Mantuirea in afara Bisericii

[catalin2]

Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!

Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei. Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?

Ingaduiti-mi sa va expun gandul nostru. Evanghelia, altfel spus invatatura lui Hristos, sau Sfanta Scriptura sau Sfanta Biserica Universala ne-a descoperit tot ce poate sti omul despre mila lui Dumnezeu, ce intrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omeneasca de patrundere, ramanand inaccesibila pentru intelegerea oamenilor. Desarta e ratacirea mintii omenesti cand cauta sa-L patrunda pe nepatrunsul Dumnezeu! Cand cauta sa explice inexplicabilul, sa-L supuna consideratiilor sale... pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere e o intreprindere satanica!... Tu, care te numesti crestin si nu ai habar de invatatura lui Hristos! Daca din aceasta invatatura harismatica, cereasca, nu ai invatat ca Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la scoala si trage cu urechea sa auzi ce invata copiii! Lor profesorii de matematica le explica, in teoria infinitului, ca infinitul, ca marime nedeterminata, nu se supune acelor legi carora li se supun marimile determinate – numerele, ca rezultatele operatiilor cu el pot fi total opuse operatiilor cu numerele. Iar tu vrei sa determini legile actiunii milei lui Dumnezeu si zici: asta e conform cu El – asta ii repugna! E conform sau nu e conform cu ratiunea ta! Cu notiunile si cu simturile tale! Urmeaza din aceasta ca Dumnezeu e obligat sa inteleaga si sa simta cum intelegi si simti tu? Dar tocmai asta si pretinzi tu de la Dumnezeu! Iata cea mai nesabuita si mai trufasa intreprindere! Nu invinui dar judecatile Bisericii de lipsa de bun simt si de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfanta Biserica, nu face decat sa urmeze neabatut invataturii lui Dumnezeu despre lucrarile lui Dumnezeu, cele descoperite ei de catre Dumnezeu insusi!

Copiii ei adevarati merg dupa ea cu supunere, luminandu-se cu credinta, calcand in picioare ratiunea trufita ce se rascoala asupra lui Dumnezeu! Credem ca putem sti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit sa ne descopere! Daca ar exista un alt drum catre cunoasterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sfortari, nu ne-ar fi fost data descoperirea dumnezeiasca. Ea ne-a fost data insa pentru ca ne este strict necesara. Desarte sunt dar si mincinoase propriile autocugetari si ratacirile mintii omenesti. Dumneavoastra ziceti: "ereticii sunt aceiasi crestini ca si noi". De unde ati scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeste crestin si nu stie nimic despre Hristos, datorita nemarginitei sale ignorante se va arata de acord sa se recunoasca tot atat de crestin ca si ereticii, fara sa deosebeasca sfanta credinta crestina de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judeca cu privire la aceasta adevaratii crestini! Numeroasele soboare de sfinti au primit cununa muceniciei, au ales mai degraba cele mai crancene si indelungi chinuri, inchisoarea, exilul decat sa-si dea acordul la partasia cu ereticii in invatatura lor hulitoare de Dumnezeu.

[catalin2]

Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mantuire, fiind in comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decat omenesc; ea este fiica diavolului, nascocirea lui, e o nelegiuire apropiata de inchinarea la idoli. Parintii numesc adesea inchinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta; in inchinarea la idoli diavolul isi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el ii face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatai: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atentie "Faptele apostolilor" se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea ingrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neintrerupta, va vedea cat sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi .... Cu deosebire se remarca la ei ura neimpacata catre fiii adevaratei Biserici ....

Erezia se conjuga cu incrancenarea inimii, cu o groaznica intunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu incapatanare in sufletul molipsit de ea si cat de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie contine intrinsa hula impotriva Duhului Sfant: fie huleste o dogma a Duhului Sfant, fie o lucrare a Duhului Sfant, dar neaparat huleste Duhul Sfant. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfantul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sange marturisirea adevaratei credinte, a pronuntat hotararea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie in urmatoarele cuvinte:

"Eutihie, pana acum iereu, arhimandrit, fiind intrutotul prins si vadit ca partas al ratacirilor lui Valentin si Apolinarie, atat prin faptele lui trecute cat si prin explicatiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea incapatanata a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici macar n-a luat in seama sfaturile noastre si povetele catre primirea invataturii sanatoase. Si, de aceea, plangand si suspinand pentru pieirea lui definitiva, declaram in numele Domnului nostru Iisus Hristos ca el a cazut in hulire de Dumnezeu, ca e deposedat de orice cin preotesc, de partasia cu noi si de conducerea asupra manastirii sale, dand tuturor de stire ca de acum incolo, cine va sta la sfat cu el sau il va vizita, va cadea el insusi sub afurisenie."

