E intotdeauna pacat sa minti?

[I.Calin]

În prealabil postat de Mihailc

”A mers odată avva Ammona într-un loc să mânce, şi era acolo unul cu faimă proastă. Şi s-a întâmplat să vină o femeie să intre în chilia fratelui cel cu nume rău. Aflând cei care locuiau în locul acela, s-au tulburat şi s-au adunat ca să-l gonească din chilie. Şi aflând că este vlădica Ammona acolo, au venit chemându-l să fie cu ei. Şi când a prins fratele de veste, s-a ascuns într-un chiup mare luând femeia cu el. Şi până să vină mulţimea, a văzut avva Ammona ce se întâmplase dar pentru Dumnezeu a ascuns fapta. Şi a intrat aşezându-se pe chiup, poruncindu-le să caute prin chilie. Dar cum ei căutară fără s-o găsească pe femeie, le-a spus avva Ammona: ce e? Dumnezeu să vă ierte. Şi a făcut o rugăciune, poruncindu-le să iasă. Apoi l-a luat pe frate de mână, zicându-i: ia aminte la tine, frate! Apoi a plecat.” (Patericul egiptean)

Ei, avva Ammona a mințit sau n-a mințit?

Nu! A ascunde nu este sinonim cu a minți! Nu a ascuns adevărul, ci omul, neafirmând nimic despre acesta!

[Mihailc]

În prealabil postat de I.Calin

Nu! A ascunde nu este sinonim cu a minți! Nu a ascuns adevărul, ci omul, neafirmând nimic despre acesta!

”A ascuns păcatul fratelui, nu e grav ce-a făcut?” ar întreba scandalizați ortodocșii închipuiți ipostaziați pe acest topic de Zaharia.
De fapt, avva Ammona ca unul ce viețuia sub har, a lăsat la o parte atașamentul mecanic față de poruncă, prevenind astfel o tulburare și mai mare.
Instituția duhovnicului distribuie autoritatea canonului la nivelul persoanei și a situațiilor concrete. Respectarea formală și strict legalistă a canonului poate fi folositoare doar pentru oamenii incababili să-și asume primejdiile libertății. Respectând canonul nu riști să pierzi talantul, dar nici nu-l înmulțești așa cum îi place Stăpânului. Și la Judecată ai șanse mari să virezi la stânga cu brațele încărcate de canoane, prescripții și reguli respectate în literă dar nu și în duh.

[catalin2]

In unele cazuri e permis spunerea neadevarului, sau ascuderea lui. De exemplu din smerenie un calugar imbunatatit nu va spune cat de avansat este el pe calea credintei sau am citit chiar ca un calugar spunea un neadevar, ca a desfranat.

[I.Calin]

În prealabil postat de Mihailc

”A ascuns păcatul fratelui, nu e grav ce-a făcut?” ar întreba scandalizați ortodocșii închipuiți ipostaziați pe acest topic de Zaharia.
De fapt, avva Ammona ca unul ce viețuia sub har, a lăsat la o parte atașamentul mecanic față de poruncă, prevenind astfel o tulburare și mai mare.
Instituția duhovnicului distribuie autoritatea canonului la nivelul persoanei și a situațiilor concrete. Respectarea formală și strict legalistă a canonului poate fi folositoare doar pentru oamenii incababili să-și asume primejdiile libertății. Respectând canonul nu riști să pierzi talantul, dar nici nu-l înmulțești așa cum îi place Stăpânului. Și la Judecată ai șanse mari să virezi la stânga cu brațele încărcate de canoane, prescripții și reguli respectate în literă dar nu și în duh.

Repet: avva Ammona n-a încălcat nici o poruncă, nici un canon. S-a suit pe vasul acela și a "profitat" oarecum de poziția sa dându-le căutătorilor indicații despre ce și cum să caute. Ba i-a mai și dojenit, probabil, știind el de ce. Cine este fără de păcat?
Avva Ammona nici nu a mințit! Sau n-am înțeles eu bine pilda?

Avva Ammona a dovedit tact și diplomație, însă. Nu ne-ar strica nici nouă. Și nu prin multe vorbe. Ci printr-o viață de înfrânare a limbii pentru ca celălalt să știe că nu merită să te întrebe prea multe că tu oricum nu discuți prea multe. Deci, neîntrebându-te, nu vei avea ocazia să minți! Aha, dar preacucernicele și preacuvioasele noastre persoane nu vor mai socializa? Vai, vai, ce pierdere...!

