Ma bucur

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

M-am intalnit de curind cu un prieten "vechi", alaturi de care am petrecut candva 10 ani de multe activitati in comun, studiu, ale tineretii valuri etc. El practica serios yoga, lucra zilnic 5-6 ore, era foarte harnic, daruit, constiincios, avea trecere buna la guru Bivolaru etc. Tanjea dupa perfectiune. mai ales dupa ce l-a parasit iubita... Pana cand i s-au intamplat anumite lucruri (terifiante, fizice si psihice)... A fost salvat in mod, zic eu, miraculos de la moarte. Medicii erau neputinciosi si uluiti de prabusirea brusca a functiilor oprganismului. Dupa incidentele cu pricina si mai ales dupa incidentul major, s-a oprit definitiv cu practica. Abia mai rasfoieste zimbind, mai mult sau mai putin bine dispus..., cate un text care aminteste de lumea din care facuse parte...
Depanam cu el amintiri si, la un moment dat, evoca (interogativ, cerindu/mi parerea) un exercitiu pe care mi-l prezentase cu ani in urma (preluat de la maestrii din ashram).
Deoarece e semnificativ, cred eu, pentru diferenta dintre crestinul ortodox si practicantul yoghin, il prezint aici ff pe scurt (nu cred ca se cuvine o prezentare pe larg, aici pe forumul nostru crestin, desigur, iar mie nu imi face bine, cu siguranta, sa imi amintesc detaliile descrierii facute de prietenul meu).
In esenta, exercitiul propune practicantului sa isi imagineze, cu multa participare, ca paraseste Pamantul si priveste un colt sau altul al lumii, precum si lumea pe ansamblu, din perspectiva unei constiinte largite, cosmice, oceanice (si alte denumiri...). Toate de aici de jos i se par fire de nisip, departe, minuscule si reci... Vietile de aici sunt scame de praf indepartate, neimportante... Durerea, bucuria etc., ale fiecaruia si ale oricui, sunt semne lipsite de viata, iluzie, fum, lucruri minore. Urmeaza sa experimenteze diminuarea importantei emotiilor, problemelor, grijilor.... Detasare..., pace..., seninatate....
Cunosti refrenul?....

Nu comentez aici acest exercitiu. As fi extrem de critic, in vreme ce eu ma straduiesc sa fiu conciliant, nu rautacios.

La polul opus, un om care se vede pe sine intr-o maniera cu totul diferita, are constiinta identificarii sale aproape totale cu o alta constiinta / cea a unui fir de praf neinsemnat de pe talpa unui vacar care se intoarce obosit acasa.
De acolo, avind sentimentul profund ca e un fir de praf, de pe firul uscat al unui smoc de iarba plin de balegar, gandeste simte si actioneaza acest om. El nu e departe si deasupra lumii, ci in cel mai umil loc al ei, la balegarul vietii pamantesti. Nu indrazneste sa urce la problemele oamenilor, ar vrea mult sa fie capabil sa serveasca, cumva, sa aduca folos vreunei fapturi... Se teme ca nu e capabil in nici un caz sa ajute vreun semen. Ce poate un fir de praf de pe o cizma murdara? ....
Indrazneste totusi sa nadajduiasca un lucru: ca Bunul Dumnezeu il va invrednici si pe el de vreo fapta buna. Si pentru ca doreste mult sa fie de folos pe lume, iubind oamenii care i se par urias de buni si de capabili comparativ cu el, se nevoieste permanent, se struneste, se roaga, participa la slujbe, se scruteaza cu asprime, isi vede toate ale sale in lumina poruncilor lui Dumnezeu si nadajduieste. Simte ca Domnul il ajuta, totusi, ca il ingaduie, ca are grija mare de el, nevrednicul, ca ii da mari bucurii, mari si simple, clipa de clipa.

Sunt doua posturi opuse de a te plasa sufleteste.
E limpede ca de aici decurg doua feluri radical diferite de conduita.
Am expus cum am putut aceasta diferenta, imi cer iertare pentru nepricepere...
Dumnezeu sa ne poarte de grija iar noi sa ne ingrijim cu intelepciune! AMIN+

Nu toate invataturile sunt bune si nu toate mintile pricep invataturile bune.
Accidente se produc in ambele cazuri.

