prin fire si prin har

În prealabil postat de dobrin7m

Daca ai stii ce inseamna cu adevarat sa ai pe Hristos in inima! Noi mirenii atat de greu ajungem la aceasta stare de a avea pe Hristos prezent in noi incat am ajuns sa ne inchipuim aceasta stare in diverse moduri!

Pana nu ne vom curati de pacat Hristos nu va fi in noi! va lucra pe langa noi, prin oamenii de langa noi insa in noi numai atunci cand vom reusi sa ne curatim!
In inima necuratita nu intra Hristos dupa cum in Imparatia cerurilor nu intra cei cu pacat.

Departe de mine vreo închipuire ori alta. Însă a îl avea pe Hristos în inimă, și a fi cu desăvârșire lipsit de Hristos, nu cred că sunt singurele două variante posibile.

[Mihai36]

Intradevar nu doar crestinii beneficiaza de prezenta Lui in interior ci toti oamenii in masura in care binele se manifesta in ei.

Iar binele se manifesta in functie de 3 elemente -de profunzimea caracterului aflat in adincul sufletului , de starea lui curatire si de maura manifestarii calitatilor acestuia.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Mihai36

Intradevar nu doar crestinii beneficiaza de prezenta Lui in interior ci toti oamenii in masura in care binele se manifesta in ei.

Iar binele se manifesta in functie de 3 elemente -de profunzimea caracterului aflat in adincul sufletului , de starea lui curatire si de maura manifestarii calitatilor acestuia.

Aceasta nu este adevarat.
Hristos nu se identifica cu faptele bune.
Si paganii fac fapte bune, asta nu inseamna ca beneficiaza de prezenta Lui in interior.

Hristos este Fiul. Fiul este a doua Persoana a Sfintei Treimi. Aceasta inseamna ca prezenta Lui se poate face simtita.
Simtirea lui Hristos se face prin Duhul Sfant.
Simtirea Duhului Sfant este clara, distincta si te goleste de tot: ganduri, idei, ramanand clar in minte doar numele Lui, si predarea totala in mainile Lui. Omul devine transfigurat de Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

[dobrin7m]

""In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.

"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adancul iadului."" Sf. Serafim de Sarov

În prealabil postat de dobrin7m

""In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.

"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adancul iadului."" Sf. Serafim de Sarov

Intrepretarea Sfintelor Evanghelii o face preotul. Doi preoţi nu vor spune acelaşi lucru despre înţelesul unei Evanghelii sau poate vor spune dar cu alte cuvinte.
Pilda Fecioarelor ar putea să justifice lipsa de bunătate a unora. Majoritatea celor care merg la biserică sunt oameni care trăiesc în lume, ca mine şi ca alţii care nu au făcut nimic bun înainte lui Dumnezeu dar care cu picătura noastră de muncă şi cu bănuţul cel puţin facem să trăiasă biserica.
Între o persoană care munceşte gratis în biserică şi face multe daruri ( nici măcar nu este bogată) şi una care este plătită să aibă grijă de biserică şi este fecioară, este postitoare şi rugătoare; tu care crezi că e mai plăcută lui Dumnezeu?
Nu vrei să-l întrebi pe părintele tău duhovnic şi să-mi spui şi mie că eu nu ştiu.

Un părinte spunea că darurile făcute în biserică, donaţiile, munca fără plată...toate acestea nu sunt mântuitoare. Dacă este aşa atunci cei ce fac acestea de ce să o mai facă?

[glykys]

În prealabil postat de dorinastoica14

Între o persoană care munceşte gratis în biserică şi face multe daruri ( nici măcar nu este bogată) şi una care este plătită să aibă grijă de biserică şi este fecioară, este postitoare şi rugătoare; tu care crezi că e mai plăcută lui Dumnezeu?
Nu vrei să-l întrebi pe părintele tău duhovnic şi să-mi spui şi mie că eu nu ştiu.

Un părinte spunea că darurile făcute în biserică, donaţiile, munca fără plată...toate acestea nu sunt mântuitoare. Dacă este aşa atunci cei ce fac acestea de ce să o mai facă?

