Voia lui Dumnezeu

Undeva intre penultima si ultima varianta.Cu privire la intrebarea finala,da,as putea spune,ca a existat un anumit moment pe care as fi extrem de tentat sa-l caracterizez in acel mod dar,analizand perspectiva certitudinii prin prisma indiciilor care se manifesta in mod obisnuit,tot in acel balans intre ultimele doua variante as fi.Insa,doctrina calvina spune ca desi perseverenta sfintilor(cu greu m-as incadra in acesta categorie)este o certitudine,cel ales poate experimenta momente de cadere,fie si drastica,precum Petru,de incertitudine,dar nu totale,ca si efect final.Cu privire la motivatia mea cel mai decent motiv care imi vine-n cap este sa raspund precum Adam,adica sa pasez raspunderea: "Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat." :) Eu,spre diferenta de Adam,eram deja in copac,in acel copac.PS:va multumesc pt compliment dar sunt un calvinist mediocru,cel putin raportat la altii pe care ii stiu.Sunt un personaj asa interesant de a trebuit sa dau un interviu sau sunt deja precum Hus si nu realizeze? :) Glumesc,sper sa nu fiu acuzat ca fac trafic de idei,desi..:)

[Erethorn]

Vă mulţumesc pentru răspuns dar, cu toată sinceritatea, vă mărturisesc că nu pot să pricep care este resortul psihologic care îl poate face pe un individ care crede, la nivel dogmatic, că este foarte posibil să fie predestinat damnării, că s-ar putea ca acţiunile şi alegerile lui să fie irelevante, să se mai intereseze de religie, de morală etc.

În prealabil postat de Erethorn

Vă mulţumesc pentru răspuns dar, cu toată sinceritatea, vă mărturisesc că nu pot să pricep care este resortul psihologic care îl poate face pe un individ care crede, la nivel dogmatic, că este foarte posibil să fie predestinat damnării, că s-ar putea ca acţiunile şi alegerile lui să fie irelevante, să se mai intereseze de religie, de morală etc.

Va inteleg perfect,si eu am aceiasi nedumerire cu privire la propria mea persoana :) Odata un alpinist profesionist se plimba pe marginea unei prapastii.Prea sigur de sine aluneca si cade.In cadere reuseste sa se apuce de un tufis ce crescuse intre stanci.In timp ce se tinea de el,observa cum tufisul,sub greutatea corpului,incepe sa se rupa.Disperat,urla: ,,Doamne ajuta-ma!".Din cer se aude o voce: ,,Singur,ai incredere in ce decid eu,da-ti drumul si vei vedea!".Alpinistul se gandeste putin si spune cu o voice stinsa: ,,In afara de Tine nu mai este nimeni pe acolo?" :)

Raspunsul este ca am incredere in judecata si decizia Lui.Daca este un Dumnezeu perfect drept si perfect bun atunci nu poate decide gresit cu privire la mine,indiferent care ar fi decizia.Ma stie mai bine decat ma stiu eu.Nu exista om care sa nu isi doresca mantuirea,nici eu nu fac exceptie.Insa am lasat in voia Lui decizia,eu incerc sa fac ce am de facut,cu ajutorul Lui daca doreste,si la final momentul adevarului.Sau mai devreme,depinde.Sau as putea abandona,sau sa aleg ceva mai comod pentru linistea mea.Dupa o lunga analiza,acum ceva timp,am decis sa ramin pana la final pe acest drum,daca asta va fi si voia Lui.In caz contrar ii pun intrebarea alpinistului.In orice situatie va veni si clipa cand voi sta fata in fata cu raspunsul.Putem pleca oricand de pe lumea asta,cat de pregatit este fiecare asta este o intrebre foarte dificila.

Sper ca nu v-am suparat,este specialitatea casei sa fiu antipatic.Va doresc o seara placuta.Dumnezeu sa va aiba-n paza Sa.

[Erethorn]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Nu exista om care sa nu isi doresca mantuirea,nici eu nu fac exceptie.Insa am lasat in voia Lui decizia,eu incerc sa fac ce am de facut,cu ajutorul Lui daca doreste,si la final momentul adevarului.

