Confuzia dogmei catolice si ecumenismul ortodox

[catalin2]

Topicul acesta l-am deschis in primul rand pentru ortodocsi, dar am fost deschis sa discut si cu persoane cu care se poate purta o discutie amiabila.
In niciun caz nu doresc o conversatie cu userul Erethorn, cu care nu vreau sa pastrez o relatie de indiferenta, fiindu-mi dezagreabil ca persoana.
Ca sa raspund minciunii sale ambalata in filozofie de genul "nu scrie ceea ce scrie, ci ceea ce spune BC" acel link catolic in mare exact asta spune, ca invatatura fata de veacurile trecute e transformata de Vatican II. Citez: "In keeping with the Church’s current spirit of ecumenism, this positive reformulation comes across less harshly than previous negative formulations. Even so, it remains quite controversial."
Adica spune ca invatatura a fost reformulata in spiritul ecumensit al conciliului Vatican II. Chiar adauga ca ramane controversata.

Acum ia sa vedem de ce nu este deloc, asa, ci doar o filozofie care sa acopere confuzia creata de schimbarea dogmei.
Chiar in citatul dat de mine scrie clar: ereticii si schismaticii vor ajunge in iad daca pana la sfarsitul vietii nu se alatura Bisericii.
In acel link nu scrie deloc ca din BC fac parte si cei ce sunt schismatici sau eretici subiectivi, ci ca acestia sunt in afara Bisericii dar sunt ignoranti. "This affirmation is not aimed at those who, through no fault of their own, do not know Christ and his Church: Those who, through no fault of their own, do not know the Gospel of Christ or his Church, but who nevertheless seek God with a sincere heart, and, moved by grace, try in their actions to do his will as they know it through the dictates of their conscience—those too may achieve eternal salvation. (CCC 847)"
Asadar acolo scrie clar in vechea dogma ca ajung in iad daca nu intre in BC. Si ca sa nu fie vreo concluzie scrie de Biserica Romana.
In noua dogma scrie ca se pot mantui si daca nu au auzit de Biserica, cu atat mai mult sa se afle in ea.

Pentru cine nu stie e exact dogma Bisericii din primul mileniu si a BO, vorbesc bineinteles de vechea dogma catolica, nu de cea ecumenista.
Ca sa lamuresc si asta, hotararile conciliilor sunt infailibile daca sunt aprobate de papa, in ceea ce tine de dogma si morala (nu in ceea ce tine de organizare). Atat cele noi si bineinteles reafirmarea celor vechi (acestea din urma sunt si al ortodocsi, e evident ca invatatura e infailibila). Nu are importanta ca e pastorla, local, etc., trebuie sa fie ex cathedra.
Reamintesc ca nu doresc niciun fel de dialog cu userul Erethorn, desi cateodata are intrebari pertinente imi este respingator ca persoana. In cel mai bun caz poate ruga pe dl. Mihnea sa le posteze.

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

Topicul acesta l-am deschis in primul rand pentru ortodocsi, dar am fost deschis sa discut si cu persoane cu care se poate purta o discutie amiabila.
In niciun caz nu doresc o conversatie cu userul Erethorn, cu care nu vreau sa pastrez o relatie de indiferenta, fiindu-mi dezagreabil ca persoana.
Ca sa raspund minciunii sale
Reamintesc ca nu doresc niciun fel de dialog cu userul Erethorn, desi cateodata are intrebari pertinente imi este respingator ca persoana. In cel mai bun caz poate ruga pe dl. Mihnea sa le posteze.

Dacă nu doriţi dialog, nu mai postaţi.

Iată un link cu nenumărate informaţii utile care demonstrează că, dimpotrivă, ceea ce susţineţi dumneavoastră este o minciună. În mediile catolice, ideea pe care o susţineţi se numeşte erezia Feeney-stă, care este demontată în mod magistral aici:

http://www.the-pope.com/BOB_BOD_BOK.html#I6

Vom demonstra că nu ştiţi despre ce vorbiţi, şi vom arăta că această idee fundamentală, a mântuirii prin Biserică a celor aflaţi, din neştiinţă şi fără vină subiectivă, în afara cadrului instituţional al Bisericii, nu este nicidecum nouă, sau o invenţia a Conciliului Vatican II, ci a fost susţinută în toate timpurile, inclusiv de Sfinţii Părinţi, şi că această idee nu este în contradicţie cu dogma extra ecclesiam nulla salus.

Pentru început, un citat din Papa Pius IX, anul 1854, adică cu o sută de ani înainte de Vatican II:

Singulari Quadem: "We have learned with grief that another error, not less melancholy, is introduced into certain parts of the Catholic world, and has taken possession of the souls of many Catholics. Carried away with a hope for the eternal salvation of those who are out of the true Church of Christ, they do not cease to inquire with solicitude what shall be the fate and the condition after death of men who are not submissive to the Catholic faith. Seduced by vain reasoning they make to these questions replies conformably to that perverse doctrine. Far from Us, Venerable Brothers, to lay claim to put limits to the Divine mercy, which is infinite! Far from Us to scrutinize the counsels and mysterious judgments of God, unfathomable depth where human thought cannot penetrate! But it belongs to the duty of Our Apostolic office to excite your Episcopal solicitude and vigilance to make all possible efforts to remove from the minds of men the opinion, as impious as it is fatal, according to which people can find in any religion the way of eternal salvation. Employ all the resources of your minds and of your learning to demonstrate to the people committed to your care that the dogmas of the Catholic faith are in no respect contrary to the Divine mercy and justice. Faith orders Us to hold that out of the Apostolic Roman Church no person can be saved, that it is the only ark of salvation, and that whoever will not enter therein shall perish in the waters of the deluge.

On the other hand, it must likewise be held as certain that those who are affected by ignorance of the true religion, if it is invincible ignorance, are not subject to any guilt in this matter before the eyes of the Lord. Now, then, who could presume in himself an ability to set the boundaries of such ignorance, taking into consideration the natural differences of peoples, lands, native talents, and so many other factors? Only when we have been released from the bonds of this body and see God just as He is (1 John 3:2) shall we really understand how close and beautiful a bond joins divine mercy with divine justice. But as long as we dwell on earth, encumbered with this soul-dulling, mortal body, let us tenaciously cling to the Catholic doctrine that there is one God, one faith, one baptism (Eph. 4:5); to seek to penetrate further is not permitted.