Si parintii mai cearta babutele atunci cand le ajung la ureche plangeri cum ca nu vor sa cedeze scaunul pe care stau, ca ii reped si chiar smintesc pe unii care vin pentru prima data la biserica, si ca ele isi legitimeaza actiunile spunand ca mereu fac daruri si donatii si ca e tot dreptul lor sa stea pe scaunul acela. Spun smintesc, pentru ca anumite persoane i-au spus preotului ca au incetat de a mai frecventa acea biserica, din cauza lor.

Si atunci, cum sa mai fie mantuitoare actiunile acestea, daca se fac cu un scop anume diferit de slava lui Dumnezeu (sa vada preotul ca eu contribui, sa vada vecina, sa nu ma desconsidere ca altii dau si eu ba, sa nu ma las eu mai prejos decat coana Mita care da mai mult, sa am eu dreptul sa stau pe scaun)?

Nu putem da un raspuns clar dilemei acesteia, pentru ca, in primul rand, nu stim cu ce scop se face fapta cea buna. Nu stim nici ce e in sufletul doamnei care face daruri benevol, nici ce e in sufletul angajatei evlavioase si cum primeste Dumnezeu jertfele lor (caci ambele, e clar, fac niste jertfe). Si postul, si rugaciunea, si milostenia trebuie sa se impleteasca. Dumnezeu le vrea pe toate. In al doilea rand, o ierarhie este inutila, pentru ca biserica are nevoie si de una, si de cealalta, nu se exclud. In plus, viata nu se traieste prin comparatie cu a altuia. Trebuie sa dam tot ce e mai bun din noi, iar fiecare are masuri diferite.

Eu personal, poate parea ciudat, pun mai mult accent pe implinirea temeinica a datoriei decat pe actul benevol si neconditionat. Adica prefer un gunoier platit care isi matura bine-bine parcela si strange toate gunoaiele, decat un grup de voluntari care strang deseurile din piata. Daca toti oamenii si-ar face datoria in patratica lor, nu ar mai fi nevoie de altii care sa le repare lipsurile. Insa viata reala nu este deloc asa, din pacate, asa ca avem nevoie si de unii, si de altii.

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Eu personal, poate parea ciudat, pun mai mult accent pe implinirea temeinica a datoriei decat pe actul benevol si neconditionat. Adica prefer un gunoier platit care isi matura bine-bine parcela si strange toate gunoaiele, decat un grup de voluntari care strang deseurile din piata. Daca toti oamenii si-ar face datoria in patratica lor, nu ar mai fi nevoie de altii care sa le repare lipsurile. Insa viata reala nu este deloc asa, din pacate, asa ca avem nevoie si de unii, si de altii.

Scuze,dar nu m-am putut abtine

"implinirea temeinica a datoriei" este un concept complet strain multor oameni si atunci degeaba punem accent pe ea daca in viata reala vedem ca lipseste cu desavarsire.
De aceea,mergem la urmatorul punct:actul voluntar,benevol si reparam lucrurile strambate de altii.

Numai ca si acest lucru este un pic smintitor,in unele cazuri incurajeaza si mai mult neimplinirea datoriei si in general se gaseste intotdeauna cineva sa profite de aceasta jertfa(cineva de la biserica m-a intrebat daca nu vreau sa lucrez voluntar la spital sau la biblioteca???intrebare capcana...)
Nu desigur ca nu vreau,asta in conditiile in care ambele institutii nu ofera servicii gratuite publicului.Imi pare o bataie de joc,un profit viclean pe seama mea.

În prealabil postat de glykys

Si parintii mai cearta babutele atunci cand le ajung la ureche plangeri cum ca nu vor sa cedeze scaunul pe care stau, ca ii reped si chiar smintesc pe unii care vin pentru prima data la biserica, si ca ele isi legitimeaza actiunile spunand ca mereu fac daruri si donatii si ca e tot dreptul lor sa stea pe scaunul acela. Spun smintesc, pentru ca anumite persoane i-au spus preotului ca au incetat de a mai frecventa acea biserica, din cauza lor.

