Istorii cu talc

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

. . . o baba garbovita si surda, care sta in fundul bisericii, e la biserica unde ma duc eu, cea care mai adoarme pe scaun si cand se trezeste tipa: "Amiiiin!"

. . . . . . descrierea apartine lui glykys . . .

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

. . . . . . descrierea apartine lui glykys . . .

Te rog frumos, Cristi, peste 60 de ani, nu peste 50, nu ma imbatrani mai inainte de vreme!
Eheee, as vrea eu sa mai traiesc eu si peste 50 de ani, si peste 60, macar de-as fi o baba garbovita si surda - ca doar nu o sa fiu tot domnisoara la 70-80 de ani - daramite sa mai stau si in biserica si sa zic Amiiin!

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Te rog frumos, Cristi, peste 60 de ani, nu peste 50, nu ma imbatrani mai inainte de vreme!
Eheee, as vrea eu sa mai traiesc eu si peste 50 de ani, si peste 60, macar de-as fi o baba garbovita si surda - ca doar nu o sa fiu tot domnisoara la 70-80 de ani - daramite sa mai stau si in biserica si sa zic Amiiin!

. . . sa nu uiti sa ma treci pe pomelnic si peste 50 de ani , dar in partea dreapta , ca asa e bine !

[cristiboss56]

A primit drept mostenire o tarla cu spini pe ea.
Trebuia sa scoata spinii , pentru-a o putea lucra.

S-a dus dar , cu gand sa lucre,
dar vazu ca munca-i grea.
Atunci si-a spus in gandu-i :
"Ce-ar fi daca m-as culca ?'

Dormi dar , pana pe seara. Tot asa , zi dupa zi .
Iar timpul trecu degraba fara a se folosi .

Dupa-un timp , veni stapanul ,
care-i dete mostenirea.
Se mira vazand ca omul n-a facut nici
pregatirea .

- De ce n-ai lucrat frate , ca sa ai la toamna rod ?
- E asa de multa treaba , nu stiu daca am sa pot !

Vin aici vreau sa lucru , dar ma tem ca nu
sfarsesc .
De aceea ma ia somnul si de tot ma lenevesc .

- Fa tu zi de zi atata cat ocupi de te lungesti,
Si-ai sa vezi cum termini treaba si ce bine mai
sporesti .


*

A facut precum ii spuse si-a scapat de maracini,
Iar recolta-i fu bogata . . . aproape ca la vecini.

Din cartea : " Izvorul Indepartat "- Dorina Stoica - Editura PIM-Iasi,2011-pag.21

[glykys]

Un om a murit subit.


Deodata L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiza in mana si spunandu-i…
Fiul meu, e timpul sa mergem…
Omul L-a intrebat pe Dumnezeu:
De ce asa curand? Aveam atatea planuri…
Imi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale.
- Dar uită-te! Ce ai in valiză? Ceea ce ți-a aparținut?
Ce mi-a apartinut? Vrei sa spui lucrurile mele, hainele, banii?
- Imi pare rau, fiule, dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau pamantului.
Atunci sunt amintirile mele?
-Imi pare rau, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ti-au apartinut niciodata. Apartineau timpului.
… Atunci talentele mele?
Imi pare rau, fiule, dar nici acestea nu ti-au apartinut. Apartineau circumstantelor.
Atunci prietenii mei, membrii familiei mele?
Imi pare rau, fiule, dar ei nu ti-au apartinut.
Apartineau drumului tău prin viata.
Dar sotia si copiii mei?
Imi pare rău fiule, ei nu-ti apartineau. Apartineau inimii tale.
Atunci trupul meu?
Nici acesta nu ti-a apartinut niciodata. Apartinea tărânei din care a fost luat.
Atunci e sufletul meu?
-Imi pare rau, fiule, dar sufletul nu ti-a apartinut. Sufletul tău imi apartine Mie.
Atunci omul smulse valiza din mana lui Dumnezeu si o deschise.
ERA GOOOOALĂ.
Cu o lacrima de dezamagire Omul il intreba pe Dumnezeu
-Nu am avut niciodata nimic?
- Ba da, fiule…
Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai și numai ale tale…
Tot ceea ce ai intreprins în viață este al tău. Numai faptele tale merg acum cu tine și vor trage de la sine după cântarul dreptății ceea ce a fost bun sau rău.
Viata este doar un moment. Un moment care e numai al tău. Este o călătorie plină de libertate ce-ți dă șansă să alegi ceea ce trebuie să faci. Tot ceea ce ai făcut, ție ți-ai făcut. Dacă ai făcut bine, bine vei avea și mulțime de martori vor mărturisi pentru tine, pentru binele făcut și vei fi pomenit în veac cu bucurie de toți cei pe care i-ai bucurat.
Însă de-ai făcut rău, cu ce te vei alege? Cum vor mărturisi ce-i ce ți-au fost în preajmă despre tine. Cum ți se va arăta cu degetul faptele tale rele, care pe lângă faptul că le-ai făcut, le-ai și înmulțit printr-un exemplu prost.

[cristiboss56]

Prima povestioara :

Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important.
Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.
Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “Ai doar 8 minute!”
Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu: ”Nu uita ce e cel mai important!”
Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.
Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!”



A doua povestioara :

Într-un sat trăia un ţăran care avea mult pământ. Braţe de muncă însă nu avea, deoarece trăia singur. Doar un vecin mai venea pe la el din când în când, dar nu pentru a-l ajuta, ci mai degrabă pentru a-l ţine de vorbă. Mult timp a stat pe gânduri ce să facă pentru a-şi lucra pământul cât mai uşor, mai bine şi mai repede. Deodată îi veni o idee: "Ce-ar fi dacă aş cumpăra un plug şi un cuţit de plug?! Grozavă idee!" Se duse deci la un fierar şi comandă un plug şi un cuţit de plug. Aici îi veni încă o idee: "Şi ce-ar fi să cumpăr două cuţite de plug. Cine ştie, poate voi avea nevoie de al doilea mai târziu?!" Ţăranul îşi cumpără tot ce-şi propusese să cumpere şi se întoarse acasă.

