Sfaturi pentru cei divortati!

[philalex]

multe chestii triste cu divorturile astea....de fapt se constata un regres al familiei....si societatea nu incurajeaza familia....legat de cei divortati....sa vb. cu duhovnicul lor cum e mai bine......ei pot da un sfat bun, noi putem da sfaturi...dar putem gresi....nu ma pronunt, daca as fi fost insurat si apoi divortat....nu m-as mai fi casatorit....as fi ales apropierea de Domnul...nu as merge la manastire...as sta singur in celibat...cu credinta in Domnul...cu copil e mai greu de luat o decizie.

[tabitha]

Mi-a scapat topicul asta pana acum, cred ca munceam prea mult pe vremea aia. :)

Philalex, tu oricum nu esti in favoarea casatoriei - desi frica ta pare a fi mai mult de natura economica, din ce-am mai citit eu de la tine - deci sfaturile tale sunt din perspectiva asta pe care ai afisat-o constant pe forum.

[Yasmina]

Din pacate,relatia dintre copil si parinte vitreg se doveste a fi rodnica sau falimentara numai dupa ce familia isi intra in rolurile ei depline.
La intalniri,tatii vitregi sunt cuceritori,stau o ora doua la povesti cu copiii adoptivi,aduc carti,jucarii si prajituri si totul pare minunat.Iadul poate fi gustat dintr-o relatie directa iar momentele de criza pot dezvalui adancimea sufleteasca a oamenilor.


Totusi,daca va orientati sa va casatoriti cu un crestin am toata increderea ca fiind un om cu o perspectiva spirituala a existentei,se va purta bine cu un copil care nu este al sau.

[viviana]

În prealabil postat de Yasmina

Din pacate,relatia dintre copil si parinte vitreg se doveste a fi rodnica sau falimentara numai dupa ce familia isi intra in rolurile ei depline.
La intalniri,tatii vitregi sunt cuceritori,stau o ora doua la povesti cu copiii adoptivi,aduc carti,jucarii si prajituri si totul pare minunat.Iadul poate fi gustat dintr-o relatie directa iar momentele de criza pot dezvalui adancimea sufleteasca a oamenilor.


Totusi,daca va orientati sa va casatoriti cu un crestin am toata increderea ca fiind un om cu o perspectiva spirituala a existentei,se va purta bine cu un copil care nu este al sau.

Buna seara tuturor. Revin , dar sunt mult mai linistita si am multa pace in suflet desi situatia mea e una f dificila , sunt dupa 21 ani de munca in somaj, singura cu baiatul meu, dar in toata aceasta durere simt ca Dumnezeu nu ma va lasa...nu mi-e usor, dar merg inainte si gandesc ca stie Doamne-Doamne ce face...trebuie sa ne tragem pacatele , macar daca sunt marturisite, scriam acest topic atunci cand credeam ca cineva langa mine m-ar putea ajuta sa trec mai usor peste situatia aceasta...nu nu e asa , linistea si pacea sunt in noi, trebuie numai s-o scoatem la iveala.Doamne-Ajuta tuturor.