prin fire si prin har

[anonim30]

Imi vin in minte Fericirile promise de Domnul. Cum de mangaie El (prin Duhul Sfant) pe cei ce plang? Plang doar cei credinciosi? Doar la ei se referea?

Mai mult. 'Cine iubeste pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, acela mincinos se va chema.'
Gandind mai...matematiceste, putem spune ca daca il iubeste pe aproapele, il poate iubi in mod inconstient pe Dumnezeu, ca alege Binele, ca alege implicit pe Domnul? Exclud ideea ca exista iubire fara Dumnezeu, ca exista bine fara Dumnezeu, dar mie greu sa exclud ipoteza de mai sus.

Multe locasuri sunt promise de Domnul si cu siguranta cele rezervate Sfintilor sunt cele de mai aproape de El, insa parerea mea este ca nici cel ce va alege Binele nu va fi aruncat.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Imi vin in minte Fericirile promise de Domnul. Cum de mangaie El (prin Duhul Sfant) pe cei ce plang? Plang doar cei credinciosi? Doar la ei se referea?

Mai mult. 'Cine iubeste pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, acela mincinos se va chema.'
Gandind mai...matematiceste, putem spune ca daca il iubeste pe aproapele, il poate iubi in mod inconstient pe Dumnezeu, ca alege Binele, ca alege implicit pe Domnul? Exclud ideea ca exista iubire fara Dumnezeu, ca exista bine fara Dumnezeu, dar mie greu sa exclud ipoteza de mai sus.

Multe locasuri sunt promise de Domnul si cu siguranta cele rezervate Sfintilor sunt cele de mai aproape de El, insa parerea mea este ca nici cel ce va alege Binele nu va fi aruncat.

Mangaie pe cei ce plang, nu se refera la plansul in mod fizic, ca si animalele plang.
Asadar, despre "plansul cel fericiti, cum il numeste Sfantul Grigorie de Nyssa, vorbeste Mantuitorul Hristos, despre intristarea pentru neputintele si pacatele noastre, care ne indeparteaza de Dumnezeu. Nu orice lacrimare ne apropie de Dumnezeu, nu orice plangere ne descatuseaza din stransoarea pacatului, nu orice intristare se cuvine a fi mangaiata de Dumnezeu, desi nici o lacrima nu cade fara ca Dumnezeu sa stie si nici un suspin nu trece de la fata Lui.

Plange si hotul de ciuda ca nu a reusit sa fure mai mult, si doritorul de rau ca nu a reusit vreo isprava intocmai ticluita de el, etc.

'Cine iubeste pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, acela mincinos se va chema.'
Aceasta este foarte adevarat.
oamenii deopotriva crestini sau nu, iubesc omeneste, limitat, schimbator, o iubire care usor se transforma in ura. Ina numai cine crede in Dumnezeu are sansa sa schimbe iubirea sa omeneasca in iubire dumnezeiasca. Ceilalti, care nu vor sa creada in Dumnezeu raman cu acea iubire limitata, omeneasca si schimbatoare.

Un exemplu de iubire dumnezeiasca:
Harisma dragostei
Dintre toate harismele Cuviosului Paisie Aghioritul, cea care impresiona cel mai mult era dragostea lui – o dragoste arzatoare, dulce, atotputernica, dumnezeiasca, fara margini, fara sovaire si cu o desavarsita jertfire de sine. Aceasta dragoste izvora din launtrul sau si imbratisa, fara deosebire, cu aceeasi caldura pe cei buni si pe cei rai, pe prieteni si pe vrajmasi, pe cei cunoscuti lui si pe straini, pe ortodocsi si pe cei de alta credinta, pe oameni, animale, plante, dar mai presus de toate pe Dumnezeu. Aceasta nu era o dragoste omeneasca.
Numai Sfantul Duh poate naste o astfel de dragoste in inima omeneasca. Dragostea omeneasca este atat de mica si plina de interes, atat de trecatoare si nestatornica, atat de egoista si de asupritoare, si se schimba atat de usor in antipatie si ura, incat este o rusine si o nedreptate sa o comparam cu dragostea Parintelui Paisie Aghioritul.

