Sexualitatea in Credinta Crestina

[Erethorn]

Întrebarea iniţială se referea la "intenţia de a procrea".

Intenţia trebuie să existe.

În dreptul penal se vorbeşte despre două feluri de intenţie:

1. Intenţia directă - atunci când întreprind o acţiune, prevăzând, urmărind şi dorind un anumit rezultat; trag cu puşca către Ion, încercând cu tot dinadinsul să-l omor.

2. Intenţia indirectă - atunci când prevăd posibilitatea producerii unui rezultat, şi îl accept, deşi nu îl urmăresc direct - trag cu puşca către o mulţime de oameni, deşi nu urmăresc neapărat să omor pe vreunul, totuşi prevăd că s-ar putea să omor pe unul şi accept această posibilitate, sau dau foc unei case, deşi ştiu că înăuntru s-ar putea să fie oameni; dorinţa mea este să ardă casa, dar, dacă s-ar întâmpla să fie şi oameni înăuntru, asta e, ghinionul lor.


Transferând aceste categorii ale intenţiei directe şi indirecte la problema actului sexual, putem spune că Biserica (Catolică, dar cred că şi Ortodoxă) cere intenţie, fie directă, fie indirectă.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în cazul unui act sexual nu urmărim direct să facem copil, ni se cere să fim deschişi faţă de această posibilitate; să nu facem nimic pentru a o împiedica (prezervativ etc.), iar dacă un copil este conceput, să acceptăm acest dar al lui Dumnezeu, chiar dacă nu l-am cerut expres atunci şi acolo.