Soarta scrisa sau liberul arbitru?

[nea Vasile]

.....banuiesc ca cele mai importante evenimente din viata noastra sunt prestabilite (parintele Cleopa stia inainte cu multi ani ca o eleva venita in vizita la Sihastria,va ajunge la un moment dat maica intro manastire). In ceea ce priveste liberul arbitru cred ca influienteaza doar momentul si intensitatea evenimentului.

Eu cunosc un om caruia,odata,cineva i-a facut o astrograma.Tipul,fiind un pragmatic de felul lui a ignorat-o,dar ca sa nu fie nepoliticos a primit-o aruncand-o intr-un sertar.Dupa mult timp,cativa ani,a dat din greseala iar peste ea.Uitase complet.Spre surprinderea si,as spune,spaima lui,tot ce i-se intimplase in acei ani fusese scris de aceea persoana in acea astrograma.Toate evenimentele majore aproape.Personal sunt un pragmatic ce lucreaza cu cifre,valori financiare, si prin urmare am tendinta sa zimbesc dispretuitor cand vad asa ceva.Totusi am vazut cu ochii mei iar acel om nu este genul nici sa faca glume,nici sa dramatizeze,fiind un tip rece si calculat.

Daca,sa presupunem,a vrut satana sa-l insele atunci trebuie sa spun ca a stiut al naibii de bine viitorul.Asta ar contrazice complet toata credinta mea cel putin.Daca a fost un semn divin,atunci perceptia fata de acest gen de practici ar trebui reconsiderata.Asta contrazice si mai grav credinta mea care le respinge complet.Si totusi:cum a fost posibil? Prea multe date exacte ca sa fie o intimplare.Nu cred in coincidente de acest tip,poate am o fire mai nordica,sa spunem.

[adam000]

Daca ala rau stie care ii vor fi omului ispitele - nu de alta dar chiar el i le pune omului in cale, deci logic ar trebui sa le stie (ceva de genul ramificatiilor logice posibile - daca omul face alegerea "x" ala rau pune ispita "y", daca omul face alegerea "n" ala rau pune ispita "m" - nu neaparat ca va stii ce alegere va face omul ci ca ar putea calcula in avans toate variantele posibile fiind mai vechi ca varsta decat omul in cauza, deci mai antrenat la a pune piedici), atunci omul respectiv, daca nu e foarte antrenat duhovniceste (ca sa identifice si sa ocoleasca ispitele cerand ajutorul Lui Dumnezeu sa il scape El cu biruinta), atunci omul in cauza poate cadea in plasa aluia rau in mod repetat (cat timp nu ar fi foarte antrenat in a-si da seama care e ispita si care nu), pina se intelepteste si face un salt in crediinta. Intr-o asemenea situatie, ala rau cunoscand cum e omul (pe baza cunoasterii trecutului, se poate deduce logic intr-o anume masura reactiile viitoare), nu ar fi greu sa anticipeze cea mai probabila varianta de a-l face sa cada si care ar fi cele mai "eficiente" ispite impotriva lui (luand in calcul rata de progresie duhovniceasca a acelui omn de pina atunci).
Zic si eu ca o explicatie cat se poate de logica. Nu inseamna ca ar fi adevarata, ci doar o explicatie logica.

Poate fi cum spui tu,nu exclud.Chiar foarte interesanta abordarea ta,o sa mai ma gandesc si eu.Am vazut situatii care m-au convins ca exista liber arbitru.Am vazut situatii,si nu o singura data,care m-au convins ca exista predestinare,desi nu sunt convins ca noi oamenii intelegem corect acesta notiune.As spune ca avem o viziune extrem de limitata cu privire la ea,ceea ce este logic.Cred ca exista un punct de convergenta intre ele,intre planul divin si libertatea umana.Undeva,se intimpla anumite lucruri care clar sunt cumva stabilite peste intelegerea umana si cu toate acestea exista si libertate de decizie.Nu as putea spune cum se imbina aceste doua planuri,cea mai rationala explicatie(suna a nonsens dar probeaza incapacitatea) pe care o am este ca nu avem capacitatea,sau nu toti,de a intelege asa ceva.Nici nu stiu daca este bine sa intelegem asa ceva,avem teribila tendinta de a diseca orice ne depaseste intelegerea,si asta nu este mereu bine,tinand cont de ce tendinte avem,la modul general.

Pe de alta parte exista fenomene sau intamplari care depasesc cadrul unor raspunsuri standard,de catehism as spune.Sunt convins ca nu stim tot,ca stim/cunoastem doar in parte cum spunea Apostolul Pavel,si ca se intimpla anumite lucruri care ne depasesc clar.Poate nici nu trebuie intelese,dar se intimpla.Cat anume este aportul celui rau si cat plan divin,asta este greu de spus,nici Iov nu a stiut anumite aspecte si nici Dumnezeu nu i le-a spus.Dar s-a confruntat cu ele.