Acum intoarce-te la tine insuti si la omul tau si vezi daca dragostea voastra este asa: la fel si cu aceeasi intensitate pentru absolut toata lumea.
Tu consideri ca un om care iubeste alt om este minunat si bun insa un om este minunat si bun atunci cand iubeste pe toti oamenii fara deosebire ca in exemplul de mai sus.

Nu ne ramane decat rugaciunea. Sa ne rugam cu ardoare ca Dumnezeu sa ne invete sa iubim si sa ne rugam cu ardoare sa daruiasca si credinta celor ce nu cred.
Asta trebuie sa faci draga doamna, sa te rogi cu lacrimi fierbinti lui Dumnezeu ca acest om care vad ca iti este drag sa inceapa sa creada. Si aceasta se va face cu voia lui Dumnezeu si datorita rugaciunilor dvs.
Spor in rugaciune si nadejde la Domnul!
__________________

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

'Cine iubeste pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, acela mincinos se va chema.'
Aceasta este foarte adevarat.
oamenii deopotriva crestini sau nu, iubesc omeneste, limitat, schimbator, o iubire care usor se transforma in ura. Ina numai cine crede in Dumnezeu are sansa sa schimbe iubirea sa omeneasca in iubire dumnezeiasca. Ceilalti, care nu vor sa creada in Dumnezeu raman cu acea iubire limitata, omeneasca si schimbatoare.

Dragostea omeneasca este atat de mica si plina de interes, atat de trecatoare si nestatornica, atat de egoista si de asupritoare, si se schimba atat de usor in antipatie si ura, incat este o rusine si o nedreptate sa o comparam cu dragostea Parintelui Paisie Aghioritul.

Acum intoarce-te la tine insuti si la omul tau si vezi daca dragostea voastra este asa: la fel si cu aceeasi intensitate pentru absolut toata lumea.
Tu consideri ca un om care iubeste alt om este minunat si bun insa un om este minunat si bun atunci cand iubeste pe toti oamenii fara deosebire ca in exemplul de mai sus.

__________________

100% intru totul de acord. Numai ca, aici este vorba de desavarsire in iubire-in a iubii pe toti oamneii, indiferent despre cine ar fi vorba, la fel.
Asa e, un om necredincios, ba mai mult un om credincios care nu a ajuns cat de cat la curatire, la despatimire nu poate cunoaste o astfel de iubire.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

100% intru totul de acord. Numai ca, aici este vorba de desavarsire in iubire-in a iubii pe toti oamneii, indiferent despre cine ar fi vorba, la fel.
Asa e, un om necredincios, ba mai mult un om credincios care nu a ajuns cat de cat la curatire, la despatimire nu poate cunoaste o astfel de iubire.

Sigur. Insa toti cu nadejde in Domnul tanjim la asta.
Rugati-va staruitor si cu rabdare pentru cel drag al dvs ca sa creada, si adaugati rugaciunii dvs si rugaciunile pentru toti oamenii care nu cred. Intreiti rugaciunile dvs si pentru ei si va da rod intreit.

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

Sigur. Insa toti cu nadejde in Domnul tanjim la asta.
Rugati-va staruitor si cu rabdare pentru cel drag al dvs ca sa creada, si adaugati rugaciunii dvs si rugaciunile pentru toti oamenii care nu cred. Intreiti rugaciunile dvs si pentru ei si va da rod intreit.

Amin! In cazul in care, intradevar aceasta portita nu exista, desi...am mari rezerve, nu stiu cum de noi, cei cu credinta mai suntem aici pe forum, in loc sa plangem inaintea Domnului pentru fratii nostrii

[anonim30]

Mai bine...stiti ce: haideti sa transformam acest topic intr-unul de rugaciune pentru ei si unul pentru altul. Domnul e mare, e milostiv, sa-L lasam pe El cu judecatile.
Noi, praf si cenusa ce suntem, haideti sa-L rugam pe Domnul nostru sa se indure de noi toti+

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Mai bine...stiti ce: haideti sa transformam acest topic intr-unul de rugaciune pentru ei si unul pentru altul. Domnul e mare, e milostiv, sa-L lasam pe El cu judecatile.
Noi, praf si cenusa ce suntem, haideti sa-L rugam pe Domnul nostru sa se indure de noi toti+

In sfarsit ati urmat de aceasta data un gand bun. Sa lasam judecata pentru Domnul, noi sa ne rugam de inteleptire si sporirea credintei a noastra si a celorlalti.