Aceasta hotarare e un mic exemplu al parerii obstesti a Bisericii Universale asupra ereticilor; aceasta hotarare e recunoscuta de intreaga Biserica si confirmata de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie consta in aceea ca el nu marturisea in Hristos, dupa intrupare, cele doua naturi, cum marturiseste Biserica, ci admitea numai o singura natura, natura dumnezeiasca. Veti spune: numai atat!... Amuzant prin ignoranta, si demn de plans prin caracter si urmari, este raspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi catre sfantul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariana. Aceasta suspusa fata sfatuia pe patriarh sa pastreze pacea, sa nu porneasca dezbinarea, atat de potrivnica duhului crestinismului, pentru cateva cuvinte, zice el, caci el nu gaseste nimic vrednic de osanda in invatatura lui Arie -care difera intrucatva in stilul de formulare a cuvintelor si atata tot! Aceste diferente de formulare a cuvintelor, observa istoricul Fleury, in care chipurile nu e nimic de osandit, nu fac altceva decat ca neaga Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – nu mai mult!

Naruiesc asadar toata credinta crestina – si atata tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvantului si deformau dogma intruparii. Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Sfantului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiasca Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele in care Biserica recunostea lucrarea Sfantului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementari omenesti – si inca mai nerusinat: superstitii, ratacire!

Desigur dumneavoastra nu vedeti in erezie nici talharie nici hotie! Poate nici nu o socotiti un pacat? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat si hulit Duhul Sfant – nu mai mult! Cel care a primit si se tine de o invatatura hulitoare de Dumnezeu, cel care huleste pe Dumnezeu cu gura, acesta nu talhareste, nu fura, face chiar faptele bune ale firii cazute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu sa-i refuze mantuirea?!... Toata cauza ultimei dumneavoastra nedumeriri, ca si a tuturor celorlalte, consta in adanca necunoastere a crestinismului ! Sa nu credeti ca o asemenea necunoastere e un defect lipsit de importanta! Nu! Urmarile lui sunt nimicitoare, mai ales astazi, cand in societate umbla nenumarate carti cu titluri crestine si continut satanic. Prin ignorarea adevaratei invataturi crestine, sunteti intrutotul expus sa primiti un gand mincinos, fals, amagitor, hulitor de Dumnezeu, drept gand adevarat, sa vi-1 insusiti si, odata cu el, sa va insusiti si pieirea vesnica. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mantui ! Iar nedumeririle dumneavoastra sunt tot atatea semne de intrebare asupra posibilitatilor dumneavoastra de mantuire.

Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! Nu va jucati cu mantuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plange vesnic. Apucati-va de lectura Noului Testament si Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe (...) studiati in scrierile Sfintilor Parinti, cum trebuie inteleasa corect Scriptura, ce vietuire, ce ganduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin. Studiati din Scripturi si din credinta vie pe Hristos si crestinismul. Mai inainte sa bata ceasul, ceasul de spaima in care va trebui sa va prezentati la judecata in fata lui Dumnezeu, agonisiti-va indreptatirea (achitarea) data de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Crestinismului.

[iustin10]

Mantuire este un termen inalt.Termenul Biserica are si el o definitie de cateva randuri ,si o practica de o viata intreaga. Dar fapta buna este la indemina orcui . Pentru un incepator,sau un ne-crestin 'mantuirea' poate fi o abstractie. Si oricum,'mantuirea' fara fapte bune nu exista . Hai sa zicem ca pot exista fapte bune care nu duc la mantuire,dar invers e imposibil aproape.Pentru ca la usa Domnului stau la rand cei care au facut milostenie si nu s-au mantuit,care au iubit pina la sacrificiu si nu s-au mantuit .Si atunci cum poate cineva sa se duca la Domnul sa spuna 'eu am fost ortodox', si sa vrea mantuirea, daca nu este imbracat si cu haina faptelor bune? Cum poate intra cineva la nunta fara haine de sarbatoare,cu un suflet rece si uscat,care stie doar a osandi pe ceilalti,a respecta reguli ,dar nu a gustat dulceata iubirii aproapelui pina la infrangerea de sine ?