Insa este intelept sa ne ferim de generalizari plecand de la cazuri particulare.

Parerea mea este ca MISA poate produce accidente grave asa cum si in crestinism avem cazuri similare cu cel de la Tanacu.

Dar a face comparatii intre sisteme de gandire pe baza acestor exemple este o extensie superficiala, fara fundament.

Sunt de acord ca exemplificarea ta, cazul prietenului tau, reprezinta un mod gresit de a concepe lumea. Detasarea este o extrema asa cum este si implicarea. Calea de mijloc este intelegerea corecta sau adevarul. Orice abateri de la cumpatarea rationala ne penalizeaza intr-un fel sau altul, indiferent de credinta pe care o avem.

In cazul celor care urmeaza invataturile MISA probabil, efectele negative cele mai des intalnite sunt de depersonalizare si alienare. Dar acestea se pot produce si la crestinii ferventi, care fara o intelegere matura a realitatilor interioare si exterioare, alearga catre Hristos fara cumpatare si intelegere.

În prealabil postat de florin.oltean75

fara o intelegere matura a realitatilor interioare si exterioare, alearga catre Hristos fara cumpatare si intelegere.

De unde vrei sa vina maturitatea intelegerii lui Hristos?..........
De la om?
Din pom?
Din Nirvana?.........

Fara Hristos (Duhul Sfant "Care va va conduce la tot Adevarul") nu poate fi inteles Hristos!

Florin, ratacesti, ratacesti...
Nu cunosti, acum e vadit, macar minimal, Scriptura... Hai la studiu, frate, pana nu devenim penibili, amandoi...

Cine "alearga catre Hristos fara cumpatare si intelegere" - fericit este!
Hristos il intelepteste pe om,
Hristos ii da omului cumpatarea,
Hristos hraneste pe cel flamand,
Hristos adapa pe cel insetat,
Hristos il odihneste pe om cu toata pacea,
Hristos face totul, El, prin Care toate s-au facut! AMIN+

Daca nu va este cu suparare, voi spune si eu parerea mea bazata pe experienta proprie, pe experienta dureroasa.
Scriu in mod special pentru Florin, iti vad zbaterea... poate te ajuta cu ceva experienta mea de 18 ani de cautari prin alte cai decat ortodoxia.
Si eu am ratacit... si am ratacit mult, am cautat fericirea si starea de bine, pacea peste tot, am inceput cu religia si am terminat cu psihologia, le-am combinat, le-am impletit, ce a iesit..? nimic bun! un om zdruncinat din temelii cu episoade acute de disperare, depresie, cu slabiciuni trupesti. Ce m-a vindecat? Ortodoxia.
Am practicat meditatii de tot felul, din toate curentele, budism, zen, tot ce aparea nou luam la studiu autodidact. Cu religiile orientale nu am rezolvat mare lucru, meditatiile acelea si toata filozofia lor se bazeaza pe iubirea de sine si aici cred ca trebuie sa subliniez, este diferenta esentiala fata de ortodoxie. Se construieste un ego subtil si foarte puternic mascat de o pace si un echilibru de multe ori de nezdruncinat. Dar eu simteam ca acolo nu e totul, ma linisteam si apoi simteam ca mai trebuie ceva, era o pace goala, o liniste care te separa de tot si nu iti dadea nici o satisfactie. Crestinismul ortodox cere renuntarea la sine dar nu pentru ceea ce cere orientalismul ci pentru Hristos. Toate, absolut toate curentele care propovaduiesc asa zisa iluminare te duc prin tehnicile lor in punctul in care ti se cere sa renunti la tine, sa te "golesti", sa devii ca un "flaut" la care va canta apoi absolutul. Tu trebuie sa te golesti ca sa fii umplut de ceva... De multe ori am ajuns in acest punct din care nu am putut inainta, nu puteam sa renunt la mine pentru ca nu stiam ce ma va umple, aveam o reticenta... desi credeam ca nu exista decat sinele absolut, dumnezeirea care umple totul, prana, energia cosmica... bla bla, miliarde de teorii imbecile.. si eu le credeam pe toate. Nu stiu ce anume ma frana, ce ma oprea in acest punct, imi doream acea iluminare atat de discutata, atat de minunat prezentata, acea pace in care nu trebuie sa mai faci nimic, se duc toate grijile si ai ajuns un fericit... niste prostii evident. Uite, acum stiu ca nu ma lasa Hristos din mine, de la botez, dar atunci nu stiam. Dracul nu te obliga, iti cere doar sa te dai lui de bunavoie, dar nu te poate forta, vine si te ispiteste cu tot felul de minunatii, iti arata toate "bogatiile lumii", ti le promite, cu conditia sa-ti vinzi sufletul lui, poate nici nu constientizezi dar asa este, tu crezi ca nu gresesti cu nimic...