Din predica Parintelui Cleopa la rugaciunea oentru aproapele

"Cît despre vindecarea bolnavilor şi pocăinţa multor păcătoşi prin credinţa şi stăruinţa rudelor, este de ajuns să ne gîndim la atîtea fapte minunate din zilele noastre. Cîţi creştini nu se roagă acasă şi la biserică pentru cei dragi ai lor stăpîniţi de beţie, desfrîu şi necredinţă? Dumnezeu văzînd lacrimile, rugăciunea şi credinţa lor, întoarce la credinţă şi pocăinţă pe soţii şi fiii stăpîniţi de păcate. Aceleaşi minuni se săvîrşesc şi cu rudele care fac Sfîntul Maslu pentru bolnavii lor din spitale, ce nu pot fi de faţă şi cu darul lui Hristos li se uşurează durerea sau se vindecă deplin. Cîţi nu se roagă lui Dumnezeu pentru cei din călătorii, pentru cei din primejdie, pentru cei ameninţaţi cu moartea şi pentru cei din examen? Datorită credinţei, rugăciunilor, Mîntuitorul ajută şi salvează pe cei din primejdie şi împlineşte cererea credincioşilor noştri.

Iubiţi credincioşi,

Să cerem de la bunul nostru Mîntuitor să ne dea şi nouă credinţa sutaşului roman din Evanghelia de astăzi. Credinţa şi smerenia lui, ca şi dragostea lui pentru sluga bolnavă, sînt virtuţi care lipsesc multor creştini din zilele noastre. Să cerem de la Dumnezeu în rugăciunile noastre mai multă credinţă şi toate virtuţile părinţilor noştri, care ne-au născut şi crescut. Oare de cîte ori s-au rugat şi s-au jertfit pentru noi tata şi mama? Oare nu credinţa lor curată şi lacrimile lor ne-au făcut de atîtea ori sănătoşi, ne-au ajutat în necazurile vieţii, ne-au întărit în credinţă şi ne-au ţinut aproape de Hristos?

Să facem deci şi noi ce au făcut părinţii şi sfinţii noştri. Să le imităm viaţa, credinţa, smerenia, răbdarea şi jertfa lor. Să ne rugăm cu credinţă tare în Dumnezeu pentru toată lumea, începînd cu cei din casa noastră. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ca fiii şi rudele noastre să aibă credinţă tare şi curată, să vină la biserică regulat, să se ferească de secte şi păcate, să se vindece de boli sufleteşti şi trupeşti şi să urmeze în toate lui Hristos.

Să ne rugăm pentru întărirea dreptei credinţe şi a unităţii creştine în lume. Să ne rugăm cu credinţă pentru cei bolnavi care suferă greu şi aşteaptă rugăciunea şi mîngîierea noastră. Să ne rugăm pentru săraci, pentru orfani, pentru toţi oamenii şi pentru credinţa şi dragostea noastră îi va milui Dumnezeu. Iar Dumnezeul dragostei, al milostivirii şi al iubirii de oameni va primi rugăciunea şi credinţa noastră, va intra în casele şi inimile noastre, va întări credinţa şi pacea în lume, va vindeca şi va alina suferinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, va binecuvînta pămîntul cu ploaie timpurie şi tîrzie, va ajuta pe cei pentru care ne rugăm, ne va ierta şi nouă păcatele şi va mîntui în dar sufletele noastre. Amin."

În prealabil postat de anonim30

Mai bine...stiti ce: haideti sa transformam acest topic intr-unul de rugaciune pentru ei si unul pentru altul. Domnul e mare, e milostiv, sa-L lasam pe El cu judecatile.
Noi, praf si cenusa ce suntem, haideti sa-L rugam pe Domnul nostru sa se indure de noi toti+

Aş dori să-ţi adresez rugămintea de a scrie la profil măcar religia. Când am intrat eu pe acest site (respectiv forum) erau câteva threnduri unde toţi noii veniţi se prezentau.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Amin! In cazul in care, intradevar aceasta portita nu exista, desi...am mari rezerve, nu stiu cum de noi, cei cu credinta mai suntem aici pe forum, in loc sa plangem inaintea Domnului pentru fratii nostrii

