Tatuare - Intrebare cu privire la anumite simboluri

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

parfumul are un rost rezonabil: acela de a insela mirosul de transpiratie dupa o lunga zi de vara.

Serios? De asta folosesc femeile parfum? Pai cum asa? Eu folosesc si iarna parfum, atunci cand se presupune ca nu transpiram atat de mult. In plus, ati avut vreodata norocul sa stati in autobus langa vreo mademoiselle care incerca sa isi acopere duhoarea cu parfum? Iti muta nasul. Parfumul, ca si machiajul, vopseaua de par, oja s.a.m.d., are rolul de a infrumuseta, de a atrage atentia, un rol pur estetic. Ei bine, tatuajele au, in general, cam acelasi rol. Ca port un tatuaj pe piele sau ca ma machiez in fiecare zi, fara exceptie, nu e totuna? In plus, tatuajele se intampla sa mai aiba si o insemnatate aparte pentru cel care il poarta.

[lore86]

Motivul ptr care se folosesc parfumuri nu este de a masca un parfum neplacut. Nicivorba!
Motivul este unul mult mai binetilcuit, pe care unii il stiau altii nu, dar se bucura de avantajele sale.
Mi-am pus adesea intrebarea de ce o persoana care se parfumeaza lasa o impresie mai puternica, in special celor de sex opus, decat una care nu foloseste parfum?
Raspunsul mi l-a dat un coleg, candva:din cauza feromonilor.
Ce sunt feromonii?

La intrebarea principala “ce sunt feromonii?” se raspunde prin ideea ca ei se folosesc pentru atractia dintre 2 persoane de sex opus. Aceste substante sunt secretate de corp in scopul “imperecherii”, astfel femela atrage masculul din aceeasi specie prin eliberarea feromonilor potriviti pentru a-l aduce la ea.

Unde se gasesc feromonii?

Tuturor ne plac diferite arome frumos mirositoare si le asociem cu diverse lucruri, spre exemplu, foarte des asociem lavanda cu relaxarea. Multi dintre noi folosim parfumuri in diferite moduri, pentru a imbunatati mirosul dintr-o incapere, al hainelor si al corpului nostru. Parfumul este extras din plante si flori si declanseaza diverse simturi cu scopul de a induce anumite stari. Plantele contin feromoni, care se transforma in parfumuri si din acestea catre simturile noastre pentru a obtine reactia dorita.
mai multe detalii aici....http://www.medicina-naturista.ro/sti...romonilor.html

Cred ca am tulburat niste ape. MA pun la zid, astept pietroaiele.

[lore86]

Da, ptr ca reprezinta necinstirea chipului lui Dumnezeu. E ca si cum i-am reprosa Domnului ca nu ne-a facut destui de frumosi, ne facem noi mai "atragatori" prin tot felul de artificii.
Tatuajul la barbati(mai nou si la femei) e la fel de grav ca si sulimeneala la femei(cand denaturam prin vopsire chipul lui Dumnezeu).
Ambele sunt o ofensa impotriva Creatorului, care ne-a creat minunati,

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de AnnaKarenina90

Serios? De asta folosesc femeile parfum? Pai cum asa? Eu folosesc si iarna parfum, atunci cand se presupune ca nu transpiram atat de mult. In plus, ati avut vreodata norocul sa stati in autobus langa vreo mademoiselle care incerca sa isi acopere duhoarea cu parfum? Iti muta nasul. Parfumul, ca si machiajul, vopseaua de par, oja s.a.m.d., are rolul de a infrumuseta, de a atrage atentia, un rol pur estetic. Ei bine, tatuajele au, in general, cam acelasi rol. Ca port un tatuaj pe piele sau ca ma machiez in fiecare zi, fara exceptie, nu e totuna? In plus, tatuajele se intampla sa mai aiba si o insemnatate aparte pentru cel care il poarta.

Gradina lui Dumnezeu e mare si cred ca fiecare are dreptul sa traiasca in ea. Despre mirosurile din autobuz, nu prea ar fi de comentat. Unele femei stiu si (se) simt, dar n-au ce face fiindca se intorc de la o munca istovitoare. Despre celelalte, Dumnezeu cu mila. Apoi, unii au probleme digestive, altii hormonale si tot asa... Totusi, uneori prea suntem sensibili. Daca unul vine de la tara si miroase a oaie, ni se pare ca "normal" ar trebui sa miroase a Cristian Dior. Intamplarea face ca pentru fiecare dintre noi va veni acel timp in care se va ridica voalul motivatiilor subiective si cineva isi va declina dreptul de autor al acestor motivatii, ceea ce va fi extrem de trist. Ma intreb oare, ce spune duhovnicul unei femei care merge sa se spovedeasca si doreste sa primeasca Sfintele Taine, daca are parul in curcubeu si unghiile "aranjate" intr-un anumit fel?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

. Unele femei stiu si (se) simt, dar n-au ce face fiindca se intorc de la o munca istovitoare.