Orice fapta buna inseamna Hristos.Nu exista fapte bune fara Hristos. Intradevar, a da de mancare celui flamand,a da de baut celui insetat,a baga in seama pe cel singur,a vizita pe cel bolnav sau robit ,toate acestea sunt Hristos. Iar daca aceasta fapta buna o face un musulman , tot Hristos este. Pentru ca nu mahomed a zis << iubeste pe aproapele tau ca si cum tu ai fi in situatia respectiva>> ci Hristos e unicul care a adus Adevarul pe pamant.
Adevarul de aceea e adevar,ca sa poata fi verificat de orice om, prin viata sa, si sa recunoasca astfel pe Dumnezeu,prin propriile sale trairi.

Mantuirea da,e posibila doar in Biserica. Dar pina a ajunge la Liga Campionilor,aveti grija sa treceti de preliminarii.

[costel]

E mare dragostea lui Dumnezeu. Noi cei ortodocsi sa pazim cele ale Ortodoxiei. Nu ne este noua dat sa spunem cine se mantuieste si cine nu.

Bine spunea un parinte, daca Mantuitorul a legat intrarea in Imparatia Cerurilor de cercetarea celui din temnita, de ajutorul dat celui sarman, ... nu este exclus sa vedem ca in Imparatia Cerurilor vor fi prezente si persoane pe care noi le consideram pierdute.

Daca mi s-ar cere sa cred in altceva, nu as crede. Dar sa spun cine se mantuieste si cine nu, tine de Creator, nu de creatura.

[stefan florin]

În prealabil postat de costel

E mare dragostea lui Dumnezeu. Noi cei ortodocsi sa pazim cele ale Ortodoxiei. Nu ne este noua dat sa spunem cine se mantuieste si cine nu.

Bine spunea un parinte, daca Mantuitorul a legat intrarea in Imparatia Cerurilor de cercetarea celui din temnita, de ajutorul dat celui sarman, ... nu este exclus sa vedem ca in Imparatia Cerurilor vor fi prezente si persoane pe care noi le consideram pierdute.

Daca mi s-ar cere sa cred in altceva, nu as crede. Dar sa spun cine se mantuieste si cine nu, tine de Creator, nu de creatura.

prietene, ai mare dreptate! Si ca sa fiu on-topic spun si eu: Mantuire in afara de Biserica nu exista! Doamne ajuta!

[catalin2]

Iustin si Costel, noi am mai discutat pe tema asta, eu nu am ce sa adaug in plus fata de ce spune Sf. Ignatie, eu nu sunt sfant ca si el.
Despre ecumenism am scris azi ceva, nu vreau sa repet ce am scris acolo, dau link-ul: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...8&postcount=68
Ce este conceptia ecumenista? Este ca un fel de religie aparuta in secolul XX care are la baza o conceptie protestanta, teoria ramificarii harului, adica faptul ca harul se ramifica in toate cultele ce se numesc crestine, deci nu exista doar o Biserica, ci mai multe sau ca toate cultele alcatuiesc o singura biserica universala. Observati ca nici macar conceptia ecumenista nu spune doar de fapte, ci de credinta si har (de fapt conceptiile protestante).
Aceasta noua conceptie are un nou set de dogme si invataturi, schimbate fata de cele ortodoxe. Dogmele ortodoxe nu mai sunt valabile sau cel putin importante, nu are importanta ce spun sfintii daca nu se potrivesc acestei conceptii citatele lor (iar cei ortodocsi nu se potrivesc deloc), nici istoria Bisericii cu condamnarea ereziilor si ereticilor. Toata invatatura este noua si schimbata. Noi ortodocsii trebuie sa avem grija sa avem invatatura adevarata, pentru ca asa cum spune Sf. Ignatie si Biserica si credinta dreapta conteaza, pentru ca altfel se ajunge la intelegeri gresite si devieri de la drumul spre mantuire.

