Sfintii nostri dragi

[glykys]

Ce topic frumos!

O sa marturisesc si eu despre sfintii care imi sunt dragi: in primul si in primul rand, Fecioara Maria, careia ii port numele, hotarat inca dinainte de nastere, si care este maica noastra, a tuturor. Apoi toti sfintii pe care i-am privit in icoane de cand eram mititica, cu ochii plini de mirare, si pe care ii auzeam pomeniti de bunica la rugaciuni: Sfanta Parascheva, cea mult slavita in casa noastra, Sfantul Mina, despre care ma intrebam mereu de ce o avea nume de femeie (eram la faza in care credeam ca toate numele terminate in -a sunt nume de femeie), Sfantul Nicolae, batranelul bun si milos, la care se ruga bunica ori de cate ori aveam un examen, Sfanta Ecaterina, printesa cea mult invatata, despre care citisem o carte in scoala primara, fetita Sfanta Filofteea, Sfintii Imparati Constantin si Elena, Sfantul Calinic, aflat sub un geam in manastirea Cernica, loc de refugiu spiritual in vremuri de incercare, Sfanta Varvara, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Sfantul Spiridon, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfantul Stelian, ocrotitorul copiilor, Sfantul Gheorghe, cel care omora balaurul, Sfantul Andrei rastignit pe o cruce in forma de X sau cei doi sfinti Dimitrie care veneau cu miros de crizanteme si cu multime mare adunata ca sa ii cinsteasca. Si Sfanta Ana - imi aduc aminte cum am facut cunostinta cu ea cand nici nu cred ca eram la scoala: bunica vorbea cu o femeie care vindea iconite, pe dealul Patriarhiei si cum discutia se prelungise - avea darul acesta de a-si apropia toti necunoscutii - ma tot zgaiam la iconitele expuse si tin minte ca mi-a atras atentia o iconita tare neobisnuita: Fecioara Maria (credeam eu) cu o fetita in brate! Nu mai vazusem niciodata asa ceva, doar multe icoane cu un baietel in brate. Eram tare intrigata si ii spuneam bunicii mele ca Maica Domnului a avut si o fetita. Bunica-mea nu si nu, ca nu exista asa ceva, dar cand am aratat iconita, femeia de la lumanari mi-a explicat ca aceea nu e Maica Domnului, ci Sfanta Ana. Ce mai, stiam vietile acestor sfinti - acum le-am cam uitat - si erau parte din universul meu cotidian.

Cand am crescut mai mare, nu i-am uitat si m-au ajutat cu totii de fiecare data cand le-am inaltat o rugaciune. L-am cunoscut in liceu si pe Sfantul Antonie, care ma ajuta si el la examene si care indeplineste bunele dorinte, i-am descoperit si pe Sfintii Trei Ierarhi, care m-au ajutat imediat sa fac rost de o suma de bani. La facultate, l-am cunoscut si pe Sfantul Nectarie. De curand, Sfanta Parascheva m-a ajutat sa marturisesc un pacat pe care nu aveam curajul sa il spun la spovedanie. Sau Sfantul Dumitru sa il tina sanatos pe bunic. Cel mai nou sfant descoperit si cinstit este Simeon Noul Teolog.

Ii iubesc pe toti sfintii si asa ma bucur cand mai descopar cate unul sau cand mai vad o icoana a unui sfant pe care nu o am... Pentru ca in ei lucreaza Dumnezeu, ei ne sunt pilde si mijlocitori.

