Istorii cu talc

[Raoul]

Interesant,pare a fi o intamplare demna de crezut. Cu adevarat Maica Domnului are putere mare si ii iubeste pe cei ce o cinstesc!

[cristiboss56]

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.
Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea “uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala …”
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: “ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!” Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.
“Ah, asta e culmea !”, gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.
Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand…. deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.
MORALA:
De cate ori in viata "am mancat biscuitii "altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei!

[MariS_]

În prealabil postat de cristiboss56

O tanara statea si astepta avionul in sala de asteptare a unui aeroport mare. Pentru ca trebuia sa astepte mult timp, si-a cumparat o carte si un pachet de biscuiti, ca sa treaca timpul mai usor. S-a asezat in sala de asteptare VIP si a inceput s a citeasca. Langa ea, pe scaunul alaturat erau biscuitii si pe urmatorul scaun era un domn care citea ziarul.
Cand a inceput pachetul si implicit primul biscuite, domnul de alaturi a luat si el unul. Ea s-a simtit indignata, dar n-a zis nimic si a continuat sa citeasca.
In interiorul ei isi spunea “uite ce fel de pesoana e acest barbat ! daca as avea numai putin curaj, i-as face morala …”
Si asa de fiecare data cand ea lua un biscuite, lua si el unul pana cand a mai ramas in pachet ultimul biscuite. Ea gandea: “ah, acum vreau sa vad ce imi zice cand se vor termina toti !!” Barbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a dat jumatate.
“Ah, asta e culmea !”, gandi ea si isi lua lucrurile, cartea si geanta si se indrepta spre iesirea salii de asteptare.
Cand se simti un pic mai linistita si nervii ii trecusera, se aseza pe un scaun de-a lungul unui coridor mai ferit de priviri indiscrete.
Inchise cartea si deschise geanta pentru a pune acolo jumatatea de biscuit ramasa cand…. deschizand geanta vede ca pachetul de biscuiti era intreg, in geanta. Se rusina de modul in care se comporta si abia atunci intelese ca pachetul de biscuiti pe care il mancase nu era al ei, ci al domnului de alaturi care a impartit cu ea chiar si ultima bucatica, fara a se simti indignat, nervos sau superior, fata de ea care se comportase urat si chiar isi simtise orgoliul atins.
MORALA:
De cate ori in viata "am mancat biscuitii "altcuiva fara sa ne dam seama ?
Inainte de a ajunge la o concluzie si inainte de a gandi rau despre o persoana, UITA-TE atent la ceea ce ai in jur, de obicei ceea ce vezi nu e si adevarul situatiei!