Diavolul s-a gandit la tot, a atacat toate bresele, nu exista cotlon in care sa nu fi rasarit si variante modificate genetic ale celui rau. Fiecare isi poate alege de pe taraba ceea ce doreste, tehnici condimentate cu iz de ortodoxie (vezi radiestezia care invoca Sfanta Treime in tehnicile de masurare), isi poate alege varianta autohtona (ortodoxia) sau pe cea otravita dar aspectuoasa de import. Este foarte greu discernamantul... este aproape imposibil si va marturisesc asta din multa literatura ingurgitata si din aplicarea acesteia pe pielea proprie.
Diavolul a falsificat toate principiile de baza ale mantuirii, la inceput seamana toate si miros a ortodoxie apoi se indeparteaza... initial cu un unghi foarte mic, de adevar, dupa care capata orbita proprie si ajung adevaruri de sine statatoare, noi adevaruri... pentru oameni noi... Se renunta incet si la ideile si la vocabularul invechit..
Pacatul de baza al new-ageistilor este mandria camuflata in smerenie adanca, o smerenie ghidata de principiul iubirii de aproape, dar, acest principiu este cladit pe iubirea de sine, "daca nu stii sa te iubesti pe tine, nu poti iubi pe nimeni". Se pune o temelie gresita.
Cunosc multi astfel de oameni minunati, priviti cat sunt de lipsiti de griji, cata iubire au, cata rabdare, dar le lipseste ceva si ei nu stiu ce, diavolul ii tine sedati intr-o anestezie spirituala in care le propovaduieste automultumirea, autosuficienta...

Nu stiu cat am fost de clara, e atat de mult de spus incat s-ar putea scrie tomuri intregi despre subiect.

Am alergat si la tehnicile mai noi din domeniul dezvoltarii personale, la NLP (programare neurolingvistica), analiza tranzactionala, etc. Exista o carte a unui american Antony Robbins parca, Putere nemarginita, in care descrie o gramada de modalitati prin care se leaga fiziologia de trairile interioare. Cartea asta ma fascinase cu totul, am lucrat multa vreme cu tot felul de "ancore". Ancorele sunt niste pacaleli, tu te pacalesti singur ca sa obtii instant o stare dorita. Pana la urma am realizat ca nici NLP-ul nu ma ajuta sa ma cunosc cu adevarat ci doar ma ajuta sa imi modelez starile, trairile, ca si cum as fi o bucata de plastilina din care pot face orice vreau. Dar toate lucrurile astea nu te ajuta cu nimic. Absolut cu nimic. Revine din ce in ce mai stresant dorul de Adevar, de Dumnezeul cel Adevarat, sufletul incepe sa se chinuie de atata alergare dupa cai verzi pe pereti, toate astea sunt lucruri de suprafata, nimic nu ajuta, dedesubt e problema, dedesubt este cheia de care are nevoie sufletul omului pentru eliberare. Nu exista nirvana, astea sunt prostii, exista draci care au inventat lumi in care ii tin prizonieri pe cei ce au renuntat sa-L caute pe Dumnezeu.

Doar Ortodoxia m-a eliberat de toate prostiile si fantasmele, m-a scos din anestezia spirituala, oamenii au nevoie de ceea ce se numeste trezvie, adica de o stare in care sa simta, sa fie responsabili, sa raspunda in fata lui Dumnezeu clipa de clipa de actiunile lor, nu de fuga de realitate. Toate celelalte cai inseamna doar fuga in ireal.