În drum spre casă, ţăranul îl întâlni pe vecinul său. Văzându-i lucrurile, vecinul îl întrebă: "De la cine ai cumpărat acest plug şi aceste cuţite de plug, atât de noi şi lucioase?" Ţăranul îi răspunse, după care fiecare îşi continuă drumul său. Ajungând acasă, ţăranul atârnă un cuţit de plug pe perete, iar pe celălalt îl montă imediat la plug. Apoi se duse la arat. Zilnic lucra cu acest plug.

După câteva săptămâni, pe când ţăranul abia ajuns acasă de la câmp se odihnea, vecinul său se gândi să-i facă o vizită. Veni şi după un schimb de cuvinte, aruncă o privire asupra cuţitului montat la plug. Era ca şi o oglindă, aşa de curat şi strălucitor era. Dar văzu pe perete şi un alt cuţit pe care ţăranul îl cumpărase în aceeaşi zi. Acesta era închis la culoare; era deja ruginit. Atunci vecinul îl întrebă pe ţăran: "Ei, cum se face că aceste două cuţite de plug arată aşa de diferit, doar le-ai luat împreună? Atunci ambele arătau la fel de frumoase. Acum însă cuţitul de plug, pe care l-ai folosit deja mai peste tot, chiar şi în mizeriile de tot felul, arată frumos, de parcă ar fi o oglindă, iar cuţitul pe care l-ai atârnat pe perete şi care nu a fost scos afară deloc, a ruginit". Ţăranul îi răspunse:

"Cine stă şi leneveşte
Iute-iute rugineşte,
Însă cine se jertfeşte,
Ca un soare străluceşte".

[tabitha]

În prealabil postat de cristiboss56

Ţăranul îi răspunse:

"Cine stă şi leneveşte
Iute-iute rugineşte,
Însă cine se jertfeşte,
Ca un soare străluceşte".

Bună pilda, mulțumim !

[cristiboss56]

Mitropolitul Athanasios din Limassol se referă mai jos la o experienta extraordinara a unui bătrân Athonit:
“Intr-o zi, după vecernie s-a dus la chilia sa pentru a continua a se ruga in liniste…. În timp ce facea asta, s-a minunat la gândul că toată lumea - aproape două mii sau cam asa ceva de călugări din întreaga peninsulă Athos - se roagă în acel moment. Apoi, el a vazut că Sfântul Munte arăta ca o torță aprinsă de rugăciune intensă.
La acel moment a experimentat el însuşi puterea rugăciunii , fiind ridicat de Duhul Sfânt în aer. Era ca şi cum el ar fi fost într-un avion și privea in jos. Din acest punct , el a văzut peninsula Athos în flăcări ca un vulcan activ, ca şi cum tot muntele ar fi luat foc. Unele dintre flăcări mergeau direct până la cer. Altele păreau slabe, ca flacara unei lumanari mici, în timp ce altele doar pâlpâiau şi erau abia vizibile. Toate acestea însă, se împreunau într-un râu de foc imens care mergea direct în sus, către cer. El a auzit apoi o voce , spunând:
” Ai fost martor la ceea ce înseamnă Sfântul Munte, iar aceste râuri de foc sunt rugăciunile călugărilor care ajung până la Dumnezeu.”
Apoi, batranul a întrebat: “Şi a căror rugăciune este cea mai intensă în acest râu mare de foc?”
Dumnezeu a răspuns că aceasta este rugăciunea unui anumit stareţ într-o mănăstire, al cărui nume nu poate fi dezvăluit, deoarece acest stareţ este încă în viaţă. “
Extras din vol: Calea uitată de spiritualitate creştină, de Kyriacos C. Markides, pp. 222-223.

[cristiboss56]

Intr-o zi intr-un cocon a aparut o mica gaura.
Un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica. Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva.
Atunci omul a decis sa ajute fluturele. A luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic. Aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.
Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa poata zbura. Insa acest lucru nu s-a intamplat!
Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite. Nu a putut zbura niciodata!
Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta.
Morala: Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata. Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati. Nu am putea fi atat de puternici cum suntem. "Nu am putea zbura niciodata!"

[cristiboss56]

O mama cu trei copii a ramas insarcinata din nou, venind astfel al patrulea.Insa considera ca trei sunt deja prea multi si s-a dus la doctor pentru a o sfatui in privinta avortului.Doctorul, om cinstit, i-a spus despre pericolele la care se expune o femeie atunci cand avorteaza.In urma celor auzite, femeia s-a intristat : nu dorea sa pastreze copilul, dar se temea si de avort.
Atunci doctorul i-a zis :
- Nu va necajiti ! Exista un mod prin care putem evita avortul.Femeia s-a luminat.
- Adevarat doctore ? Cum ?
- Este simplu : vom lasa sa se nasca cel de al patrulea copil, dar il vei aduce sa il ucidem pe cel de al treilea !Astfel vom evita avortul si copiii vor ramane tot trei !
Atunci s-a produs o trezire inlauntrul ei si si-a recunoscut greseala.

Fie ca aceasta trezire, Dumnezeu, sa o aduca in inima fiecarei mame, si gura Hadesului, ce inghite mii de copii avortati, sa fie inchisa pentru totdeauna !

(Preluata de pe site-ul Manastirii Pantocrator)