il tot pomeneau la liturghii si parastase, iar dupa 30 de ani, in timp ce parintele Boca slujea Sfanta Liturghie, i s-a descoperit ca, prin rugaciunile Bisericii, a fost iertat si sufletul aceluia. Care dintre noi oare ne-om invrednici sa fim pomeniti 30 de ani incontinuu la liturghii si parastase?! De aia zic eu hotul cu un pacat si pagubasul cu o mie. Ideea este ca e o trufie sa crezi ca pe unii ii mantuiesc doar faptele lor, iar altii sunt osanditi doar din cauza pacatelor personale. Fiecare are sansa lui la mantuire, iar pe langa credinta si fapte bune, trebuie si har, care se gaseste in Biserica. Noi trebuie sa se mantuiasca toti, chiar si conducatorii nostri pe care ii vedem asa cum ii vedem, caci asa ne rugam in biserica pentru ei.


Si ceva si mai offtopic, fara a viza pe nimeni, dar poate o fi util cuiva care citeste: am citit tot la par. Arsenie ca le spunea celor care se plangeau ca au pagube mari, ca pierd multi bani ca astfel ispasesc pacatul avortului, in sensul ca acei bani pierduti ar fi trebuit sa fie destinati cresterii de copii si de aceea nu au parte de ei. Si tot ceva care mi s-a parut interesant: ca se mai pot pierde si banii care, desi agonisiti din munca cinstita, au fost facuti intr-o vreme in care respectivul traia in desfranare sau in alte pacate grele.

[spre_rasarit]

În prealabil postat de glykys

Poate putin offtopic: Biserica noastra se roaga mereu "pentru conducatorii tarii noastre, pentru mai-marii oraselor si ai satelor... pentru sanatatea si mantuirea lor!" Nu se roaga sa le dea minte, sa nu mai fie corupti, hoti,sa faca legi drepte etc. Se roaga pentru sanatatea si mantuirea lor. Atat. Chiar parintele Boca spunea ca a vazut ca un episcop a ajuns in iad, numai ca in timpul vietii lui, ctitorise o manastire si se ingrijise de ea, iar calugarii de acolo il tot pomeneau la liturghii si parastase, iar dupa 30 de ani, in timp ce parintele Boca slujea Sfanta Liturghie, i s-a descoperit ca, prin rugaciunile Bisericii, a fost iertat si sufletul aceluia. Care dintre noi oare ne-om invrednici sa fim pomeniti 30 de ani incontinuu la liturghii si parastase?!

Ce cerem lui Dumnezeu prin rugaciune nu devine doar posibil ci si probabil. Deci sa cerem lui Dumnezeu sa ne ajute sa facem si noi Biserici, sa avem o departare crestineasca din aceasta viata si sa fim pomeniti la pomelnice si parastase atat cat e nevoie sa ne mantuim si sa ne fie bine in rai.