[laurastifter]

Ieri, în data de 20 decembrie, Biserica noastră a săvârşit pomenirea unuia dintre cei mai importanţi Sfinţi Părinţi şi Martiri ai Bisericii primare: Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, care şi-a dat viaţa pentru Hristos fiind aruncat în arena cu fiare sălbatice. Sfântul Ignatie face parte din categoria Sfinţilor Părinţi apostolici (Sf. Părinţi care au trăit chiar în prima generaţie de după Sfinţii Apostoli, având bucuria de a-i cunoaşte direct pe aceştia) şi a primit cununa muceniciei în vremea domniei împăratului Traian (98-117). El a fost dus de la Antiohia la Roma, fiind păzit cu străşnicie de către 10 soldaţi romani şi, în drumul către mucenicie, a scris epistole către Bisericile locale care au trimis delegaţi spre a-l întâmpina şi încuraja. Toate epistolele Sfântului Ignatie Teoforul şi mai multe detalii despre viaţa şi moartea sa martirică se găsesc în volumul I din colecţia "Părinţi şi Scriitori Bisericeşti" (P S B), intitulat "Scrierile Părinţilor Apostolici".

Pentru rugăciunile Sfântului Mucenic al Tău, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Nădejdea noastră, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Există şi o temă mai veche deschisă pentru Sf. Ignatie Teoforul, aici.
Epistolele lui sunt foarte mişcătoare.

Multi sfinti m-au miscat profund prin viata pe care-au dus-o pe pamant, sau prin minunile facute dupa plecarea la Domnul. Si sunt convins ca sunt doar o farama din multimea de sfinti care s-au ostenit si si-au pus viata la picioarele Mantuitorului. Pentru toti am o strangere de inima. Sf. Nicolaie este sfantul meu drag caruia cu nevrednicie ii port numele, si caruia ma mai rog din cand in cand sa mijloceasca. Sau Cuvioasa Parascheva, protectoarea Moldovei si patroana biseeicii unde merg de obicei. Dar sfantul care mi-a aratat mai pe intelesul meu dragostea de Dumnezeu si de Mantuitor, a fost de departe Sf Siluan. Blandetea si bunatatea lui m-au coplesit. Totusi, am inteles mai tarziu ca nu era de-ajuns. Ca sa cunoastem iadul din noi, nu cred ca exista o varianta mai palpabila decat citind despre "Pacatul profetului David" Cred ca am citit si am recitit de cateva ori, ca sa inteleg mai bine efectul pacatelor noastre, chiar daca Dumnezeu ne-a dat semne clare ca ne-a iertat. Pana nu constientizezi cat de slab si pacatos esti (sau ai fost), si ca meriti sa fii aspru pedepsit pentru asta, nu te poti smeri cu adevarat. Lui David i s-au iertat pacate grele, pe care noi credem ca nu le vom face niciodata, dar ce ne-a ramas de la el, este ca o rugaciune a tuturor pentru iertarea lui. Prin "Pacatul lui David" am inteles mult mai bine cum lucreaza vrajmasul ca sa te desparta de harul lui Dumnezeu. Personal nu am gasit niciunde o lectie mai convingatoare ca a lui, menita pe de o parte sa ne puna in garda, iar pe de alta sa ne amintim in fiecare clipa ceea ce suntem cu adevarat: un depozit de pacate.

Foarte frumos acest fragment din epistola către efeseni a sf. Ignatie:

„Stăpânitorul veacului acestuia n-a cunoscut fecioria Mariei, naşterea lui Hristos din ea şi moartea Domnului. Trei taine răsunătoare, care s-au săvârşit în tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor: O stea a strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă şi noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele şi luna, horă făceau în jurul stelei, care covârşea cu lumina ei pe toate. Şi tulburare a fost. De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele: Atunci orice magie s-a nimicit şi orice legătură a răutăţii a pierit; neştiinţa s-a risipit; iar vechea împărăţie a căzut, când Dumnezeu S-a arătat în trup omenesc spre înnoirea vieţii veşnice. A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu şi prin aceasta toate se puneau în mişcare, pentru că se pregătea nimicirea morţii.”