Frumoasa povestea. Cu totii suntem calatori pe-aceasta lume, toti asteptam un
"avion" care sa ne duca la destinatia mult dorita: Raiul. Voi, dragii mei, o sa luati avionul pe care scrie RAI, numai pentru mine nu cred sa mai fie "bilete" si probabil ca o sa trebuiasca sa urc in celelalt "avion" cu alta destinatie. Dar pana atunci sa mai spun o poveste.
Era un tanar ucenic dornic sa stie cand se afla in stare de Har. Catolicii ar spune stare de gratie sfintitoare. Si se duce el la avva lui, un batran orb ce-si ducea traiul in pustie si-l intreaba: "- Avvo, poti sa-mi spui cand ma aflu eu in starea de Har sfintitor? Ca am un prieten, ucenic si el, care imi spune ca el stie cand e in stare de gratie sfintitoare."
"- Fiule, eu nu stiu sa-ti spun cand esti tu in starea de Har, dar eu am un cantar vechi, vechi, primit de la avva al meu, care si el il are de la avva lui si tot asa. Da' eu nu l-am folosit si nici avva al meu nu l-a folosit, da' mi-a spus ca e bun si ca atunci cand arata semnul +, adica crucea, atunci esti in starea de Har, iar cand arata minus inseamna ca nu esti in starea de Har." - zise batranul.
"- Bine, avva, atunci o sa-l incercam pe mine. Uite, hai sa vedem acum in ce stare ma aflu." - spuse ucenicul si se urca sprinten pe cantar. Dar cantarul, spre dezamagirea tanarului, arata minus. Atunci tanarul se duse in camaruta lui si incepu sa spuna rugaciuni si sa bata matanii. Cand termina se duse din nou la avva sa se cantareasca. Dar cantarul tot pe .. minus. Pleca din nou in chilia lui si citi din Scriptura, apoi citi si acatiste, citi si din Psaltire, trecu si pe la bisericuta lor si se inchina la Sfintii dragi lui, spuse si rugaciuni si apoi veni din nou la avva. Dar nici acum cantarul nu arata altceva decat .. minus. Dar tanarul nostru nu se lasa si aducandu-si aminte ca pe drumul spre avva intalnise un cersetor, un trentaros si vai de capul lui, lua repede niste BISCUITI, niste merinde, ceva haine mai vechi de-ale lui si se duse sa i le duca cersetorului. Cand se intoarse fuga repede pe cantar, sa nu cumva sa se piarde Harul. Dar cantarul parca era facut: tot minus arata. Atunci tanarul nostru izbucni in plans. Vazandu-l necajit batranul il intreba de ce plange. Tanarul ii raspunse ca orice ar face, el nu e niciodata in starea de Har. Batranul ii spuse atunci sa mai faca o incercare dar, inainte de asta, ca sa se mai linisteasca, sa-i aduca o galeata cu apa rece de la fantana din vale. Era cale destul de lunga pana la fantana aceea si batranului ii trebuia aproape o zi ca sa aduca apa de acolo. Tanarul lua galeata din mana batranului avva si pleca sa aduca apa. Dupa mai bine de patru ore iaca apare si tanarul cu galeata cu apa, dar intr-un hal fara de hal, ud tot de sus si pana jos si, pe deasupra, plin si de noroi.
"- Ce-i cu tine de esti in halul asta?" - il intreba batranul. Atunci tanarul izbucni intr-un plans spasmodic si se batu peste piept si printre sughituri raspunse ca el nu e bun de nimic, ca e cel mai netrebnic si cel mai prost ucenic, ba ca e si cel mai pacatos om care s-a nascut vreodata si ca ii vine sa intre in pamant de rusine. "- Pai, ce s-a intamplat?" - il intreba batranul. "- Ce sa se intample? Galeata era gaurita si cand am observat ca pierdeam putin cate putin apa, am luat hainele mele si am infasurat-o si apoi am tinut-o in brate ca sa tin lipite hainele de galeata, dar tot degeba, hainele s-au imbibat cu apa, praful de pe drum mi se lipea de mine si uite-asa am luat-o la fuga ca sa ajung pana nu se termina toata apa." - spuse tanarul printre sughituri si batandu-se in piept.
"- Lasa, nu-i nimic, spuse batranul, eu sunt vinovat, din greseala ti-am dat tocmai galeata gaurita. Hai, am zis ca mai faci o ultima incercare, suie-te acum pe cantar."
"- Nu avvo, nu mai vreau sa stiu, acuma stiu ca sunt cel mai netrebnic." - spuse amarat si inca plangand, ucenicul. "- Ba sa faci ascultare si sa te urci pe cantar." - ii zise batranul pe un ton hotarat. Neavand incotro, si ca sa nu-l supere pe avva, ucenicul se urca pe cantar. Si mare ii fu mirarea, si nu-i veni sa creada cand cantarul, de asta data, arata .. +.
Iertare celor care nu le-a placut.
Hristos in mijlocul nostru!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[tabitha]

Mi-au placut tare mult ambele povesti, Cristi si MariS. :) Tocmai ma pregateam sa scriu o scrisoare cuiva caruia i-am mancat biscuitii de multe ori si, ce bine ca am mai citit cate ceva inainte, ca sa-i schimb tonul pana sa ajung si la ultimul biscuite.

