Adopta un om din iad

[laurastifter]

În prealabil postat de Raoul

Am gasit ceea ce spunea parintele Adrian cu privire la copiii avortati:

Unele probleme rămân în „rezervaţia lui Dumnezeu”. Aşa cum după dispariţia zimbrilor din pădurile Moldovei şi întregii ţări, avem numai o rezervaţie de zimbri la noi. De exemplu, pentru copiii avortaţi, n-are voie nici preotul care slujeşte la proscomidie, nici alţii să se roage pentru ei. Ei sunt în „rezervaţia lui Dumnezeu”. Aici a greşit chiar cel mai bun prieten al meu, părintele Arsenie Papacioc, când a afirmat odată că el se roagă la proscomidie pentru cei avortaţi. N-are voie! Orice am face, n-are valoare ce ne rugăm noi.


Deci judecata e la Dumnezeu!

Din acest text, înţeleg că părintele se pronunţă împotriva pomenirii copiilor avortaţi la Proscomidie (deci, în cadrul cultului public), iar nicidecum nu opreşte rugăciunea particulară pentru ei. Normal că la Sf. Liturghie putem pomeni doar persoane botezate, dar în afara cadrului liturgic, în rugăciunea particulară, Dumnezeu ne îngăduie, cred, să avem un gând bun şi să ne rugăm pentru orice suflet omenesc.
Aşa cum se poate uşor observa din cuvintele părintelui, chiar şi între marii duhovnici există diferenţe de opinie (fapt normal, de vreme ce ei, având libertatea în Duhul Sfânt, aveau curajul de a gândi neîngrădiţi de forme şi reguli omeneşti). Astfel, în timp ce părintele Adrian combate practica pomenirii copiilor avortaţi la Proscomidie, părintele Arsenie Papacioc o susţine. Afirmând acestea, nu am intenţia de a pune la îndoială autoritatea duhovnicească a acestor părinţi mărturisitori ai lui Hristos (Domnul să mă ferească de aşa ceva!), ci doresc doar să arăt că avem dreptul de a gândi liber, atât timp cât ideile noastre rămân în concordanţă cu dreapta credinţă. Chiar şi Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi au avut, în anumite situaţii, opinii diferite, dar au rămas uniţi în cuget în privinţa dreptei credinţe şi a practicării corecte a poruncilor lui Hristos.

Personal tind să fiu de acord cu părintele Adrian în privinţa ideii că, la Sfânta Liturghie, îi putem pomeni doar pe cei botezaţi (pentru că aşa este rânduiala Bisericii, nu din alt motiv), dar cred că ne este îngăduit a ne ruga în particular pentru orice semen al nostru, aşa cum şi Sf. Grigorie Decapolitul sau Sf. Tecla s-au rugat cu bună îndrăznire pentru păgâni şi prigonitori ai creştinilor.
Dacă am greşit, aştept observaţiile/completările voastre. :)

Dumnezeu să fie cu noi toţi!