O mare framantare....

[pacatoasa..]

[quote=florinna01;418033][quote=pacatoasa..; (cu mila de sine, cu crutarea de sine, cu purtarea baticului)

Ce pacat e asta cu baticul ,dezvolta te rog ca nu pricep?[/QUOTE]

Iertare pentru greseala de exprimare, voiam sa spun pentru nepurtarea baticului.
Multumesc tuturor pentru ajutor. Oricum de atunci au trecut 2 ani si intr-adevar am realizat ca toate acestea(cu amintirea pacatelor) au fost un dar de la Dumnezeu, insa din lipsa de experienta, din prea multa sensibilitate si din lipsa de comunicare cu duhovnicul(trebuia sa ii spun deschis ce simt si prin ce perioada trec) am cazut ca o netrebnica si pacatoasa(cum imi e si unsername-ul ) in ispita diavolului. Au fost momente in care aproape ajunsesem la paroxism, atat eram de preocupata de pacate si de lepadarea lor. Multa dreptate aveti domnule Sandu, diavolul nu a mers in contra mea, ci din contra. Preocupandu-ma atat de mult intr-adevar de multe ori imi alungam linistea pe care Dumnezeu mi-o aducea in suflet, mai mult a aparut dorinta de a spori repede, de a lepada pacatele repede. Aparent, printr-o silinta continua asa avea sa fie, dar se duceau cele mai "marisoare" si veneau altele mai "mici", si mai "mici", si mai "mici"(adica pacate la auzul carora majoritatea crestinilor ar rade daca le-as considera pacate). Si astfel nu mai aveam liniste, decat in momentele in care ma lasam in voia lui Dumnezeu. Dar iar veneau gandurile si imi spuneau: cum, ai atatea pacate inca, uita-te la ele, uite cum mai apar si apar....si m-a ametit rau diavolul. Si chiar incerca sa imi prezinte lucrul acesta ca pe o inaintare duhovniceasca. Imi veneau ganduri ca uite, sunt aproape de masura parintilor din pustie, alteori incerca sa ma arunce in deznadejde. Eu nu credeam niciunul din ganduri insa nu stiam ce sa fac, cum sa ies din situatie.
Si da, domnule Ioan Cezar, bine ar fi fost daca i-as fi marturisit duhovnicului gandurile acestea.
Dar toate acestea au fost spre smerirea mea. Ma tem in continuare de astfel de ispite, insa nadajduiesc ca prin mila lui Dumnezeu si rugaciunile si sfaturile duhovnicului sa fiu pazita de astfel de ispite.
Multumesc inca o data din suflet pentru sfaturi si daca mai doriti sa imi spuneti ceva sau daca am gresit cu ceva in marturisirea pe care v-am facut-o puteti sa ma corectati cu drag. Ce sa zic? Sunt o oita mai mica ce vrea sa gaseasca drumul spre Iubirea adevarata, Hristos, si se cam impotmoleste uneori )
Sarbatori fericite in continuare.