[Yasmina]

mda,foarte adevarat cu biscuitii astia :)

[adaria]

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…

Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.

La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

-Ce vei face? o intreba sora ei.

-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!

Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.

-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.

sursa: www.damaideparte.ro

ps. De aceste sarbatori, fii un inger ;daruieste demnitatea!

[cristiboss56]

Cum a explicat Albert Einsten existenta lui Dumnezeu intr-o campanie sociala de educare care a avut scopul de a readuce religia in scoli, deoarece religia este cunoastere. Aceasta campanie raspunde la intrebarea “Exista Dumnezeu?”. "Profesorul: O sa va dovedesc ca daca Dumnezeu exista, atunci El este rau. A creat Dumnezeu tot ce exista? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci el a creat si raul, ceea ce implica ca El este raul.
Albert Einstein: Ma scuzati profesore. Exista recele?
Profesorul: Ce intrebare este asta? Bineinteles ca exista. Nu ti-a fost niciodata frig?
Albert Einstein: De fapt, domnule, frigul nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce consideram ca fiind rece este in realitate absenta caldurii. Domn profesor, exista intunericul?
Profesorul: Bineinteles ca exista.
Albert Einstein: Va inselati profesore. Nici intunericul nu exista. Intunericul este in realitate absenta luminii. Putem invata despre lumina, dar nu si despre intuneric. Raul nu poate exista. Este la fel ca intunericul si frigul. Dumnezeu nu a creat raul. Raul este rezultatul a ce se intampla atunci cand oamenii nu cred in iubirea lui Dumnezeu, prezenta in inimile lor."
Acest lucru a fost explicat si in cartea “Conversatii cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch, care explica teoria relativitatii printr-o fraza extraordinara: In absenta Lui Ceea ce nu este, Ceea ce este, nu poate exista.

[glykys]

