Cred Doamne si marturisesc....

[blue_sky]

Intr-adevar, slujba a fost foarte frumoasa. E prima data cand simt o atractie astfel de mare pentru a merge la biserica, are preotul un har deosebit si predicile sunt extraordinare.

In legatura cu moliftele, probabil am citit eu prea multe pareri si povestiri despre nenorociri intamplate preotilor sau credinciosilor care asistasera la citirea Moliftelor, de ma tem atat de tare. Nepregatire adica nu numai ca n-au tinut post, ci ca au si alte lipsuri duhovnicesti (eu de exemplu - si rusine sa-mi fie - nu m-am spovedit si impartasit de cativa ani) si ca ar putea fi prea slabi (cum spunea si parintele Arsenie Boca, nu e bine sa zgandari cuibul de viespii) in fata efectelor moliftelor. Cand am auzit blestemele, m-am cutremurat, m-a luat o frica de nedescris. Dar dupa citirea lor, a inceput preotul sa stropeasca cu busuiocul apa sfintita si parc-a fost un scut impotriva fricii. Apropo, alta nelamurire: cat timp stropea pe credinciosii din biserica si din afara ei, toti cantau un cantec foarte frumos, din pacate nu mai retin versurile, desi atunci incepusem si eu sa cant. Aveti idee despre ce cantec ar putea fi vorba?

Si tot legat de molifte, noaptea pe 1 spre 2 ianuarie, nu mai puteam dormi de frica, am aprins candela de doua ori dar s-a stins la scurt timp. Ieri insa am fost inspirata si am pus in candela si putin ulei de la Sf Nectarie si, deloc intamplator, candela a continuat sa arda.

Cred in puterea slujbelor de dezlegare si mai cred ca nimic nu este intamplator: cand am fost la Prislop, dupa terminarea slujbei, m-am dus la mormant, apoi ma pregateam sa plec, dar mi-am amintit ca nu sarutasem icoana Maicii Domnului, asa ca am mers in biserica pentru asta..insa m-am nimerit fix cand preotul spunea ca urmeaza sa citeasca rugaciunile pentru dezlegarea de blesteme. Coincidenta? cu siguranta nu.

Ai dreptate, trebuie sa fim pregatiti oricand, dar ispitele sunt mari si gandurile de amanare la fel (daca retin bine, parca intr-una din cartile despre Parintele Arsenie Boca se povesteste despre o viziune de-a parintelui, cum ca se intreba de ce nu se mantuiesc oamenii, de ce nu se intorc de la credinta si apoi a vazut un nor negru pe cer si o discutie a necuratului cu 3 draci, cel de-al treilea dandu-i ideea de a-i ispiti pe oameni sa creada ca mai e timp de pocainta, pana la batranete mai e destula vreme, apoi moartea sa-i ia nepregatiti. poate asta e si cazul multora).

[glykys]

În prealabil postat de blue_sky

Dar dupa citirea lor, a inceput preotul sa stropeasca cu busuiocul apa sfintita si parc-a fost un scut impotriva fricii. Apropo, alta nelamurire: cat timp stropea pe credinciosii din biserica si din afara ei, toti cantau un cantec foarte frumos, din pacate nu mai retin versurile, desi atunci incepusem si eu sa cant. Aveti idee despre ce cantec ar putea fi vorba?

Ai dreptate, trebuie sa fim pregatiti oricand, dar ispitele sunt mari si gandurile de amanare la fel (daca retin bine, parca intr-una din cartile despre Parintele Arsenie Boca se povesteste despre o viziune de-a parintelui, cum ca se intreba de ce nu se mantuiesc oamenii, de ce nu se intorc de la credinta si apoi a vazut un nor negru pe cer si o discutie a necuratului cu 3 draci, cel de-al treilea dandu-i ideea de a-i ispiti pe oameni sa creada ca mai e timp de pocainta, pana la batranete mai e destula vreme, apoi moartea sa-i ia nepregatiti. poate asta e si cazul multora).

Ma bucur pentru ceea ce ne povestesti.

Troparul Sfintei Cruci trebuia sa fie la sfintirea apei:
http://www.youtube.com/watch?v=E7aPTl5nxoI

Mântuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvânteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau.

Fuguta la spovedanie atunci! Nu mai astepta in zadar, nu mai amana momentul!


Cel mai frumos moment al Sfintei Liturghii este acela in care painea si vinul se transforma in taina in Trupul si Sangele Domnului, atunci cand se canta: "Ale Tale dintru ale Tale... Pe Tine Te laudam..."
Vezi ca am dat linkul cu textul Sfintei Liturghii a Sf. Ioan Gura de Aur in primul mesaj de pe acest topic.

[Marius22]

În prealabil postat de blue_sky

Pana la acel moment, rostirea Crezului era momentul meu preferat din slujba, dar acum Cred Doamne si Marturisesc mi se pare momentul cel mai frumos.

Ambele momente isi au, fara indoiala, semnificatia si importanta lor. Dar minunata mi se pare modalitatea in care se completeaza aceste marturisiri de credinta.

Dupa cum observam, Crezul niceoconstantinopolitan, face referire la nasterea lui Hristos din Tatal din vesnicie si la iconomia mantuirii, fara a aminti in chip explicit de Hristos euharistic (de modul in care Se impartaseste credinciosilor in istorie, in Biserica Sa):

" [...] Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii.
Lumina din Lumina,
Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut;
Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut;
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire
S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara,
Si S-a facut om;
Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;
Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;
Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece viii si mortii,
A caruia imparatie nu va avea sfarsit" [...]

Rugaciunea "Cred si marturisesc" este o marturisire de credinta ce face insa legatura intre iconomia mantuirii in Hristos si Sfanta Euharistie. Alaturi de marturisirea dumnezeirii lui Hristos si a relitatii prezentei Sale in Sfintele Taine, marturisim starea noastra de reala pacatosenie ("Care ai venit in lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu"). Tot aceasta rugaciune ne arata roadele primirii Sfintei Impartasanii, iertarea pacatelor si viata de veci.