Destinatia posibila a celor ce parasesc ortodoxia e iadul

[morroshan]

În prealabil postat de dobrin7m

Ma iertati ca vin cu acest cuvant.
Pot sa va spun insa ca daca credeti ca ati facut fapte bune, si ati fost model poe vremea cand ati fost ortodox doar cu gandul ca asa va mantuiti ati gresit foarte mult si nu ati stiut care este cu adevarat credinta ortodoxa. Pentru ca nu asta este credinta ortodoxa.

Va multumesc pentru raspunsul care l-ati dat. Nu trebuie sa va cereti iertare pentru ca nu ati gresit cu nimic fata de mine. Suntem aici sa ne spunem opiniile si asta nu ar trebui sa jigneasca pe nimeni :)

În prealabil postat de dobrin7m

Nu facem fapte bune sa ne mantuim ci facem fapte bune sa ne vindecam de pacat. daca sunteti mandru nu veti reusi sa scapati de mandrie decat facand faptele smereniei. daca sunteti egoist nu veti reusi sa scapati de egoism decat facand faptele milosteniei si iubirii de semeni.

Vedeti Dumneavoastra, doar dupa ce am inteles jertfa lui Hristos cu adevarat (lucru care nu s-a intamplat la nivel intelectual ci la nivel sufletesc - si asta prin harul lui si nu prin intelepciunea mea) abia atunci am putut sa ma uit inapoi si sa vad de fapt ca toate faptele mele au fost zero. Pana atunci am crezut ca tot ce fac, fac bine. Acum nu fac fapte bune nici pentru ca sa ma mantui nici ca sa ma vindec de pacat. Le fac pentru ca asta este natura noua care o am in Hristos. Nu fac nici un efort sa le fac si le fac din dragoste pentru El. Acum pentru ca stiu cu adevarat ca fac parte din familia Lui (prin dragostea, harul si lucrarea de la cruce a Lui) ma aliniez la standardele lui din dragoste pentru El si nu pentru ca vreau sa ma mantuiesc sau sa mi se ierte pacatele.

În prealabil postat de dobrin7m

Scopul ortodoxului nu este mantuirea ci este sfintenia ce o primesti prin Duh Sfant.

Aveti dreptate, scopul oricarui crestin este sfintenia si asta se primeste doar prin Duhul Sfant. Dar atata timp cand eu nu am siguranta mantuirii toate faptele mele se vor concentra inspre aceasta.Dar fiind ca stiu ca prin jertfa lui Isus, prin harul Lui si prin credinta mea sunt parte din familia lui Dumnezeu, mantuirea nu mai e o problema de care sa ma ingrijesc. A avut Domul grija de ea. Acum fiind parte din familia Lui, eu nu mai pot sa fac neleguiri din cel putin doua motive. In primul rand pentru ca stiu ca asta merge impotriva Lui si adauga la suferinta care a avut-o la cruce. In al doilea rand nu pot sa o fac pentru ca daca o fac ii distrug reputatia in fata necredinciosiilor. Unul care nu crede in Dumnezeu se uita la mine si zice: "tu vii si imi spui mie de Dumnezeu si uite tu faci cutare si cutare lucru?" Luati cazul din Epistola lui Iacov.
21. Avraam, părintele nostru, au nu din fapte s-a îndreptat, când a pus pe Isaac, fiul său, pe jertfelnic?
Intamplarea aceasta a avut loc in Geneza 22:9-12 dar ea a avut loc la multi ani dupa ce Avraam a fost declarat drept de Dumnezeu (Geneze 12:1-7; 15:6)
Deci prin credinta esti facut drept in fata lui Dumnezeu iar prin fapte esti drept in fata oamenilor. Binenteles ca acestea merg intotdeauna impreuna. Nu o sa gasesti niciodata un om care are o inima regenerata de Domnul Isus si sa nu aiba fapte. Doar ca faptele care le face sunt din dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni si nu ca sa primeasca ceva din cauza asta (mantuire sau iertare de pacate)

În prealabil postat de dobrin7m

Ati inteles total gresit credinta si ati aplicat-o la fel de gresit. de aceea ati ajuns intr-un impas insa neavand langa dvs un om cu adevarat intelept ati fost prada usoara ratacitilor.