Sa ne traiesti, Oana si Domnul sa te binecuvinteze pentru expunerea ta, fie si pe scurt, pe care ai facut-o aici.
Da, asa am perindat si eu, ratacit dela Toni Robbins cu CD-urile lui fascinante, la Eric Berne si starile Eului.
Or avea toate vreun rost, folosite cu discernamant o fi ceva bun si acolo.
Dar dorul de Dumnezeu, insamantat in noi, ne cere altundeva, altceva...
Poate ai vreme si dispozitie sa mai povestesti cate ceva din experienta ta. Voi incerca si eu, poate pe un topic nou, creat special pentru "ratacitori", ce zici? cred ca multi am avea de impartasit lucruri folositoare celor care inca ratacesc cu panzele sus in puterea lumescului, (prea)omenescului...

În prealabil postat de ioan cezar

Sa ne traiesti, Oana si Domnul sa te binecuvinteze pentru expunerea ta, fie si pe scurt, pe care ai facut-o aici.
Da, asa am perindat si eu, ratacit dela Toni Robbins cu CD-urile lui fascinante, la Eric Berne si starile Eului.
Or avea toate vreun rost, folosite cu discernamant o fi ceva bun si acolo.
Dar dorul de Dumnezeu, insamantat in noi, ne cere altundeva, altceva...
Poate ai vreme si dispozitie sa mai povestesti cate ceva din experienta ta. Voi incerca si eu, poate pe un topic nou, creat special pentru "ratacitori", ce zici? cred ca multi am avea de impartasit lucruri folositoare celor care inca ratacesc cu panzele sus in puterea lumescului, (prea)omenescului...

Mie mi-e mai degraba rusine cu toate acele lucruri, am mai incercat sa vorbesc pe privat cu unii, cu altii despre ele.. dar cam atat. Sunt niste rataciri ingrozitoare, omul poate innebuni efectiv.. Desigur, daca intereseaza pe cineva, pot impartasi din amara si deloc laudabila mea experienta in domeniul spiritual din afara ortodoxiei.

[Mihailc]

În prealabil postat de oana72

Mie mi-e mai degraba rusine cu toate acele lucruri, am mai incercat sa vorbesc pe privat cu unii, cu altii despre ele.. dar cam atat. Sunt niste rataciri ingrozitoare, omul poate innebuni efectiv.. Desigur, daca intereseaza pe cineva, pot impartasi din amara si deloc laudabila mea experienta in domeniul spiritual din afara ortodoxiei.

Partea plină a paharului, în experiența ta, a fost nevoia de înțelegere a faptului de a fi și de telos (scop) pentru ființare. Fără rătăcirea prin fundăturile alternativelor (iluzorii) la creștinismul autentic, n-ai fi aflat adevărul Bisericii, chiar dacă ai ajuns la el pe o cale ocolită. Biserica e mereu la îndemână, dar câteodată avem nevoie de un exil, precum fiul rispitor, pentru a înțelege adânc și pe propria piele realitatea profundă desemnată prin cuvântul acasă.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de oana72

Daca nu va este cu suparare, voi spune si eu parerea mea bazata pe experienta proprie, pe experienta dureroasa.
Scriu in mod special pentru Florin, iti vad zbaterea... poate te ajuta cu ceva experienta mea de 18 ani de cautari prin alte cai decat ortodoxia.
Si eu am ratacit... si am ratacit mult, am cautat fericirea si starea de bine, pacea peste tot, am inceput cu religia si am terminat cu psihologia, le-am combinat, le-am impletit, ce a iesit..? nimic bun! un om zdruncinat din temelii cu episoade acute de disperare, depresie, cu slabiciuni trupesti. Ce m-a vindecat? Ortodoxia.
Am practicat meditatii de tot felul, din toate curentele, budism, zen, tot ce aparea nou luam la studiu autodidact. Cu religiile orientale nu am rezolvat mare lucru, meditatiile acelea si toata filozofia lor se bazeaza pe iubirea de sine si aici cred ca trebuie sa subliniez, este diferenta esentiala fata de ortodoxie. Se construieste un ego subtil si foarte puternic mascat de o pace si un echilibru de multe ori de nezdruncinat. Dar eu simteam ca acolo nu e totul, ma linisteam si apoi simteam ca mai trebuie ceva, era o pace goala, o liniste care te separa de tot si nu iti dadea nici o satisfactie. Crestinismul ortodox cere renuntarea la sine dar nu pentru ceea ce cere orientalismul ci pentru Hristos. Toate, absolut toate curentele care propovaduiesc asa zisa iluminare te duc prin tehnicile lor in punctul in care ti se cere sa renunti la tine, sa te "golesti", sa devii ca un "flaut" la care va canta apoi absolutul. Tu trebuie sa te golesti ca sa fii umplut de ceva... De multe ori am ajuns in acest punct din care nu am putut inainta, nu puteam sa renunt la mine pentru ca nu stiam ce ma va umple, aveam o reticenta... desi credeam ca nu exista decat sinele absolut, dumnezeirea care umple totul, prana, energia cosmica... bla bla, miliarde de teorii imbecile.. si eu le credeam pe toate. Nu stiu ce anume ma frana, ce ma oprea in acest punct, imi doream acea iluminare atat de discutata, atat de minunat prezentata, acea pace in care nu trebuie sa mai faci nimic, se duc toate grijile si ai ajuns un fericit... niste prostii evident. Uite, acum stiu ca nu ma lasa Hristos din mine, de la botez, dar atunci nu stiam. Dracul nu te obliga, iti cere doar sa te dai lui de bunavoie, dar nu te poate forta, vine si te ispiteste cu tot felul de minunatii, iti arata toate "bogatiile lumii", ti le promite, cu conditia sa-ti vinzi sufletul lui, poate nici nu constientizezi dar asa este, tu crezi ca nu gresesti cu nimic...

