Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

"Vom vedea pe Dumnezeu precum este" - Arhimandritul Sofronie Zaharov
POCĂINŢA ŞI LUPTA DUHOVNICEASCĂ


Toată viaţa noastră pământească, de la naştere până la ultimul suspin, va apărea în încheierea sa de pe urmă ca un singur act fără de întindere. Cuprinsul şi calitatea ei va fi cu putinţă a le vedea într-o singură clipită.
Închipuiţi-vă un vas din cristalul cel mai curat, plin cu apă; dintr-o singură privire se poate spune dacă apa este curată sau nu şi in ce masură. Aşa va fi cu noi după trecerea în cealaltă lume. Fiecare mişcare a inimii sau a gândului, chiar de o clipită, lasă o oarecare urmă în suma totală a vieţii noastre. Să presupunem că în întregul soroc al fiinţării mele pământeşti doar o singură dată prin inima mea a străpuns un gând rău, să zicem omorul (cf. Mt. 15:19). Şi acest singur gând rămâne ca o pată întunecată pe trupul vieţii mele, dacă nu va fi lepădat prin pocăinţa osîndirii de sine. Nimic nu este cu putinţă a ascunde: „Nimic este acoperit care să nu se descopere şi ascuns care să nu se cunoască” (Lc. 12:2-3) Noi adesea ne împăciuim cu gândul că nimenea nu ne-a văzut sau că nimenea nu ştie ceea ce gândim şi facem. Dar când suntem plini de grija pregătirii pentru vecinicie, atunci totul se schimbă şi noi năzuim a ne slobozi de tot întunerecul din lăuntrul nostru. „De vom zice că păcat nu avem, pre noi înşine înşelăm şi adevăr nu este întru noi. De vom mărturisi păcatele noastre, credincios este şi drept, ca să ierte nouă păcatele şi să ne curăţească de toată nedreptatea.” (1 Ioan 1:8-9)
Prin sinceră căinţă cu hotărâtă osîndire de sine înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, omul lăuntric se curăţă, iar apa din vas, trecută prin filtrul cel duhovnicesc al pocăinţei, îşi recapătă curăţia.