Nu vreau sa merg pe calea religiilor acum si sa intreb in care din religii sunt oamenii intelepti si care sunt ratacitii pentru ca (o spun din nou) asta depinde de ce religie e omul cu care discut. Intotdeauna omul o sa incerce sa isi apere religia pentru ca daca ar considera ca e gresita nu ar fi in ea.Dar revenind la intelepciune, Apostolul Pavel spune in Epistola Intaia catre Corinteni capitolul I:
7. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.
18. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
21. Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.
22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.
...
26. Căci, priviţi chemarea voastră, fraţilor, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam;
27. Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;
28. Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt

Doua lucruri se pot deduce de aici; unu ca Dumnezeu a ales sa mantuiasca prin nebunia provavaduirii si nu prin intelepciunea cuvantului si doi ca nu trebuie sa fii intelept pentru asta.
Daca mergem mai departe la capitolul II
1. Şi eu, fraţilor, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înţelept.
2. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit.

Asta e ceea ce trebuie sa stie un crestin in fiecare zi. Aceasta e reinoirea mintii in fiecare zi. Rastignirea lui Hristos sa fie in fiecare clipa in inimile noastre. Sa stiu in fiecare zi ca eu l-am pus pe cruce si din cauza mea a murit.

Ca si concluzie adevarul este foarte simplu iar intelepciunea este Isus Hristos rastignit.

În prealabil postat de dobrin7m

Calea care ne ofera sfintirea , au incercat-o sfintii nostri, sunt exeprienta lor pe care ne-auporedat-o noua. Nimeni mai bine ca ei nu stiu cum este sa te lupti cu diavolul mandriei sau al maniei sau al egoismului, si nimeni mai bine ca ei nu au reusit sa ii invinga.
Aceasta cale a ortodoxiei este cea care le imbina pe toate. Asa cum spunea Sf. Teofan Zavoratul, toti isi spun ca au biserici, insa unele au doar capul si le lipsesc picioarele sau mainile, altele au mainele si le lipsesc capul insa biserica ortodoxa din acest punct de vedere este intreaga cu cap , maini si picioare. Pe toate scrie biserica dar sunt ele toate cu adevarat biserici? Bisericii ortodoxe nu ii lipseste nimic ca sa dobandim Duhul Sfant insa noi trebuie sa fim intelepti si sa stim cum sa pasim pe aceasta cale. iar daca nu stim atunci sa coboram mandria si cu capul plecat sa mergem la un parinte induhovnicit sa ne invete.

Calea care ne ofera sfintirea este Isus Hristos. Nu o sa ma sfintesc niciodata uitandu-ma la ce fac altii sau citind despre ei. Pacatul se invinge prin Cuvantul lui Dumnezeu care este Biblia si nu marturia altora. Isus cand a fost temptat a folosit doar cuvantul lui Dumnezeu pentru a invinge temptatia. In Epistola catre Efeseni capitolul 6 spune:
17. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru ce e sabia duhului daca nu pentru a contracara loviturile diavolului. Si ce este aceasta sabie? - cuvantul lui Dumnezeu.Cuvantul lui Dumnezeu e puternic, in epistola catre Evrei capitolul 4 spune
12. Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii
Deci vreau sa scot pacatul din viata mea trebuie sa imi fie saturata mintea cu cuvantul lui Dumnezeu. Iar prin pocainta si rugaciune stiu ca il voi invinge pentru ca cel ce este in mine este mai mare decat cel ce este in lume (Intaia epistola a lui Ioan 4:4).

În prealabil postat de dobrin7m

Daca faceati asta astazi erati alt om care ar fi inteles cu adevarat ca faptele bune nu se fac pentru mantuire ci pentru curatire.

Prin puterea lui Hristos, prin harul si dragostea Lui sunt un alt om acum - a lui sa fie slava in vecii vecilor. Nu am cuvinte sa ma exprim cat m-a schimbat si ma schimba in fiecare zi. Nici o religie din lumea asta nu o sa poata sa imi ofere asta.

În prealabil postat de dobrin7m

Ma iertati inca odata ca va zic toate astea si nu va necajiti pe mine.
Dumnezeu sa va dea minte luminata !

Din nou nu e nevoie sa va cereti iertare. Sunt tot mai putine lucruri care sa ma jigneasca in lumea asta. Nu prea am ce sa mai apar in mine.
Cat despre mintea luminata, daca e ceva pentru care ma rog zilnic asta e unul dintre ele. Stiu ca sunt departe de a intelege toate lucrurile dar stiu ca Domnul are putere sa imi dea intelepciune si sa ma creasca in sfintenie pana o sa ma mut cu el si o sa il vad fata in fata - slavit sa fie numele Lui.