DRAGOSTEA

Odata, intr-o gradina, crescuse un trandafir foarte frumos.Avea petale bogate, catifelate, si o culoare vie, incat nu iti puteai lua ochii de la el.Insa avea multi tepi si, fiind rautacios si mandru, credea ca era cel mai frumos din lume...Din inaltul cerului, Dumnezeu il privea si astepta ca el sa devina mai bun.Intr-o zi, Dumnezeu i-a spus :
- Trandafirule drag, esti atat de frumos !Rautatea nu se potriveste cu infatisarea ta delicata.
- Mie imi dai sfaturi ? Mie ? a intrebat trandafirul nepoliticos si imbufnat.Sunt cel mai frumos din lume !
Vazand ca trandafirul nu intelegea, Dumnezeu a hotarat sa-l ajute.Daca ar fi ramas asa, de atata rautate s-ar fi uscat si ar fi murit.Si, ca sa-l faca sa devina mai bun, Dumnezeu la preschimbat intr-un cactus.Astfel, din trandafirul cel delicat doar tepii au mai ramas.
Cactusul s-a trezit la fereastra camerei unei fetite si a privit in jurul lui.Peste tot erau o multime de flori : muscate, lacramioare, un ficus, un crin si o garofita.Toate florile il priveau cu neincredere.
Fetita s-a asezat la fereastra si a inceput sa priveasca florile incantata.Deodata, vazand cactusul, a inceput sa planga.
- Saracutul de tine, cat de greu trebuie sa-ti fie !Nu ai nici o frunzulita si nu-ti creste nici o floricica.Nimeni nu are grija de tine, nimeni nu te alinta, nimeni nu te mangaie...Ce multi ghimpi ai !
"Iata ce am ajuns !Sa se smiorcaie o fetita pentru ca sunt tepos !", se gandea cactusul.
Fetitei ii placeau toate florile, dar cel mai mult il iubea pe cactus.Ii daruia atat de multa caldura si dragoste, incat, dupa ce fetita il ingrijea, cactusul se simtea oarecum stanjenit, dar ii parea bine, fara sa inteleaga de ce.
- Buna ziua, comoara mea nepretuita !Cum ai dormit ?Ai visat ca erai in tarile calde ?
Astfel ii vorbra fetita in fiecare dimineata.
Cactusul nu intelegea de ce fetita se purta atat de frumos cu el si se intreba : "Oare de ce ma iubeste ?Pentru ca am ghimpi ?Daca as fi fost trandafir, atunci ar fi fost de la sine inteles ca m-ar fi iubit pentru frumusetea mea, dar asa..."
Intr-o zi, fetita s-a intepat in ghimpii cactusului si a tipat tare de durere.Cactusul s-a inspaimantat, gandindu-se ca fetita il va arunca :"Ei, pana aici mi-a fost.S-a terminat cu dragostea ei pentru mine !"Dar fetita si-a stres lacrima de pe obraz, a zambit si a zis :
- Te rog, iarta-ma ca n-am fost atenta ! Cred ca te-am speriat cand am tipat...
Atunci cactusul parca s-a trezit dintr-un somn lung si a inceput sa chibzuiasca : Oare de ce, atunci cand eram trandafir, credeam ca merit sa fiu iubit ?Care era meritul meu ?Dumnezeu imi daruise frumusete ca sa ii bucur pe cei din jur.El ma crestea, avea grija de mine si eu ce multumire Ii aduceam Lui pentru toate acestea ?Oare am facut ceva sa-i bucur pe ceilalti si sa le fac viata mai frumoasa ?Nu, n-am facut nimic.Atunci de ce sa ma iubeasca cineva ?Fetita care ma ingrijeste e plina de dragoste.Ea ii iubeste pe toti, chiar daca au tepi sau fac mofturi, si nu asteapta recunostinta sau multumiri pentru asta.Oare eu n-as putea sa fiu altfel, sa ma schimb ?Pe aceasta fetita o poate indragi usor oricine.Cum sa nu o iubesti pentru bunatatea ei ?As vrea sa pot sa ii iubesc pe toti, nu numai pe ea...Dar imi sunt dragi toate florile:Ficusul impopotonat cu prea multe frunze, muscatele cu mirosul intepator si...cam urat, crinul cel caraghios, cu petalele lui prea mari, lacramioarele cele palide si triste, garofita cea slabuta...
Vazand sinceritatea lui, Dumnezeu l-a intrebat :
- Vrei sa te intorci in gradina ta si sa fii din nou trandafir ?
Auzind aceasta intrebare, cactusul s-a bucurat, dar imediat si-a amintit de fetita :
- Oare ce se va intampla atunci cand ea nu ma va gasi la fereastra ?"
Cactusul nu dorea sa o intristeze pe fetita si nici sa plece de langa ea.
- As vrea, daca se poate, sa raman pentru totdeauna cactus si sa am ghimpi, dar sa fiu alaturi de prietena mea.Cine stie, poate cu bunatatea si rabdarea ei ma va invata si pe mine sa iubesc !
Auzindu-i raspunsul, Dumnezeu a zambit.Apoi cactusul a privit in jur si florile de pe pervaz i s-au parut mai frumoase :
- Cat este de semet ficusul ! Ce delicate sunt muscatele cele imbujorate ! Si crinul cat este de frumos !Iar lacramioarele sunt atat de sfioase !Ce vesela este mereu garofita !
Cactusul a inteles ca, vazand silinta sa de a deveni mai bun, Dumnezeu ii daruise puterea de a iubi.Atat de mult isi dorise sa faca si el ceva bun pentru cei din jurul sau, incat, coplesit de bucurie, a inflorit.
Fetita s-a trezit de dimineata si s-a apropiat de fereastra.
- Mamico, mamico ! a strigat ea.O minune ! O minune de la Dumnezeu ! Cactusul nostru a inflorit !
Fetita a sarit in sus de bucurie si a inceput sa bata din palme.Cactusul era atat de fericit, cum trandafirul nu fusese niciodata.
(Povestiri pentru copii, Musafirul din cer, trad.din l.rusa de Ana Florea, ed.Sophia )