Acum , draga utilizatorule , sa-mi fie iertat, dar aceste femei sunt nesimtite , precum si barbatul aflat in aceasi situatie , tot nesimtit se cheama ! Nu-i firesc sa ai mirosuri urate chiar dupa o zi de munca istovitoare , caci exista apa , sapun , antitranspirante , chiar si bicarbonat de sodiu , ce indeparteaza posibilitatea aparitiei acestor arome nedorite ale nespalarii , ale nesimtirii , ale nepasarii , etc . . . .

[Mosh-Neagu]

Am spus eu ca uneori suntem prea sensibili si gata de a pune etichete. Sunt multi, foarte multi care cauta cu disperare un loc de munca si aproape ca nu mai pun nici o conditie, cel putin pana trece un timp si gasesc ceva mai bun. Cati patroni ofera cu adevarat conditii angajatilor, asa cum ar trebui? Chiar daca angajatorul a facut dovada ca are de toate, pentru confortul angajatilor, acestia nu pot sa le foloseasca, fiindca de adoua zi isi vor cauta de munca in alta parte. Cati santieristi au sansa sa faca un dus la munca, sau macar timp sa se spele cat de cat sumar? Va spun sigur ca prea putini, fiindca nimanui nu le pasa de treaba asta. Femeile care miros la plecarea de-acasa, au o problema, dar poate si alea au fost batute de un barbat betiv, si au dormit pe unde au putut. Femeile care nu au munca de birou si se intorc istovite dupa ce au carat stive intregi de cearceafuri, haine prin depozite si cine mai stie pe unde si-au rupt oasele, eu unul nu am dreptul sa le condamn. Vede Dumnezeu si stie El ce si cum. Cat despre... antitranspirante, cred ca intram intr-un domeniu delicat; in primul rand parintii nostri au trait fara asa ceva, iar noi am supt la sanul mamei intre doua randuri de prasit la camp... Acum ne-am sensibilizat si am uitat de unde-am plecat... Exista doua forme de nesimtire: una este acea in care ai posibilitatea sa te speli, dar n-o faci, iar alta sa crezi ca esti cu ceva mai deosebit decat cel care miroase, din alte motive. Cel care e constient ca miroase si abia asterapta sa ajunga acasa sa se spele, se simte cel mai prost si i se pare ca toata lumea se uita numai la el. Acela nu-i drept sa fie judecat. Si-apoi, autobuzul nu-i al parfumatului sau al transpiratului. "Sensibilii" pot lua taxiul pana la birou. Santieristii intre ei sunt mai toleranti... Uneori suntem mai indulgenti cu betivii sau fumatorii inraiti, care scot niste duhori cu totul insuportabile, dar mai inraiti impotriva celor care miros a transpiratie dupa o zi de munca. Eu la acest gen de miros m-am referit, si nu la altceva.

[cristiboss56]

Mamuca ta , precum si tatucul tau , in cei sapte ani de baza de acasa , te-au invatat sa te speli pe manute , pe picioruse , pe dintisori , sa fi cat de cat in rand cu copilasii , apoi cu oamenii maturi !
Nu-i moft si sensibilitate in secolul XXI sa te dai cu putina apita la sub brat , sa te speli pe manute , si de poti si pe picioruse , daca lucri in conditii extrem de grele .Imputitul , nespalatul , puturosul , va gasi motive precum insirate de mosul din povestea de mai sus . Sa nu confundam parfumatul , cu minimul de igiena al omului cu bun simt . A merge in comun acasa , nu-i egal cu a ne mirosi . . . . . . impreuna !
Bun simt , mosulica , bun simt . . . !

[Mosh-Neagu]

Pacat ca limba mea pare chineza pentru tine. Sunt sigur ca nu din prostie ci din rautate nu vrei sa vezi ca eu ma refer la cei ce se intorc de la munca, unde nu cunoastem nimic despre conditiile in care lucreaza, nicidecum la cei ce pleaca nespalati de-acasa.
Am stat in genunchi intr-o manastire foarte populara, in spatele unui om care trecuse prin grajd, inainte sa vina acolo. Am luat-o ca pe o incercare la care, zic eu ca am facut fata. Cine sunt eu sa intreb de ce? Daca mintea mi-ar sta la rugaciune, asa cum spun mereu altora sa faca, n-as mai avea timp sa judec pe cel de langa mine, mai mult decat pe mine insumi. Dar pentru asta e nevoie de niste ani... Ceva mai multi de... sapte...