[dobrin7m]

În prealabil postat de morroshan

Vedeti Dumneavoastra, doar dupa ce am inteles jertfa lui Hristos cu adevarat (lucru care nu s-a intamplat la nivel intelectual ci la nivel sufletesc - si asta prin harul lui si nu prin intelepciunea mea) abia atunci am putut sa ma uit inapoi si sa vad de fapt ca toate faptele mele au fost zero. Pana atunci am crezut ca tot ce fac, fac bine. Acum nu fac fapte bune nici pentru ca sa ma mantui nici ca sa ma vindec de pacat. Le fac pentru ca asta este natura noua care o am in Hristos. Nu fac nici un efort sa le fac si le fac din dragoste pentru El. Acum pentru ca stiu cu adevarat ca fac parte din familia Lui (prin dragostea, harul si lucrarea de la cruce a Lui) ma aliniez la standardele lui din dragoste pentru El si nu pentru ca vreau sa ma mantuiesc sau sa mi se ierte pacatele.

Ortodoxul spune ca numai cu ajutorul lui Dumnezeu reuseste sa inteleaga cu adevarat importanta jertfei lui Hristos pentru el, si tot cu ajutorul lui Dumnezeu reuseste sa se curete, sa se indrepte si sa primeasca firea cea noua. Si stie ca schimbarile sunt la nivel sufletesc, ca firea cea noua inseamna o haina curata a sufletului. Ortodoxul trebuie sa parcurga o etapa ca sa inteleaga ca faptele facute cu scopul mantuirii de fapt trebuie sa fie fapte facute cu scopul curatirii iar mai apoi sa prisoseasca virtutea, sa faca totul din iubire pentru Hristos. Acelasi lucru il spuneti si dvs. Din acest punct de vedere nu inteleg de ce socotiti ca este vinovata biserica ortodoxa, care inseamna toti credinciosii ortodocsi ca inainte nu ati inteles asta? Cu ce sunt de vina eu, ca membru al bisericii ortodoxe ca dvs nu ati inteles de la inceput ce inseamna credinta ortodoxa? Ca sa va suparati pe biserica ortodoxa deci pe madularele ei,deci si pe mine si sa o parasiti pentru neintelegerea dvs de atunci>? Eu chiar nu inteleg ce vina gasiti bisericii ortodoxe de ati parasit-o. Vedeti dvs, interactionam cu oameni , oameni pacatosi, mai mult sau mai putin, unii cu o intelegere mai buna a credintei altii cu o intelegere mai putina, asta nu inseamna ca credinta ortodoxa este gresita ci oamenii , datorita pacatelor lor nu reusesc sa inteleaga corect. Asta nu inseamna sa parasim biserica ortodoxa cand ne dam seama ca am gresit, pentru ca unii membrii nu inteleg credinta.

in legatura cu iubirea. Noi oamenii avem o iubire omeneasca, care nu este desavarsita, ci este plina de mandrie si egoism, deci a spune ca ne aliniem la standardele de dragoste pentru Hristos este o mare greseala, pentru ca noi nu ne aliniem ca nu stim, nu suntem capabili, sa dam iubirea cea adevarata dumnezeiasca. doar aceea este adevarata iubire, doar iubirea dumnezeiasca este cea care ne face sa iubim cu adevarat tot ce ne inconjoara curat si frumos. Cel care ne "aliniaza" la iubirea dumnezeiasca este Hristos. Dumnezeu prin Duhul Sau ne invata cum sa iubim, iar noi nu vom reusi niciodata sa primim aceasta invatatura, aceasta dragoste dumnezeiasca daca nu invatam smerenia. Smerenia inseamna sa ne nevoim, sa ne plangem pacatele, si sa servim aproapelui neconditionat , nevazut si nestiut. Si sa stim tot timpul ca suntem pacatosi, sa ne socotim mai prejos decat oricare alt seaman al nostru. Si sa revarsam iubire dumnezeiasca fara ca noi sa stim asta. iar oamenii sa alerge la noi, sa se bucure de iubirea noastra, si noi atunci sa stim ca nu e iubirea noastra ci este iubirea lui Dumnezeu pentru oameni ce se revarsa si prin noi catre ei.
Iar noi cand vom ajunge la aceasta masura sa ne bucuram de acest dar minunat care este iubirea dumnezeasca nu vom mai cauta oamenii sa le spunem ce dar minunat am primit ci oamenii ne vor cauta pe noi sa se bucure si ei de darul lui Dumnezeu.


Pana atunci eu o sa imi plec genunchii, sa cer mila lui Dumnezeu pentru pacatele mele ce le fac sau le-am facut, si prin post , rugaciune si nevointa nadajduiesc ca voi invata smerenia.