Diavolul s-a gandit la tot, a atacat toate bresele, nu exista cotlon in care sa nu fi rasarit si variante modificate genetic ale celui rau. Fiecare isi poate alege de pe taraba ceea ce doreste, tehnici condimentate cu iz de ortodoxie (vezi radiestezia care invoca Sfanta Treime in tehnicile de masurare), isi poate alege varianta autohtona (ortodoxia) sau pe cea otravita dar aspectuoasa de import. Este foarte greu discernamantul... este aproape imposibil si va marturisesc asta din multa literatura ingurgitata si din aplicarea acesteia pe pielea proprie.
Diavolul a falsificat toate principiile de baza ale mantuirii, la inceput seamana toate si miros a ortodoxie apoi se indeparteaza... initial cu un unghi foarte mic, de adevar, dupa care capata orbita proprie si ajung adevaruri de sine statatoare, noi adevaruri... pentru oameni noi... Se renunta incet si la ideile si la vocabularul invechit..
Pacatul de baza al new-ageistilor este mandria camuflata in smerenie adanca, o smerenie ghidata de principiul iubirii de aproape, dar, acest principiu este cladit pe iubirea de sine, "daca nu stii sa te iubesti pe tine, nu poti iubi pe nimeni". Se pune o temelie gresita.
Cunosc multi astfel de oameni minunati, priviti cat sunt de lipsiti de griji, cata iubire au, cata rabdare, dar le lipseste ceva si ei nu stiu ce, diavolul ii tine sedati intr-o anestezie spirituala in care le propovaduieste automultumirea, autosuficienta...

Nu stiu cat am fost de clara, e atat de mult de spus incat s-ar putea scrie tomuri intregi despre subiect.

Am alergat si la tehnicile mai noi din domeniul dezvoltarii personale, la NLP (programare neurolingvistica), analiza tranzactionala, etc. Exista o carte a unui american Antony Robbins parca, Putere nemarginita, in care descrie o gramada de modalitati prin care se leaga fiziologia de trairile interioare. Cartea asta ma fascinase cu totul, am lucrat multa vreme cu tot felul de "ancore". Ancorele sunt niste pacaleli, tu te pacalesti singur ca sa obtii instant o stare dorita. Pana la urma am realizat ca nici NLP-ul nu ma ajuta sa ma cunosc cu adevarat ci doar ma ajuta sa imi modelez starile, trairile, ca si cum as fi o bucata de plastilina din care pot face orice vreau. Dar toate lucrurile astea nu te ajuta cu nimic. Absolut cu nimic. Revine din ce in ce mai stresant dorul de Adevar, de Dumnezeul cel Adevarat, sufletul incepe sa se chinuie de atata alergare dupa cai verzi pe pereti, toate astea sunt lucruri de suprafata, nimic nu ajuta, dedesubt e problema, dedesubt este cheia de care are nevoie sufletul omului pentru eliberare. Nu exista nirvana, astea sunt prostii, exista draci care au inventat lumi in care ii tin prizonieri pe cei ce au renuntat sa-L caute pe Dumnezeu.

