E intotdeauna pacat sa minti?

[Yasmina]

[quote=I.Calin;420926]
Minciuna e tot minciună indiferent că ești pentru sau împotriva aproapelui tău.
Probabil că și eu aș minți în acele situații limită (evrei, regim comunist etc.), dar care este motivul, oare? Vă spun: lipsa încrederii în Dumnezeul nostru, absența credinței autentice, credința noastră că noi hotărâm aici și acum totul asupra vieții noastre și a semenilor noștri (de fapt, păcatul mândriei, cel mai vechi dintre toate - e întâmplător că apare în contextul în care vorbim despre minciună?). Cunoaște cumva cineva determinările și motivațiile Creatorului nostru cu privire la ceea ce ni se întâmplă? De ce permite acele situații “catastrofale” pentru noi, dar nesemnificative în raport cu eternitatea?
Dumnezeu este mult mai mult, iar viața noastră este alta decât cea pregătitoare de aici. Slabă credință avem, fraților! Și-i dau dreptate cuiva de pe acest forum acuzat de multe ori pe nedrept că e dur și inuman. Dar, oameni buni dacă vrem să devenim desăvârșiți precum Tatăl nostru este nu putem fi decât inumani, adică altfel decât lumea, să devenim întru Adevăr și nu întru minciuni și paralogisme.

Iar salvarea unora prin minciună nu probează creștinește nimic. Și ateii au salvat viețile multor persecutați de-a lungul timpului, nu numai a evreilor, de care se face atâta caz.

quote]

In cazul acesta subiectiv cu evreul din pivnita(din nou!)ceea ce afirmi mai sus s-au traduce cam asa:
Desi ai acceptat sa ascunzi un evreu,dandu-i aceluia speranta desarta ca va supravietui tocmai datorita interventiei tale,brusc ai o reflecsie interioara vizavi de corectitudinea respectarii unui adevar logic,care nu ajuta nimanui(ah,ba da!ajuta dusmanilor).
Asa ca te duci frumos la evreu si-i spui cu tot regretul ca pt fiecare om are Dumnezeu un plan iar pt el,vezi bine are planul gazarii "care este nesemnificativ in plan cu eternitatea",asa ca sa-l accepte bucuros ca tu esti crestin si trebuie sa spui adevarul si numai adevarul...

Imi pare comic...

In viata exista situatii cand crestineste trebuie sa-ti aperi semenii de raufacatori,asta fiind un exemplu clar de iubire al aproapelui.
Este mai presus Legea de Iubirea de semeni?
Oare Iisus nu a vindecat un bolnav in ziua de Sabbat?Sau trebuia sa le zica:"ramaneti bolnavi si in suferinta,caci Tatal Meu stie El ce planuri are cu voi"!

Printr-o extensie a comparatiei,ar trebui sa inchidem spitalele in ziua de Duminica pt a respecta cu strictete legea.
Ne pare rau,ai un accident duminica noi nu te putem ajuta caci respectam cu strictete legea si nu putem sa miscam un deget!
Dar te putem asigura ca Dumnezeu are un plan maret cu tine,degeaba te sperii asa si faci crizele astea,hai vino-ti in fire ca nu este nimic semnificativ daca traiesti sau daca daca mori!
Din nou,tragic-comic!

[I.Calin]

În prealabil postat de Yasmina

In cazul acesta subiectiv cu evreul din pivnita(din nou!)ceea ce afirmi mai sus s-au traduce cam asa:
Desi ai acceptat sa ascunzi un evreu,dandu-i aceluia speranta desarta ca va supravietui tocmai datorita interventiei tale,brusc ai o reflecsie interioara vizavi de corectitudinea respectarii unui adevar logic,care nu ajuta nimanui(ah,ba da!ajuta dusmanilor).
Asa ca te duci frumos la evreu si-i spui cu tot regretul ca pt fiecare om are Dumnezeu un plan iar pt el,vezi bine are planul gazarii "care este nesemnificativ in plan cu eternitatea",asa ca sa-l accepte bucuros ca tu esti crestin si trebuie sa spui adevarul si numai adevarul...

Imi pare comic...

In viata exista situatii cand crestineste trebuie sa-ti aperi semenii de raufacatori,asta fiind un exemplu clar de iubire al aproapelui.
Este mai presus Legea de Iubirea de semeni?
Oare Iisus nu a vindecat un bolnav in ziua de Sabbat?Sau trebuia sa le zica:"ramaneti bolnavi si in suferinta,caci Tatal Meu stie El ce planuri are cu voi"!

