Istorii cu talc

[cristiboss56]

Nicodor traia sarmanul undeva intr-o padure.
Se hranea cu ce-i da Domnul; cu ciuperci, cu fragi, cu mure.
Uneori mergea in sat pentru-a cere cate-o paine
Din care gusta putin. Asa traia de azi pe maine.
Pe la porti umbla sarmanul, la toti oamenii spunea:
- De vei da cu bucurie, bucurie vei avea.

O femeie pacatoasa tot vazandu-l la cerut

Si-a spus ticaloasa-n barba: - La-s ca stiu ce-am de facut!

A luat faina alba, a facut o paine mare

Si i-o dete de pomana cand trecu el pe carare.

Bucuroasa intra-n casa. Painea era otravita

Iar de datul de pomana de acum va fi scutita.

Indreptandu-se spre casa cu pomenile sub brat

Se gandi sa guste painea si sa faca un popas.

Nu statu mai mult de-o clipa cand apare un fecior

Care ratacise drumul: - Da-mi sa gust, de foame mor!

Luand painea din desaga i-a spus bunul cersetor

- Ia copile de mananca, painea-i de la mama ta

E intreaga, rumenita , n-apucai nici a gusta..

Cand s-ajung-acasa fiul a simtit un rau cumplit

Iar in poarta casei sale a cazut si a murit.

Era singur la parinti si a fost o mare jale.

Mama sa din rautate cand a pus otrava tare

N-a stiut ca milostenia dintre fapte-i cea mai mare.

Plange lacrimi multe-amare la portita ei cand sta

- "Cine da lui isi da " murmura de-atunci intr-una

Da paine la toata lumea si le spune cu oftat

- Sunt pentru baiatul mamei. Dumnezeu mi l-a luat.

Dorina Stoica

(dupa o povestire cu talc)