Doar Ortodoxia m-a eliberat de toate prostiile si fantasmele, m-a scos din anestezia spirituala, oamenii au nevoie de ceea ce se numeste trezvie, adica de o stare in care sa simta, sa fie responsabili, sa raspunda in fata lui Dumnezeu clipa de clipa de actiunile lor, nu de fuga de realitate. Toate celelalte cai inseamna doar fuga in ireal.

Buna Oana,

Ma bucur ca ai gasit liman in Ortodoxie,
ca ai gasit aici trairile cele mai curate si patrunzatoare.

Ce meditatie poate misca mai mult si trezi sufletul cu putere decat ascultarea si inganarea cu lacrimi a "Luminii Line" la vecernie?

Dar avem nevoie pe langa emotie curata si de patrundere intelegatoare in adancul Lui Dumnezeu.
In crestinism nu am inteles cum sa tin "mintea fara forma" in rugaciune, asa cum indeamna cu dragoste Sfantul Grigorie Palama.

În prealabil postat de florin.oltean75

Buna Oana,

Ma bucur ca ai gasit liman in Ortodoxie,
ca ai gasit aici trairile cele mai curate si patrunzatoare.

Ce meditatie poate misca mai mult si trezi sufletul cu putere decat ascultarea si inganarea cu lacrimi a "Luminii Line" la vecernie?

Dar avem nevoie pe langa emotie curata si de patrundere intelegatoare in adancul Lui Dumnezeu.
In crestinism nu am inteles cum sa tin "mintea fara forma" in rugaciune, asa cum indeamna cu dragoste Sfantul Grigorie Palama.

Eu in ortodoxie am invatat sa renunt mai intai putin cate putin la ideile mele preconcepute si sa astept cu rabdare. Initial cateva luni bune am citit paraclisul Maicii Domnului zilnic de doua ori pe zi, cand ma trezeam si cand ma culcam, il aveam in canon, se razvratea totul in mine, simteam ca ma dor genunchii, ca nu inteleg nimic din rugaciunea asta, citeam si parca citeam asa gol si fara rost. Cand i-am spus asta parintelui duhovnic, mi-a spus "tu citeste acolo ca dracii stiu" si am citit in continuare. Apoi dupa un timp am inceput sa simt multa bucurie si dragoste cand citeam, si se amplifica de fiecare data. Asta a fost inceputul meu in ale rugaciunii.

În prealabil postat de florin.oltean75

Buna Oana,

In crestinism nu am inteles cum sa tin "mintea fara forma" in rugaciune, asa cum indeamna cu dragoste Sfantul Grigorie Palama.

Rugaciunea trebuie facuta fara un scop tehnic, se va ajunge si la tehnica prin practica, cred eu care nu am ajuns acolo. Scopul e comuniunea cu Dumnezeu, eu nu am alt reper decat sa simt ca se aprinde firul verde intre mine si Dumnezeu, sa ma inchid in cuvintele rugaciunii, dar nu in cuvintele mele care sunt ca un mal, ca un noroi ci in cuvintele rugaciunii construite de cei vrednici, cuvinte ce se aseamana cu o apa limpede, curata. Acolo ma odihnesc. Daca va veni acea vreme in care sa ma pot ruga atat de curat... voi simti probabil, pana atunci ma rezum la a ma ruga oricum, asa cum pot, rugaciunea este aer, oxigen pentru suflet. Roaga-te asa cum poti tu si Domnul va pune harul lui peste tine, Dumnezeu nu lasa rugaciunea fara rasplata.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Florin, ratacesti, ratacesti...
Nu cunosti, acum e vadit, macar minimal, Scriptura... Hai la studiu, frate, pana nu devenim penibili, amandoi...

Cine "alearga catre Hristos fara cumpatare si intelegere" - fericit este!

Avva Antonie

10. Zis-a iarasi: sunt unii care si-au topit trupurile lor cu nevointa si pentru ca nu au avut ei
dreapta socoteala, departe de Dumnezeu s-au facut.

Draga Cezar, si aceia alergau cu buna intentie catre Hristos.