Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

NU ȘTIU

În 1944, pe vremea când sovieticii ne invadau partea de răsărit a teritoriului, unul din regimentele lor, care se rătăcise, a întâlnit pe un drum de țară un copil. Unul dintre soldați s-a apropiat de el, l-a luat de mână și l-a dus în fața ofițerului.
Ofițerul, un bărbat înalt, cu mustăți stufoase, blonde, îl întrebă răstit pe băiat într-o română stâlcită:
- Unde duce drumul ăsta?
- Nu știu.
- Cum se numește satul care se vede în zare?
- Nu știu.
- Așa! Nu știi?!

Șeful îi spuse în rusește soldatului care adusese copiulul: ”Serghei trage un pic pușlamaua asta de urechi ca să-i împrospăteazi memoria.”

Copilul nu țipă.
”Răspunde odată derbedeule!„ spuse ofițerul. Serghei în timp ce-l trăgea de urechi pe puști îl lovea și cu patul armei peste picioare.
Ofițerul era alb de mânie.

”Răspunde că de nu te iau cu noi!„
- Acum voi sunteți mai tari.
La ordinul șefului Serghei se întoase în formație târând brutal copilul după el.

Trupa se apropie de pădure:
- Unde duce drumul ăsta?
- Nu știu.
- Dacă o ții tot așa te împușc.
- Numai lașii împușcă copii.

Se opriră.
Copilul fu băptut din nou, îl amenințară cu armele, se prefăcură că vor să-l spânzure de un copac, dar el nu plânse și la toate întrebările răspunse la fel:
- Nu știu.

Exasperați sovieticii îi dădură în cele din urmă drumul și câțiva dintre ei, privindu-l cum se îndepărtează, nu se putură împiedica să nu exclame: ”Curajos băiat!„

Popescu Angela