Printr-o extensie a comparatiei,ar trebui sa inchidem spitalele in ziua de Duminica pt a respecta cu strictete legea.
Ne pare rau,ai un accident duminica noi nu te putem ajuta caci respectam cu strictete legea si nu putem sa miscam un deget!
Dar te putem asigura ca Dumnezeu are un plan maret cu tine,degeaba te sperii asa si faci crizele astea,hai vino-ti in fire ca nu este nimic semnificativ daca traiesti sau daca daca mori!
Din nou,tragic-comic!

M-am gândit destul de mult dacă să răspund acestei intervenții care nu are nici o legătură nici cu subiectul discuției, nici cu ceea ce spusesem eu. Iar despre comparațiile acestea "prin extensii" voi vorbi atunci când voi găsi un topic deschis pentru astfel de teme.

Și ai dreptate: suntem tragico-comici cu toții. Și exact: nu are nici o importanță pentru un creștin autentic dacă trăiește aici sau dincolo (adică, moare, după cum spui). Dar pentru asta trebuie să fii creștin și să ai încredere în Dumnezeu și să aplici acel "Facă-se voia Ta" (Tatăl Nostru) pe care nu-l luăm în considerare majoritatea "creștinilor". Păi, să lăsăm în voia Sa dacă așa ne rugăm zilnic. Dar orgoliul / mândria este mult prea mare ca să nu avem impresia că rezolvăm noi, totul, prin mijloacele noastre de iubiriști, în general, ai speciei umane (), dar acri și incapabili să gestionăm relațiile cu cei de lângă noi (, înțelegi ce vrei).

Și apoi, draga mea, nu am să-i spun acelui om persecutat că trebuie să-l trădez și nici n-aș face-o invocând nu'ș ce plan al lui Dumnezeu, dar sigur aș trăi cu convingerea că am mințit fiindcă nu am avut suficientă încredere în El.

P.S. Iubirismul n-are nimic de a face cu iubirea creștină, cu atât mai mult cu iubirea divină. E cam aceeași diferență dintre a face dragoste (a iubi) și a face sex (a iubiri). Adică, un soi de kitch și o deformare a mesajului evanghelic. Oricum, trăim în era iubiristicii creștine profunde. E de-ajuns "să răsfoiești" net-ul să vezi...de pildă, anunțuri matrimoniale creștine.

Iertare și Doamne ajută!

[zaharia_2009]

Va redam si va marturisim un parinte si o scriere in care se vorbeste cu totul si cu totul contrariul, de a nu face poruncile, printre care si ceea de a minti !
Sa ascultam proloagele se astazi . Poate vor fi cuiva de folos :

Sf. Atanasie cel Mare , despre calcarea poruncilor/legii :

,, Cel care nu face voia lui Dumnezeu , in cursa diavolului este . Ca precum o pasare, chiar daca nu cu tot trupul, ci numai de un picior s-ar prinde intr-o cursa , se afla in intregime in stapinirea celui ce a pus latul, tot asa si noi, prin viata si prin credinta cea rea , cadem in stapinirea diavolului (prezisa de insusi Hristos daca vorbim mai mult decit da, da... sau nu , nu !)
Caci asa ne graieste Domul : ,, Nu tot cel ce-mi zice Mie , Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor" .
Si iarasi ne aminteste Domnul : ,,Nu va stiu pe voi, departati-va de la Mine toti cei ce lucrati faradelegea ".
Vedeti dara ce dobinda vom avea dintr-o credinta dar fara de fapte bune? ca si fecioarelor tot asa le-a zis : ,, Nu va stiu pe voi" . Deci ce au cistigat din fecioria cea cu atita osteneala agonisita , daca nu vrea sa le stie pe dinsele Stapinul .
Si mai sunt si multe alte locuri din Scriptura multi neosinditi pt. credinta , dar chinuiti pt. viata lor cea rea.
Dar cei ce nu pazesc poruncile, aceia de tot vor pieri ! Ca si fecioarele acelea , nu pt. desfrinare nu au intrat in viata vesnica, nici pt. betie si nici pt. zavistie, nici pt reauacredinta (aici pe forum cei mai multi sunt de de una buna credinta !!!), ci numai pt. lipsa untdelemnului , ca cele ce nu faceau milostenie . "

[catalin2]

Daca este ingaduit in cazuri exceptionale sa nu spunem adevarul, in schimb tot Pravila ne spune ca si pe acesta trebuie sa il marturisim, tot ca pe un pacat.

