Budism - decodificarea realitatii

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Miha-anca

In vreme ce crestinul isi umple mintea de rugaciune, budistul isi goleste mintea. Acest lucru mi se pare f semnificativ.

Asa zice Sfantul Maxim Marturisitorul: daca vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu, trebuie sa renunti la tot, sa-ti golesti mintea si inima, sa vezi in fata ta abisul divinitatii si sa te arunci in el .

În prealabil postat de florin.oltean75

Asa zice Sfantul Maxim Marturisitorul: daca vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu, trebuie sa renunti la tot, sa-ti golesti mintea si inima, sa vezi in fata ta abisul divinitatii si sa te arunci in el .

Dracul e maestru iluzionist si sofist fara pereche. Ceea ce spune Maxim Marturisitorul e rupt dintr-un mare context, iar cei care cauta paralele intre budism si crestinism se bazeaza tocmai pe aceste fraze scoase din context. Parintele Maxim nu s-a referit la golirea facuta spre desfiintare ci spre comuniune cu Hristos.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de oana72

Dracul e maestru iluzionist si sofist fara pereche. Ceea ce spune Maxim Marturisitorul e rupt dintr-un mare context, iar cei care cauta paralele intre budism si crestinism se bazeaza tocmai pe aceste fraze scoase din context. Parintele Maxim nu s-a referit la golirea facuta spre desfiintare ci spre comuniune cu Hristos.

Eu caut paralele intre budism si crestinism,
deci sunt sofist fara pereche.

Multumesc pt.apreciere.


Ca sa te umpli de Hristos, trebuie "sa te golesti de tine insuti".

"sa iti urasti sufletul pt ca altfel il pierzi"

"sa te lepezi de sine si sa Ma urmezi pe Mine"


Aceasta golire este golirea dragostei care se goleste pe sine si nu mai retine nicio forma.

Unde este dragoste nu este drac.

Insa putini stiu cum dragostea se goleste pe sine fara sa retina nicio forma.

Prin "predare totala", prin "lasarea cu totul in Voia Domnului", prin "credinta", prin "nadejde"...avem experiente similare "golirii de sine" (sau saracire a duhului), dar inca mai retinem forme.

O instruire adecvata in acest sens, deschide cheia spre vastitatea sufletului in comuniune cu Hristos - dragostea.

Eu am gasit-o in a doua expunere a Dharmei - Perfection of Wisdom.

[florin.oltean75]

In urma cu multi ani ma framanta sa gasesc rationalitatea rabdarii in fata agresiunii, altfel spus in limbaj crestin, "intoarcerea si celuilalt obraz".

Expresia hristica este sublima...dar care este de fapt substratul rational profund?

De ce doar o astfel de atitudine (nobila prin pacifismul ei) este o poarta spre Adevar?

Explicatia am gasit-o mult mai tarziu, dupa un studiu asiduu al budismului.

In sistemul de gandire crestin, rabdand izbitura violenta a palmei, se produce merit ("coronita cereasca" - o energie afectiva pozitiva in inima - pt ca se rabda pentru cel mult iubit - Hristos) dar nu se produce intelepciune (claritatea naturii subiectului, obiectului si procesului).

[florin.oltean75]

Daca nu gasim numitorul comun (natura ultima a realitatii) vom alerga reflex dupa placere si vom fugi intotdeauna de durere.

Aceasta miscare mecanica saboteaza cunoasterea naturii esentiale a realitatii.

Nu spun ca trebuie sa alergam dupa durere, ci ca experimentand-o plenar, esential vom descoperi ca este un excelent instructor. (insa este nevoie de o instruire corecta a modului in care mintea trebuie sa 'absoarba' durerea)

Daca ati vazut filmul Matrix - pentru a putea restabili echilibrul in matrice, Neo s-a relaxat si s-a lasat patruns de virus. Numai asa a putut decodifica "raul".

Este in fapt tot o parabola cristica- un act jertfelnic de asumare necesara a durerii pentru restabilirea armoniei.

Acelasi lucru este valabil si pentru noi , trebuie sa fim supli, relaxati si sa ne lasam 'imbibati' de experientele imediate si sa le decodificam in mod direct, instantaneu fie ca sunt placute, neutre sau dureroase.

Acesta este sensul profund al rabdarii.

Fara o instruire corespunzatoare in cea de a doua expunere a Dharmei - "Intelepciunea Perfecta"- este dificila "restabilirea echilibrului in matrice" prin gasirea naturii ultime, comuna tuturor experientelor.

[florin.oltean75]

To think that we shall live in this world permanently is a gross self-deception.

This world has no permanent residents.

...

Our body is an object loaned to us for only a short time.