Si atunci, cum sa mai fie mantuitoare actiunile acestea, daca se fac cu un scop anume diferit de slava lui Dumnezeu (sa vada preotul ca eu contribui, sa vada vecina, sa nu ma desconsidere ca altii dau si eu ba, sa nu ma las eu mai prejos decat coana Mita care da mai mult, sa am eu dreptul sa stau pe scaun)?

Nu putem da un raspuns clar dilemei acesteia, pentru ca, in primul rand, nu stim cu ce scop se face fapta cea buna. Nu stim nici ce e in sufletul doamnei care face daruri benevol, nici ce e in sufletul angajatei evlavioase si cum primeste Dumnezeu jertfele lor (caci ambele, e clar, fac niste jertfe). Si postul, si rugaciunea, si milostenia trebuie sa se impleteasca. Dumnezeu le vrea pe toate. In al doilea rand, o ierarhie este inutila, pentru ca biserica are nevoie si de una, si de cealalta, nu se exclud. In plus, viata nu se traieste prin comparatie cu a altuia. Trebuie sa dam tot ce e mai bun din noi, iar fiecare are masuri diferite.

Eu personal, poate parea ciudat, pun mai mult accent pe implinirea temeinica a datoriei decat pe actul benevol si neconditionat. Adica prefer un gunoier platit care isi matura bine-bine parcela si strange toate gunoaiele, decat un grup de voluntari care strang deseurile din piata. Daca toti oamenii si-ar face datoria in patratica lor, nu ar mai fi nevoie de altii care sa le repare lipsurile. Insa viata reala nu este deloc asa, din pacate, asa ca avem nevoie si de unii, si de altii.

Doar parţial m-ai înţeles. Nu despre acele bătrâne care fac daruri pentru slavă deşartă (deşi nici acelea nu trebuiesc dispreţuite- au şi ele nevoie de puţină atenţie căci nu prea cred în altfel de răsplată); era doar o reflexie la Evanghelia feciorelor amintită de Dobrin unde se referea la faptele bune lucrate fără folos de către fecioarele cele neânţelepte.
Nu înţeleg ce legătură are biserica cu voluntariatul din afara bisericii. Poate doar legătura dintre postarea din deschiderea topicului şi cele despre care vorbesc eu.
Dintodeauna biserica a trăit mai mult prin jertfa materială şi prin munca benevolă şi neplătită a celor cu mare dragoste de acesta şi de Dumnezeu.

În prealabil postat de Mihai36

Intradevar nu doar crestinii beneficiaza de prezenta Lui in interior ci toti oamenii in masura in care binele se manifesta in ei.

Iar binele se manifesta in functie de 3 elemente -de profunzimea caracterului aflat in adincul sufletului , de starea lui curatire si de maura manifestarii calitatilor acestuia.

Aici ai făcut un enunţ de valoare. A nega că şi oamenii care nu sunt creştini pot face binele este ca şi cum am nega firea dumnezeiasă a omului. Un părinte vorbea la Trinitas Tv. şi spunea citez aprox. " nu pot fă judec eu credinţa sau necredinţa cuiva pe care nu-l cunosc căci doar Dumnezeu cunoaşte sufletul omului"

[dobrin7m]

În prealabil postat de dorinastoica14

Aici ai făcut un enunţ de valoare. A nega că şi oamenii care nu sunt creştini pot face binele este ca şi cum am nega firea dumnezeiasă a omului. Un părinte vorbea la Trinitas Tv. şi spunea citez aprox. " nu pot fă judec eu credinţa sau necredinţa cuiva pe care nu-l cunosc căci doar Dumnezeu cunoaşte sufletul omului"

Cine poate nega ca oamenii care nu sunt crestini nu pot face binele? Cred ca nimeni. Cel putin eu nu am cunoscut om care sa spuna ca oamenii care nu sunt crestini nu pot face bine.
Si paganii fac binele. Insa important sunt simtamintele care le nutresc cand fac acel bine. daca nu este de iubire pentru Hristos, pentru Dumnezeu, mai este ea iubire divina?
Sigur nu stim ce au in suflet, si ce simtaminte ii animeaza. Insa nu putem spune ca au Harul lui Dumnezeu daca il resping pe Dumnezeu.