[zaharia_2009]

A nu marturisi adevarul este diferit de a minti .
Sfinta Treime, Dumnezeu Tatal a tinut ascuns adevarul despre intruparea Fiului , pina la un timp (teofanie), adica pina la mometul oportun si nu la orice moment si oricarei persoane !Asa a facut Tatal .
Hristos la rindul sau nu s-a lasat pacalit de diavol cind a fost dus in pustie (imediat dupa botez), fara a minti, in legatura cu cine este El, la intrebarile staruitoare ale satanei (pt. a-l cunoaste si a fi sugur de el !) ci a facut exact ceea ce trebuie sa faca toti crestinii (fie si in situatia in care are evrei in pod si Gestapoul la usa) : a dat cele trei raspunsuri mintuitoare , adica :
1. ,, NU numai cu piine traieste omul ci cu tot cuvintul care iese din gura lui Dumnezeu"
2. ,,Scris este sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau "
3. ,,Scris este ca numai Domnului Dumnezeu sa I Te inchini si sa ii slujesti "

Facind asa ne-a arata inca o data Calea pe care o avem de urmat .
Apoi, insa, stiind ca omul este slab din fire , a dat Fericirile si a ingaduit in penultimul verset minciuna , dar doar pt. a-L marturisi pe El .
Pe urma, a dat Sf. Canoane ca sa stim cum suntem certati/pedepsiti daca nu vom face intocmai !
Si in cele din urma ni i-a dat pe sfintii parinti ca sa ne invete precis cum sa traim fara minciuni , adica practic ce sa facem in fiecare secunda ca sa ne ferim de pacat !

Asadar, ne-a dat totul, fara a intelege/accepta toate subterfugiile de minciuni ale omului in care el insusi se binecuvinteaza cind pacatuieste . Ca atare , noi trebuie sa ne ferim de minciuna (pt. ca in clipa aceea il pupam pe diavol nu numai pe miini ci si pe talpi !) ca de foc si numai in mod cu totul exceptional, dar exceptional , sa mintim pt. El. Desi prima minciuna pe care o fac toti ortodocsii, si pe care doar f. rar o si marturisesc, este sa zica cum ca marturisesc pe Hristos dar ca prin faptele lor ei sunt cu mult prea departe de aceasta dorinta, marturisind de regula altceva (vanitati, ambitii, pretentii, pareri personale, obisnuinte nefiresti, neostoire, caderi morale, si cite si mai cite poate face un om dar care numai cu gura este la Hristos) !

Dar de ce a facut asa Hristos ? Precis , precis cred ca este greu de aflat dar poate pt. a se tainui de cel prost si rau (este vorba de cum a marturisit inaintea ispitirii diavolului) !
A nu marturisi orisicind adevarul(in cazul nostru al oamenilor, dar bine intentionat) se rezuma , in cele din urma, la a tacea (fara a balmaji altceva, minciuni , de exemplu !).
Asa , de exemplu, gheronul Cleopa , ca si Paisios, cind erau intrebati ,, Care este secretul vietii gheronda...!" raspundeau : ,,... sa taci ! "
Pornid de la acest raspuns , despre care eu cred ca nu este a unui ,,spiter de neant ", aminteam intr-un post despre cum trebuie sa vorbim, cu da sau nu , dar mai ales semnalam ca studentii la teologie nu sunt invatati inca sa ... taca !