Ce-ar fi să socializăm prin faptă și nu prin vorbă! Și cuvântul nostru să fie: "ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este." (Evanghelia după Matei 5, 37)

Aceasta poate fi, uneori, adevărat: "să virezi la stânga cu brațele încărcate de canoane, prescripții și reguli respectate în literă dar nu și în duh."

[Mihailc]

În prealabil postat de I.Calin

Repet: avva Ammona n-a încălcat nici o poruncă, nici un canon. S-a suit pe vasul acela și a "profitat" oarecum de poziția sa dându-le căutătorilor indicații despre ce și cum să caute. Ba i-a mai și dojenit, probabil, știind el de ce. Cine este fără de păcat?
Avva Ammona nici nu a mințit! Sau n-am înțeles eu bine pilda?

Avva Ammona a dovedit tact și diplomație, însă. Nu ne-ar strica nici nouă. Și nu prin multe vorbe. Ci printr-o viață de înfrânare a limbii pentru ca celălalt să știe că nu merită să te întrebe prea multe că tu oricum nu discuți prea multe. Deci, neîntrebându-te, nu vei avea ocazia să minți! Aha, dar preacucernicele și preacuvioasele noastre persoane nu vor mai socializa? Vai, vai, ce pierdere...!

Ce-ar fi să socializăm prin faptă și nu prin vorbă! Și cuvântul nostru să fie: "ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este." (Evanghelia după Matei 5, 37)

Aceasta poate fi, uneori, adevărat: "să virezi la stânga cu brațele încărcate de canoane, prescripții și reguli respectate în literă dar nu și în duh."

Felul cum a procedat avva Ammona e un exemplu viu de aplicare a iconomiei duhovnicului. El nu a protejat păcatul, dar i-a administrat păcătosului o terapie de șoc prin care acela a aflat instantaneu scurtătura către căință și îndreptare, fără multă verbalizare, fără dreptăți abstracte și reguli imuabile. Înțelepciunea dragostei se numește această procedură duhovnicească și e opusă pastorației prin cultivarea teroristă a spaimei de pedeapsă. Frica nu provoacă schimbare ontologică, ci doar stimulează conformismul ipocrit la o grilă generală de reguli. Iubirea însă schimbă persoana în străfundurile ființei, de unde nu te mai poți întoarce în mizeria din ai ieșit.
Mântuire nu înseamnă a scăpa de chinurile veșnice, ci a înainta nesfârșit în unirea cu Dumnezeu. Asta în creștinismul bisericesc.... În versiunile denaturate ale creștinismului căzut în religie, mântuirea e totuna cu (auto)asigurarea eu-lui că scapă de iad. Diferența dintre cele două este uriașă, doar una are de-a face cu Adevărul iar celelalte sunt forme de minciună camuflate în produse pietiste de larg consum.

[MariS_]

- Ia spune MariS, ma iubesti tu pe Mine?
- Da, Doamne, sigur ca Te iubesc.
- Esti atat de sigur? Nu minti tu putin?
- Nu Doamne, cum sa mint, eu nu mint niciodata.
- Zau, chiar asa, nu minti niciodata?
- Nu, Doamne, nu mint, spun totdeauna adevarul.
- Care adevar MariS? Care adevar?
- Adevarul corespondenta, Doamne, adevarul logic.
- Asa, asa, adevarul corespondenta, adevarul logic. Da' ia spune cum a fost atunci cu gestapoul, MariS?
- Pai, cum sa fie Doamne, am spus adevarul. Asta a fost. Din pacate a fost trist pentru acel evreu.
- Asa MariS, a fost trist! Si care adevar ai spus tu atunci, MariS draga?
- Adevarul corespondenta, Doamne! Adevarul ca am in casa un evreu. Si aveam.
- Bine, MariS, asta era adevarul lumii, MariS, adevarul cel lumesc, da' tu aveai in casa un OM, un om MariS, intelegi, un om, nu un evreu. Nu stiai ca la mine nu exista evreu, grec, roman, ci om?
- Doamne acuma stiu, da' atunci nu stiam.
- Bine, MariS, sa zicem ca ai uitat. Dar daca erai tu in situatia celuilalt, ia spune cum ti-ar fi placut sa raspunda acela?
- Pai, mi-ar fi placut sa spuna ca nu are evreu in casa, Doamne.
- Asa, asa, adica nu mai doreai adevarul corespondenta, da?
- Nu, Doamne, nu mai vroiam adevarul corespondenta, vroiam doar sa supravietuiesc.
- Bine, MariS, da' ia zi constiinta ta ce-a zis dupa ce l-ai dat calaului pe acel OM?
- Pai, constiinta mi-a zis ca gresesc, da' io stiam teologie inalta si ziceam ca n-am cum sa gresesc daca respect adevarul corespondenta, Doamne.
- Bine, MariS, acu' vei merge intr-un loc unde ai tot timpul sa respecti adevarul corespondenta, cel care corespunde cu inima ta. Cred ca stii care e acel loc?
- Doamne, mai bine nu stiam atata teologie inalta si as fi facut cum imi dicta constiinta atunci. Da, merit acel loc, Doamne. Iertare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[I.Calin]

