Calatori pe drumul spre Emaus

In final, dupa flagrantele tale omisiuni ale conditiei umane ca faptura destinata fericirii si libertatii, din presupusul tau dialog ce ramane?
O psihologie tulbure, al unui vaiet scremut, presupus omenesc, dinainte de Hristos.
O negare a Domnului, pe care nu Il pomenesti, ignorind sensul Jertfei Sale si Invierea Lui.
Ne duci inapoi in neguri, sub copite de cai negri si involburati, sa uitam ca suntem fiinte solare, deplin indreptatite (prin Jertfa Lui victorioasa inaintea mortii) sa castigam Vesnicia Iubirii.
Psihologism, si inca unul vetust, de secol 18.

Prietene, Hristos a inviat!
Nu stiai?...
Si este cu noi, pana la sfarsitul veacului. AMIN!+