NB : revin si fac totusi o remarca, pe care am mai insinuat-o in una din primele postari ale mele pe acest fir de discutie , si-anume ca insusi Hristos ne spune si ne invata in penultimul verset din Fericiri , care minciuna este ingaduita inaintea lui .
Nimeni , si ma refer la cei care dadeau cu mine de pamint incercind sa ma prinda in chingile vicleniilor lor, ca nici macar nu au citit sau daca au citit nici macar nu s-au ostenit sa caute sa inteleaga sau sa caute talmacirea acestui verset din Fericiri , pt. a se lamuri care si cum este mincina pt. Hristos .
Ei au crezut ca daca dau exemplul cu evreii din pod si cu Gestapoul , gata , au si descoperit scobitorile pt. masa !
Daca erau intr-adevar cu pace si bunavointa frateasca (lasind laoparte ,,iubirea frateasca" ca deja este prea mult ) ar fi putut intelege postul meu , dar interesul lor era polemica . Pt. aceasta m-am si retras din discutie !
Discutam cind avem cu cine !
Asadar, este de prisos sa intoarcem pe toate fetele ideea pt. a vedea cite feluri de a minti pt. Hrtistos sunt , daca ele se marturisesc totusi ca pacate , daca suntem la fel de vinovati facind astfel ca si pt. orice alt pacat , s.a.m.d.
Un crestin de buna cuviinta intelege , patrunde si actioneaza conform canoanelor si educatiei duhovnicesti evitind la maximum posibil pacatul.
Restul , vedem cu totii... polemici de gust neplacut pe un subiect care nu se cade(despre felurile de minciuni veniale) crezind ca defapt sustinem zborul interplanetar sau ca am descoperit pe unde face gaina oul !

[dobrin7m]

În prealabil postat de zaharia_2009

Facind asa ne-a arata inca o data Calea pe care o avem de urmat .
Apoi, insa, stiind ca omul este slab din fire , a dat Fericirile si a ingaduit in penultimul verset minciuna , dar doar pt. a-L marturisi pe El .

Cu iertare , nu a ingaduit minciuna nici macar in penultimul verset.

desi am explicat odata aceasta, vin cu alt cuvant care e mai demn de incredere si de luat in seama.

""Fericiti veti fi voi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea. Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri"

In Biserica lui Hristos mucenicia este un fapt permanent, valabil pentru credinciosii tuturor veacurilor care stiu ca "prin multe suferinte trebuie sa intram in Imparatia lui Dumnezeu" (Fapte 14, 22). De aceea, Sfantul Apostol Pavel scria: "Toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti" (II Tim. 3, 12). In toate generatiile de crestini a existat pe langa mucenicia sangelui si o mucenicie a evlaviei. Daca prigoanele sangeroase din primele veacuri ale erei crestine au incetat de mult, totusi, chiar in vremea de astazi, exista o patimire pentru credinta. In aceasta privinta, Fericitul Augustin scria: "Intreaga viata a unui crestin, cand e traita dupa Evanghelie, este o mucenicie si o cruce". Intr-adevar, cei ce urmeaza astazi calea lui Hristos sunt adeseori ironizati, clevetiti, batjocoriti si considerati ipocriti sau "inapoiati". Marturisirea lui Hristos devine izvor de neintelegeri si luari in ras, de ostilitati si marginalizari. Din toate acestea se vede clar necredinta si paganismul zilelor noastre.

Ura impotriva ucenicilor este ura impotriva Fiului lui Dumnezeu, este dovada ca facem parte din Biserica sau Trupul lui Hristos, Care ne-a spus: "Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni" (In. 15, 20). Crucea este punctul de plecare, dar si substanta vietii crestine. Crucea, oricare ar fi ea: boala, moarte, prigoana, ura celor rai, esec, saracie, este o dovada ca apartii lui Hristos, ca esti fratele Lui, ca porti haina Lui mohorata ce I s-a dat cand era dus la moarte. Crestinul intelept stie ca este dator sa suporte cu inima voioasa ocara pentru credinta, cum ne incurajeaza Sfantul Apostol Iacob: "Drept mare bucurie sa socotiti, fratilor, feluritele ispite in care cadeti ... ca sa fiti desavarsiti" (Iac. 1, 2-4). Insusi Mantuiroeul ii fericeste pe toti aceia care vor suferi ocari, prigoniri si chiar moarte din cauza credintei in El si din cauza predicarii Evangheliei in lume. Prin suferintele lor, crestinii au prilejul sa-L preamareasca pe Domnul si sa experieze mangaierile speciale ale prezentei Sale."
Arhiep. Irineu Bistriteanul

[I.Calin]

“Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.” (Evanghelia după Matei, 5, 11)

Eu înțeleg, totuși, că aici Mântuitorul se referă la minciunile prigonitorilor, ale celor care ar face și ar spune orice (chiar minciuni) pentru a-L discredita pe El și mesajul evanghelic și datorită acestui fapt îi vor discredita inevitabil și pe creștini.

Nu înțeleg eu bine?