[laurastifter]

În prealabil postat de N.Priceputu

Foarte frumos acest fragment din epistola către efeseni a sf. Ignatie:

„Stăpânitorul veacului acestuia n-a cunoscut fecioria Mariei, naşterea lui Hristos din ea şi moartea Domnului. Trei taine răsunătoare, care s-au săvârşit în tăcerea lui Dumnezeu. Dar cum s-au descoperit veacurilor: O stea a strălucit pe cer mai mult decât toate stelele; lumina ei era nespusă şi noutatea ei minuna; toate celelalte stele, împreună cu soarele şi luna, horă făceau în jurul stelei, care covârşea cu lumina ei pe toate. Şi tulburare a fost. De unde noutatea aceasta că steaua nu se aseamănă cu celelalte stele: Atunci orice magie s-a nimicit şi orice legătură a răutăţii a pierit; neştiinţa s-a risipit; iar vechea împărăţie a căzut, când Dumnezeu S-a arătat în trup omenesc spre înnoirea vieţii veşnice. A luat început ceea ce fusese hotărât de Dumnezeu şi prin aceasta toate se puneau în mişcare, pentru că se pregătea nimicirea morţii.”

Da, minunat text! :)

Sărbători binecuvântate!

[clementia]

Recent, in vacanta de iarna (a scolarilor mai exact), fiica mea avea de facut ca tema de vacanta o pictura pe lemn ( o icoana mai exact). Ca s-o ajut am cauta pe internet un izvod si am listat la imprimimanta vreo 3 modele .
Asa s-a intamplat ca din cauza culorilor frumoase folosite la imbracamintea Sfantului in lucrarea originala , am ales sa fie Sf. Nectarie.
Se intampla ca, in ziua in care fiica mea a inceput sa-si faca lucrarea, eu aveam o branula in vena ptr un tratament medicamentos intravenos. Ma descurcam foarte greu cu ea ca seara o puneam iar dimineata o scoteam - greu o suporta organismul. Aceasta avea menirea sa stea in mana 3,4 sau mai multe zile . Deci seara imi facuse-m injectia, dimineata la fel, si am spus o mai las , daca nu rezist fug la cabinet pe la amiaz sa mi-o scoata.

In jur de ora 12 fiica mea a venit la mine sa-mi ceara ajutorul cu privire la niste detalii care trebuia sa le faca in lucrarea ei. Putin iritata de disconfortul ce mi-l dadea branula m-am asezat la masa ei si am inceput sa pictez impreuna cu ea. S-a facut ora doua si mi-am dat seama la un moment dat cand m-am ridicat de la masa ca atat timp cat pictam, nu simteam durerea din mana. Am pictat in ziua aceea 4-5 ore pana am terminat lucrarea si astfel am rezista pana seara cand a venit asistenta si mi-a scos branula definitiv. De la 17-la 19 pana a ajuns ea m-a durut in continuare , vreau sa spun.
Dupa experienta aceasta, eu de fapt nu mi-am dat seama in ziua aceea de cele petrecute, intamplator, am dat peste un sait cu minunile Sf. Nectarie si atunci am facut legatura. De atunci ii citesc acatistul ,deseori doar rugaciunea de la sfarsitul acatistului si il rog sa ma ajute in problema de sanate care o am si ptr care faceam si atunci tratament.

Foarte interesant, ca de o vreme ,inainte sa se petreaca acestea mi-a trecut prin gand ideea , nu odata ,de a avea un sfant la care sa ma rog.
Sfantul Nectarie a venit la mine cred, in putina mea credinta, el m-a ales pe mine si nu eu pe el.

Sunt din Mures, daca cineva de pe forum are ulei sfant de la moastele lui il rog sa-mi dea si mie un strop sa-mi ating macar odata partile bolnave ale trupului, in necredinta si pacatosenia mea sper sa-mi foloseasca ...doar ptr.ca spun scrierile:

"Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au facut si pe noi a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si sprijin minunat. Drept aceea, suntem incredintati ca pe tot cela ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelasi esti, sfinte, precum atunci cand i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Slaba este credinta noastra, dar fiind scarbiti si pagubiti, la tine alergam cu credinta si cu lacrimi..."