Bun, dar dacă eu înţeleg bine dogma Bisericii dumneavoastră, nu aveţi nimic de făcut, sau, mai bine zis, orice veţi face este cvasi-inutil în absenţa intervenţiei directe a Lui.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Sper ca nu v-am suparat,este specialitatea casei sa fiu antipatic.Va doresc o seara placuta.Dumnezeu sa va aiba-n paza Sa.

Nu m-aţi supărat deloc, de ce să mă supăr ? Vă mulţumesc pentru răspunsuri. Chestiunea est, în mod cert, foarte complicată.... n-a rezolvat-o nici Calvin şi n-o s-o rezolvăm nici noi aici, dar putem să ne mişcăm, oricât de puţin, spre o mai bună înţelegere, după cum va îngădui Domnul...

În prealabil postat de Erethorn

Vă mulţumesc pentru răspuns dar, cu toată sinceritatea, vă mărturisesc că nu pot să pricep care este resortul psihologic care îl poate face pe un individ care crede, la nivel dogmatic, că este foarte posibil să fie predestinat damnării, că s-ar putea ca acţiunile şi alegerile lui să fie irelevante, să se mai intereseze de religie, de morală etc.

Daca imi permiteti sa intervin cu o opinie, nadajduind ca interventia nu este ratacire (si nici vreo eticheta, Doamne fereste!, in directia bunului Scotland), o explicatie ar putea sa fie urmatoarea: noi oamenii care nu am ajuns la masura Barbatului Desavarsit nu suntem unitari, nu suntem simpli, ci coexista in noi multiple paliere de functionare, ca sa zic asa, sufleteasca...
Lupta fiecarui crestin este, cred, in primul rand pentru unitate interna. Monahul asta este: un luptator, cu sabia rugaciunii si a Duhului, pentru depasirea contradictiilor interioare.

Am raspuns psihologic (detalii in acest sens se gasesc din belsug, din cate stiu, in analiza tranzactionala) deoarece ati pomenit de "resortul psihologic".
Si nu am vrut, desigur, sa il "explic" (vai!) pe Scotland ci, cred ca e limpede, am crezut ca afirm ceva in legatura cu o insusire generala a celor care se straduiesc sa isi faca lucrarea personala, dupa putere, de apropiere de Dumnezeu.

P.S. Ca exemplificare, iata, eu cred (asa imi spune mintea mea acum) ca sunt predestinat damnarii si toate datele existentei mele de zi cu zi confirma acest traseu implacabil DAR exista in mine ceva care ma face sa nu deznadajduiesc, sa merg la slujbe, sa ma rog, sa citesc Scriptura, sa ma spovedesc etc.
Daca eu simt ca Dumnezeu m-a predestinat iadului si totodata Il rog sa ma miluiasca si ma nevoiesc dupa puteri nadajduind ca doar El poate face minunea (dincolo de logica) de a schimba ceea ce e scris de El Insusi in Cartea Vietii... Vi se pare ca sunt cu mult diferit de multi dintre credinciosi?...
E nebunie, asa e, e lipsa de logica, da...
Dar cine a spus ca crestinismul e un tratat de logica?
Cine vrea sa faca din Taina o demonstratie logica? (palierul meu cognitiv ar vrea, desigur, si resimt frustrare acolo cand nu iese socoteala... Ei si? Si ce daca? pur si simplu, ce daca?)
Dar cine a spus ca Domnul e logic sau sanatos dupa criteriile NOASTRE de sanatate si logica?... (poate e nimerit acum pasajul cand Domnul ii spune lui Petru "piei, Satana!"...)
Mai degraba ma cuprinde mirarea, uimirea...
Si multumesc Domnului ca ma tine proaspat, in stare de fir de iarba verde, rastignit intre uimiri si mirari, intre caderi si ridicari (din Mila Lui), intre perpeliri de tot felul. Fereste-ma, Doamne, de certitudini monstruoase. AMIN+