În prealabil postat de MariS_

...............................

Suberb exemplul tău, MariS.
Mulțumesc.

Doamne ajută!

[costel]

Din cate imi aduc aminte, exista in Pateric o pilda in care un parinte ascunde un raufacator. Cei care il urmareau pe talhar, ajung la chilia parintelui si il intreaba daca stie de acesta ceva. Parintele desi il ascunsese, spune ca nu l-a vazut. Si din pilda reiese ca talharul se pocaieste de toate faptele sale rele pentru ca i-a fost salvata viata. Asa ca in cazul de fata minciuna a ajutat la curatirea sufleteasca a talharului.

Pentru noi cei care suntem prunci in cele duhovnicesti, e bine sa nu mintim. Chiar daca incercam sa ascundem binele ca sa nu ne fie spre lauda, diavolul se poate folosi de acest lucru si ne poate ispiti in asa fel incat sa ajungem sa mintim chiar pentru a obtine lauda.

[I.Calin]

În prealabil postat de Mihailc

Felul cum a procedat avva Ammona e un exemplu viu de aplicare a iconomiei duhovnicului. (...)
Mântuire nu înseamnă a scăpa de chinurile veșnice, ci a înainta nesfârșit în unirea cu Dumnezeu. (...)

Amin, amin. Nimic mai adevărat decât Adevărul Acesta!

În prealabil postat de Mihailc

În versiunile denaturate ale creștinismului căzut în religie, mântuirea e totuna cu (auto)asigurarea eu-lui că scapă de iad. (...) sunt forme de minciună camuflate în produse pietiste de larg consum.

Dumnezeu cu tine, Mihailc. Și ai perfectă dreptate. Cei mai mulți fug către Biserici din frica de iad, de teamă și pedeapsă și mai puțin, datorită dorinței "de a fi acasă", de a fi întru Cel ce este Iubire sau "înaintării nesfârșite în unirea cu Dumnezeu", după cum bine spui.

Dar canoanele și normele bisericești sunt reperele vieții noastre duhovnicești și morale și este bine să ni le asumăm ca atare. Le respectăm în duh, firește. Dar când se spune la canon 1 an (sau 2?) oprire de la împărtășanie pentru fumători, există, oare, "loc de întors"? Da, există, pentru cel care respectă canonul în duh: zilele de oprire pot fi diminuate prin înmulțirea orelor / zi dedicate rugăciunii și a zilelor de post, putând fi redus canonul chiar și la o lună.

Evident, că există o variabilă foarte importantă: credinciosul. Și aici mă abțin, nu de alta, dar de aici încolo acționează duhovnicii.

Oricum, calea mântuirii nu înseamnă flori și premii, înseamnă luptă aspră, chin și răstignire, frățiile voastre, decorațiile le primim la sfârșit!

Doamne ajută

Pe acest topic un participant i-a aplicat o fenta teologica sarmanului Erethorn de l-a trimis dupa tigari,cum se spune-n football.Driblingul in argumentie,desi extrem de fin,a fost facut in pozitie de offside.Tot din punct de vedere teologic.Poate autorul verifica o anumita postare din punct de vedere biblic si corecteaza atat eroarea cat si rationamentul subsecvent.In cazul in care nu m-am exprimat clar atunci o sa fiu mai precis.Nu este ,,pentru" ci ,,din pricina".Si acest mic cuvant schimba tot rationamentul.Cu multumiri.