Cred si eu ca exista predestinare, asa incat omul nu poate schimba nimic orice ar face.
Inteleg asa:
Dumnezeu ne-a harazit fiecaruia tendinta inevitabila de a-L cauta si de a invata treptat sa Il iubim. Acesta e destinul nostru si, orice am face, nu ne putem sustrage.
Dumnezeu ne-a predestinat sa cautam libertatea, frumosul, adevarul, implinirea personala.
Dumnezeu ne-a predestinat sa fim crestini.
Dumnezeu ne-a predestinat cu o anumita alcatuire trupeasca, cu o anumita anatomie si fiziologie, cu anumite particularitati bio-psihice de care nu putem scapa, putem cel mult sa lucram intre limite personale asupra lor.
Dumnezeu ne-a predestinat la individualitate precum si la comunitate.
Dumnezeu ne-a predestinat sa ne intoarcem in tarina si sa tindem spre cer.
Dumnezeu ne-a predestinat sa traim in aceasta lume alcatuita din ceea ce El a voit sa puna in ea: pamant, soare, luna, stele, animale, plante precum si simtiri interioare, vointa, gandire, limbaj, memorie etc.
Sigur ca exista predestinare. Careia nu ne putem sustrage orice am face, dar inauntrul careia fiecare isi rateaza ori isi implineste clipa.
Fie sa ne bucuram de acest destin al fiecaruia si al tuturor impreuna, cu pace, binecuvantare si bucurie intru Hristos Domnul! AMIN.

[Calin21]

Manca-v-ar Raiul pe toti! Cum sa credeti in predestinare?
Oare daca eram predestinati, atunci Dumnezeu nu ne predestina la viata vesnica intru slava Sa? Daca eram predestinati nu se intamplau toate ( caderea protoparintilor nostri, intruparea lui Iisus, invierea , etc). Toate nu erau necesare, caci Dumnezeu nu ne-a predestinat. Daca Dumnezeu stie dinainte ce vei ajunge nu inseamna ca atunci tu esti predestinat, caci prin libera ta alegere vei ajunge la acel moment. Ca sa va exemplific:
Eu sunt pritenul lui X , iar X imi spune ca saptamana viitoare merge in orasul Y, ce predestinare este pentru X daca eu sunt singurul care stie ca el pleaca saptamana viitoare in orasul Y; caci eu numia cunosc viitorul sau si nu pot interveni in el.
Nu exista predestinare, exista doar inainte cunoastere, daca o pot numi asa. Daca ar fi predestinare atunci nu ar mai trebui sa ne chinuim daca suntem siguri de pozitia noastra vesinica, alaturi de Dumnezeu sau in Iad.

[Silencer]

Pentru cei care spun de predestinare si nu putem face nimic, adica ucigasii, desfranatii, etc. sunt asa deoarece asa ia predestinat Dumnezeu ?

Ma gandeam mult si eu la aceasta intrebare, si eu cred ca oamenii ishi aleg calea in viata, iar Dumnezeu stie inainte de noi ce alegeri vom face. Deoarece chiar daca e sa luam teoria aparitiei universului, timpul a aparut odata cu creatia universului. Deci Dumnezeu a creat timpul, si ca orice creatie acesta se supune lui, si el ar putea sti cu ce se va termina totul...
E o chestie care cred eu, nu ne e data noua pacatosilor sa o intelegem.

Lucrul care supara cel mai mult la predestinare desi,repet,eu nu sunt de acord cu incadrarea ei standard,dpdv al definitiei,este ca omul simte ca puterea deciziei nu mai este la el.Este un lucru teribil pentru gandirea umana,care doreste omul in centru,o tendinta naturala.I se recunoaste Celui de Sus dreptul la ,,prestiinta"dar omul ii refuza dreptul la actiune.
Ceva de tipul,,stie dar nu se baga,ma lasa pe mine,imi lasa mie libertatea".Sau asa-zisa libertate pentru ca daca ma uit la istoria lumii,la cum arata lumea in prezent mi-se face pielea gaina de frica gandindu-ma la posibilitatea ca decizie sa fie lasata complet in mana omului.Insa niciodata,nicaieri,nu am vazut ca Dumnezeu sa-l fi intrebat pe om cum trebuie EL sa procedeze in acest caz.Sau sa-i fi cerut aprobarea.a spunem ca i-a lasat posibilitatea dar asta nu exclude actiunea sa.Nicaieri Dumnzeu nu a spus ,,Eu nu voi apela la predestinare".In schimb a spus lucruri care inclina spre ideea,in Biblie,ca exista un plan al Sau,mai presus de puterea umana,care va fi dus pana la capat.

Omul,lasat singur la carma deciziilor sale,oare ar fi ales mereu calea binelui?Pavel nu ar fi ales poate cale Domnului dar stiti ce spune mai tarziu? ,,Dar cand a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pantecele mamei mele si m-a chemat prin harul Sau,Sa descopere pe Fiul Sau intru mine, pentru ca sa-L binevestesc la neamuri"(Galateni 1:15-16).Asta suna a alegee umana sau divina.Ce cale alese Pavel in viata?A unui prigonitor.Care a fost vointa divina?Cand Anania a ezitat sa se duca la Pavel ce i-a spus Dumnezeu? ,,Mergi, fiindca acesta Imi este vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel"(FA 9:15).