Vedeti dvs, aici pe forum sunt oameni, semeni de ai nostri, nu putem sa-i excludem din randul aproapelui fugind de ei. Forumul este un forum crestin ortodox iar prezenta noastra a ortodocsilor aici este pe deplin justificata si nu inseamna ca rugaciunile ortodocsilor ce activeaza pe forum lipsesc datorita faptului ca scriu si pe acest forum.
In ciuda ideii dvs ca rugaciunile se imputineaza sau nu ar fi de loc din cauza acestui forum tin sa va spun ca foarte multi oameni debusolati au gasit aici alinare si liman in sprijinul si ajutorul forumistilor ortodocsi care fac cum stiu ei si cum pot o misiune crestina. Si aceasta este fapta buna, iar ajutorul sufletesc dat de un ortodox aici altui seaman este el insusi o rugaciune.
Acum stie prea bine Dumnezeu pe fiecare din noi , cand suntem in genunchi in camaruta noastra ce plangem, pe cine plangem, si ce cerem. nu este nici cazul si nici nu avem masura de a face astfel de presupuneri, mai ales daca ne vrem iubitori de aproapele, decat doar daca vrem sa adunam inca un pacat langa cele pe care le avem.

[iustin10]

În prealabil postat de anonim30

100% intru totul de acord. Numai ca, aici este vorba de desavarsire in iubire-in a iubii pe toti oamneii, indiferent despre cine ar fi vorba, la fel. Asa e, un om necredincios, ba mai mult un om credincios care nu a ajuns cat de cat la curatire, la despatimire nu poate cunoaste o astfel de iubire.

Off, asta vreau eu sa subliniez. Ca nu orice act de dragoste ne apropie de Dumnezeu,ci doar iubirea din tot sufletul.Ca nu trebuie sa iubim cu dogme ci cu inima. Ca ultimul necredincios din lumea asta ,daca face un act de iubire intensa,precum bunul samaritean ,este mai implinitor al poruncii,decat cel mai mare si mai cunoscator ortodox .Nu intamplator in acea parabola a bunului samaritean ,trecuse inainte un reprezentant al poporului ales (un evreu) si un reprezentant al calauzitorului poporului (un preot).La nimic nu le-a folosit alegerea lor ,daca nu au tresarit in fata aproapelui cazut.
Cand e vorba de un gest de iubire intensa,jertfelnica,sincera ,din toata inima ,nu se mai aplica nici o dogma,nici o bariera, pentru ca insusi Hristos faptuieste prin acel om.
Pentru ca este o lectie si pentru noi,cei credinciosi ,ca nu trebuie sa iubim cu ratiunea si cu masura , ci cu toata inima,sa simtim real nevoia celuilalt , sa ne contopim cu ceea ce el are nevoie.
Eu apar un principiu aici,poate nu exista nici un om pe pamant ca sa ajunga la aceste fapte de dragoste asa intensa ,cu uitare de sine,sau poate exista nenumarati in jurul nostru. Desigur,cea mai sigura cale de a ajunge la iubirea desavarsita este numai si numai Hristos ,si despatimirea,si renuntarea la sine .Desigur,ortodoxia e cel mai puternic ajutor care ne duce acolo
Iubirea insa este Hristos.Nimeni nu face o fapta de iubire pe lumea asta ,nici ultimul musulman nici arborigenul ,fara Hristos.Daca nu ar fi asa,nu ar mai fi El, Fiul Omului,Mantuitorul lumii,prototipul umanitatii ,Adevarul intrupat.
Singura problema este cat de desvarsita este acea iubire,pentru ca Hristos se reveleaza doar celui care atinge desavarsirea .Daca faci o donatie ,inca esti lumesc.Dar daca faci un dar cu jertfa de sine,asa cum a facut batrana cu cei 2 banuti,atunci ajungi la asemanarea cu Dumnezeul cel desvarsit.Se vede ca nu conteaza cantitatea ci calitatea actului.
Bineinteles ca e f putin probabil ca oamenii sa ajunga la aceasta desavarsire singuri,ca au nevoie de har ,si ca acesta le e dat simplu ,prin taine,dar aceasta nu diminueaza deloc principiul ca iubirea prin sine mantuieste