[catalin2]

În prealabil postat de costel

E mare dragostea lui Dumnezeu. Noi cei ortodocsi sa pazim cele ale Ortodoxiei. Nu ne este noua dat sa spunem cine se mantuieste si cine nu.

Bine spunea un parinte, daca Mantuitorul a legat intrarea in Imparatia Cerurilor de cercetarea celui din temnita, de ajutorul dat celui sarman, ... nu este exclus sa vedem ca in Imparatia Cerurilor vor fi prezente si persoane pe care noi le consideram pierdute.

Daca mi s-ar cere sa cred in altceva, nu as crede. Dar sa spun cine se mantuieste si cine nu, tine de Creator, nu de creatura.

Desigur ca nu noua ne e dat, noi suntem mici credinciosi, ci noi credem ce spune Mantuitorul, Biserica si sfintii. Pentru ca invatatura care trebuia data a fost data, nu suntem agnostici, sa nu stim prea multe. Cum spune si Sf. Ignatie, nu am avut noi o revelatie, sau sa stim mai bine decat ce e scris cine se mantuie, ca se mantuiesc toti doar prin fapte. Unii spun ca nu stim noi, ca probabil se mantuiesc aproape toti, dar de unde stie acela ca e asa?
Iata noi de unde stim, pentru ca noi credem in cuvintele Mantuitorului care a spus ca cine nu se naste din apa si duh nu ajunge in imparatie, cine nu mananca trupul si sangele nu ajunge in imparatie. Deci stim cate ceva.

[catalin2]

Din discutiile avute pana acum cu diverse persoane am observat ca aproape nimeni nu isi schimba conceptiile daca sunt gresite. Dimpotriva, cei ce si le imbunatatesc si le adapteaza tot timpul la adevar sunt tot cei ce le aveau bune, dar nu stiau cate ceva. De aceea putem intelege de ce majoritatea evreilor nu au inteles sau nu au vrut sa inteleaga, desi Iisus a facut si minuni. Chiar si unii ortodocsi care au idei gresite nu vor sa renunte la ele, orice s-ar intampla, mai bine adapteaza ceea ce citesc la ideile lor decat sa le adapteze pe ale lor la ideile adevarate si isi creaza astfel o filozofie proprie sau imprumutata in mare parte.

In concluzie la acest topic dau un fragment dintr-o intamplare adevarata cu parintele Ieronim al Eghinei: http://www.pateric.ro/convorbire-cu-...tsis-scriitor/ Observam ca e parintele a vorbit cu acel turc vazand ca el cauta adevarul si e bine intentionat, nu doar ca sa vorbeasca cu el si sa se contrazica.

"
Odată a venit la el un turc ce i-a spus că stăpânul său, care era cadiu, adică judecător, voia să vorbească cu el. Părintele Ieronim s-a temut ca nu cumva acest lucru sa fie pricină de ispită, așa că s-a dus la cadiu cu strângere de inimă, dar acesta l-a primit cu mult respect și a început să-i vorbească deschis:
— Părinte, eu sunt judecător musulman. Zece la sută din banii pe care-i câștig îi dau săracilor, dăruiesc zestre văduvelor și am grijă de orfani. Atunci când judec, încerc să fiu drept și nu părtinesc pe nimeni, oricât de mare funcție ar avea el. Toate acestea nu sunt, oare, de ajuns pentru a câștiga paradisul despre care vorbiți voi, creștinii?

Părintele Ieronim a înțeles ca era vorba despre un om bine-intenționat și s-a hotărât să-i ofere marturia credinței sale, indiferent de consecințe. Asadar, i-a pus urmatoarele întrebări:
— Ai copii?
— Am.
— Ai oameni supuși?
— Am.
— Copiii tăi îți împlinesc voia?
— Nu totdeauna, pentru că au îndrazneală fața de mine și, uneori, una spun eu, și alta fac ei.
— Supușii tăi îți fac întotdeauna voia?
— Firește. Fac mereu ce le zic eu.
— Când vei muri, cine te va moșteni? Copiii, care nu se supun ție, sau slugile care se supun?
— Copiii mei, desigur, pentru ca ei au drept de moștenire, nu slugile.
— Același lucru se întamplă acum si cu tine. Dreptul la moștenire îl au numai copiii lui Dumnezeu. Si ca să te faci copil al lui Dumnezeu, trebuie sa te botezi și să devii creștin.
Cadiul a fost atât de impresionat de argumentele părintelui Ieronim, încăt nu a întârziat să se catehizeze și să se boteze în Hristos.
[Deși el era un supus al lui Dumnezeu, fără 'adopția' prin botez nul era copil al lui Dumnezeu și nu avea drept de moștenire.]