Eu cred ca sfintii,in special,sunt predestinati.Asta ar putea fi o piatra de poticnire pt multi pt ca ar putea spune,,Bine,pe el l-a ales sa fie sfant si pe mine ma lasa liber sa aleg sa fiu eventual pacatos?De ce nu ma alege si pe mine?".Problema aic rezida,in opinia mea.Omul,daca ar sti ca este predestinat spre bine nu ar comenta.Nestiind asta prefera sa merga pe libertatea lui,ceva de tipul,,mai bine pierd pe alegerea mea decat pe decizia Lui".O fi intelept din partea noastra,sa credem ca putem alege mai bine decat EL?Suna cam asa,,Stiu ca esti bun si drept,ca nu vrei raul dar stii ceva?Nu hotari tu nimic dinainte,lasa-ma pe mine.Daca o dau in bara ma salvezi,in anumite conditii.Atunci te rog sa intervii,in rest sa am libertatea si decizia mea".

Problema acesta,a predestinarii l-a framantat si pe Nicolae Steinhardt,normal as spune,el fiind evreu in fiinta sa,convertit la ortodoxism dar ca si Pavel,a ramas evreu in sufletul sau.Sa te nasti in poporul ales nu se sterge prin nimic.O sa va las un text din ,,Dariund vei dobandi", in incercarea de a-mi argumenta pozitia,nu de a o impune,nu am cum sa impun eu om ceea ce doar Dumnezeu poate decide.

[culianul]

În prealabil postat de ioan cezar

cred si eu ca exista predestinare, asa incat omul nu poate schimba nimic orice ar face.
Inteleg asa:
Dumnezeu ne-a harazit fiecaruia tendinta inevitabila de a-l cauta si de a invata treptat sa il iubim. Acesta e destinul nostru si, orice am face, nu ne putem sustrage.
Dumnezeu ne-a predestinat sa cautam libertatea, frumosul, adevarul, implinirea personala.
Dumnezeu ne-a predestinat sa fim crestini.
Dumnezeu ne-a predestinat cu o anumita alcatuire trupeasca, cu o anumita anatomie si fiziologie, cu anumite particularitati bio-psihice de care nu putem scapa, putem cel mult sa lucram intre limite personale asupra lor.
Dumnezeu ne-a predestinat la individualitate precum si la comunitate.
Dumnezeu ne-a predestinat sa ne intoarcem in tarina si sa tindem spre cer.
Dumnezeu ne-a predestinat sa traim in aceasta lume alcatuita din ceea ce el a voit sa puna in ea: Pamant, soare, luna, stele, animale, plante precum si simtiri interioare, vointa, gandire, limbaj, memorie etc.
Sigur ca exista predestinare. Careia nu ne putem sustrage orice am face, dar inauntrul careia fiecare isi rateaza ori isi implineste clipa.
Fie sa ne bucuram de acest destin al fiecaruia si al tuturor impreuna, cu pace, binecuvantare si bucurie intru hristos domnul! Amin.

bestial. .

[sophia]

Totusi nu se poate nega Voia Domnului.
Cineva spunea ca este o combinatie intre liber arbitru si Voia lui Dumnezeu si eu spun la fel (cred ca 70% este de la Dumnezeu).
1. Nu ne alegem parintii, familia in care ne nastem (unii sunt necajiti si chinuiti de la nastere, cu boli, handicapuri si nu sunt ei vinovati pentru ele - nou nascuti si bebelusi bolnavi, sau care mor)
2. Nu ne alegem tara, locurile, vremurile, epoca in care ne nastem.
3. Nu ne alegem anumiti talanti dati de la Dumnezeu (talente, inclinatii) -unii picteaza, altii scriu, altii canta, sau sunt mari sportivi
Si in functie de primele 3, se intampla pe urma alte lucruri, independent de voia noastra.
4. Nu ne alegem nici durata vietii, nu stim cand, unde si de ce vom muri.
5. Nu ne alegem nici macar credinta in care ne nastem sau suntem botezati.
Asta ne-o dau cei care ne boteaza: parinti, nasi, preoti.
6. Nu ne alegem felul de a fi: corp, aspect, temperament, minte,
Aici peste tot este Voia Domnului si nu liberul arbitru.


La alegerea drumului in viata concura insa (in mica masura) si alegerea noastra.
- studii, profesie
- loc de munca
- casatorie (noi alegem dupa voia noastra partenerul, dar si Dumnezeu intervine)
- copii (dupa Voia Sa, unii au, altii, nu, la altii se intampla minuni, etc.)
- conduita, fapte
- drumul credintei, chiar mersul la manastire - la primul participam si noi, la al doilea intervine mult Dumnezeu

Unii spun ca multe lucruri sunt urmare a pacatelor noastre. Da, dar asta inseamna ca noi am pacatuit si Dumnezeu ne da pedeapsa pentru asta, deci tot Voia lui.

Poate ca cei care sustin liberul arbitru, sa explice cum se manifesta asta, in ce anume nu este Voia/alegerea lui Dumnezeu, ci numai a noastra.

Si tocmai noi credinciosii ar trebui sa nu uitam: "Fie mie Doamne, dupa Voia Ta".