[stefan florin]

În prealabil postat de catalin2

Din discutiile avute pana acum cu diverse persoane am observat ca aproape nimeni nu isi schimba conceptiile daca sunt gresite. Dimpotriva, cei ce si le imbunatatesc si le adapteaza tot timpul la adevar sunt tot cei ce le aveau bune, dar nu stiau cate ceva. De aceea putem intelege de ce majoritatea evreilor nu au inteles sau nu au vrut sa inteleaga, desi Iisus a facut si minuni. Chiar si unii ortodocsi care au idei gresite nu vor sa renunte la ele, orice s-ar intampla, mai bine adapteaza ceea ce citesc la ideile lor decat sa le adapteze pe ale lor la ideile adevarate si isi creaza astfel o filozofie proprie sau imprumutata in mare parte.

In concluzie la acest topic dau un fragment dintr-o intamplare adevarata cu parintele Ieronim al Eghinei: http://www.pateric.ro/convorbire-cu-...tsis-scriitor/ Observam ca e parintele a vorbit cu acel turc vazand ca el cauta adevarul si e bine intentionat, nu doar ca sa vorbeasca cu el si sa se contrazica.

"
Odată a venit la el un turc ce i-a spus că stăpânul său, care era cadiu, adică judecător, voia să vorbească cu el. Părintele Ieronim s-a temut ca nu cumva acest lucru sa fie pricină de ispită, așa că s-a dus la cadiu cu strângere de inimă, dar acesta l-a primit cu mult respect și a început să-i vorbească deschis:
— Părinte, eu sunt judecător musulman. Zece la sută din banii pe care-i câștig îi dau săracilor, dăruiesc zestre văduvelor și am grijă de orfani. Atunci când judec, încerc să fiu drept și nu părtinesc pe nimeni, oricât de mare funcție ar avea el. Toate acestea nu sunt, oare, de ajuns pentru a câștiga paradisul despre care vorbiți voi, creștinii?

Părintele Ieronim a înțeles ca era vorba despre un om bine-intenționat și s-a hotărât să-i ofere marturia credinței sale, indiferent de consecințe. Asadar, i-a pus urmatoarele întrebări:
— Ai copii?
— Am.
— Ai oameni supuși?
— Am.
— Copiii tăi îți împlinesc voia?
— Nu totdeauna, pentru că au îndrazneală fața de mine și, uneori, una spun eu, și alta fac ei.
— Supușii tăi îți fac întotdeauna voia?
— Firește. Fac mereu ce le zic eu.
— Când vei muri, cine te va moșteni? Copiii, care nu se supun ție, sau slugile care se supun?
— Copiii mei, desigur, pentru ca ei au drept de moștenire, nu slugile.
— Același lucru se întamplă acum si cu tine. Dreptul la moștenire îl au numai copiii lui Dumnezeu. Si ca să te faci copil al lui Dumnezeu, trebuie sa te botezi și să devii creștin.
Cadiul a fost atât de impresionat de argumentele părintelui Ieronim, încăt nu a întârziat să se catehizeze și să se boteze în Hristos.
[Deși el era un supus al lui Dumnezeu, fără 'adopția' prin botez nul era copil al lui Dumnezeu și nu avea drept de moștenire.]

o adevarata invatatura. Doamne ajuta!

[costel]

În prealabil postat de catalin2

Iata noi de unde stim, pentru ca noi credem in cuvintele Mantuitorului care a spus ca cine nu se naste din apa si duh nu ajunge in imparatie, cine nu mananca trupul si sangele nu ajunge in imparatie. Deci stim cate ceva.

Catalin, sa lasam problema mantuirii pe seama lui Dumnezeu care este nemarginit. Nu vreau sa las sa se inteleaga ca nu sunt ortodox, vreau doar sa subliniez ca noi suntem marginiti.