[AnnaKarenina90]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Pacat ca limba mea pare chineza pentru tine. Sunt sigur ca nu din prostie ci din rautate nu vrei sa vezi ca eu ma refer la cei ce se intorc de la munca, unde nu cunoastem nimic despre conditiile in care lucreaza, nicidecum la cei ce pleaca nespalati de-acasa.
Am stat in genunchi intr-o manastire foarte populara, in spatele unui om care trecuse prin grajd, inainte sa vina acolo. Am luat-o ca pe o incercare la care, zic eu ca am facut fata. Cine sunt eu sa intreb de ce? Daca mintea mi-ar sta la rugaciune, asa cum spun mereu altora sa faca, n-as mai avea timp sa judec pe cel de langa mine, mai mult decat pe mine insumi. Dar pentru asta e nevoie de niste ani... Ceva mai multi de... sapte...

Intr'un autobus sau pe strada se vede clar diferenta dintre cei care se intorc de la munca si cei care sunt certari cu apa, insa se considera foarte ingrijiti si pusi la punct, doar pentru ca duhoarea lor e "acoperita" [mai bine zis amestecata] cu parfumuri ieftine, imitatii ale celor scumpe.

Iar sa mergi la biserica sau la manastire direct din grajd e intr'adevar foarte frumos!

[cristiboss56]

Ingrijirea trupului si atitudinea in fata bolii

Mareste imaginea.

Ingrijirea trupului si atitudinea in fata bolii

Igiena este un domeniu unde factorii culturali si contextul uman joaca un rol important. Pe vechii calugari ai desertului, radicalismul ascezei ii incita sa urmeze exemplul stilului de viata al filosofilor pagani, care afisau cu placere o infatisare exterioara foarte neglijenta, care se traducea prin absenta aproape completa a ingrijirilor trupului. Dar mai tarziu, mai ales in comunitatile cenobitice, a fost acordata curateniei corporale ceva mai multa atentie, fara ca vreodata calugarii sa se fi modelat dupa obiceiurile cele mai rafinate ale lumii contemporane. Cat despre laici, chiar daca sunt crestini ferventi, ei ar trebui sa tina o masura dreapta in acest domeniu.

In ce priveste boala, traditia crestina ne invata ca este legata de decaderea naturii noastre, dar ca nu exista legatura obligatorie intre ea si pacatul individual. Este normala incercarea de a o preveni printr-o igiena de viata rezonabila, dar nicicand aceasta grija nu trebuie sa devina la crestin o preocupare care sa-i absoarba; de asemenea, nu trebuie sa-i impiedice in practicarea unei asceze dupa dreapta socoteala.

Atunci cand crestinul este atins de boala, este de asemenea firesc sa caute vindecarea, recurgand inainte de toate la rugaciune si la mijlocirea sfintilor (prin folosirea ulei ului de la icoanele lor, a mirului care izvoraste din moastele acestora sau a icoanelor facatoare de minuni).

Potrivit Sfantului Macarie Egipteanul, Dumnezeu a pus la dispozitie pentru vindecarea trupului leacuri le si ingrijirea doctorilor, ierburile pamantului si doctoriile doar pentru cei slabi si necredinciosi, cei care duc o viata solitara trebuind sa se increada doar in Dumnezeu cu credinta. Trebuie sa retinem, din aceasta atitudine extrema fata de medicina, ca niciodata crestinul nu trebuie sa se lase captivat de preocuparile pamantesti, nici chiar in vederea sanatatii trupului, si ca intraga sa atitudine trebuie sa se inspire din credinta in providenta parinteasca a lui Dumnezeu, spre deosebire de "pagani", la care grija pentru dieta si sanatate poate sa devina uneori un inlocuitor al religiei.

Sfantul V asile cel Mare, adoptand o pozitie moderata, ne ofera o invatatura care pastreaza, la randul ei, specificul atitudinii cresti ne in acest sens: Fiecare arta ne-a fost data de Dumnezeu ca ajutor pentru natura noastra slaba. Spre exemplu: agricultura ne-a fost data intrucat cele ce cresc de la sine din pamant nu sunt indeajuns pentru satisfacerea nevoilor noastre; apoi arta tesutului, fiindca purtarea imbracamintei este necesara si pentru buna-cuviinta si pentru apararea de influenta daunatoare a aerului; si arhitectura la fel si tot astfel si arta medicala (...). Asadar, nici nu trebuie sa fugim cu totul de aceasta arta, nici nu trebuie sa ne punem toata nadejdea in ea. Ci precum folosim agricultura, dar roadele le cerem de la Dumnezeu, si precum carma o incredintam conducatorului, dar pentru salvarea din mare ne rugam lui Dumnezeu, la fel si cand chemam pe medic, daca ar fi nevoie, sa nu parasim nadejdea in Dumnezeu. Dar mie mi se pare ca aceasta arta contribuie mult si la infranare. Caci eu vad ca ea suprima desfatarile, dispretuieste saturarea (peste masura) si inlatura ca nepriitoare varietatea bucatelor dietei si abundenta netrebuitoare a condimentelor si in general ea numeste sobrietatea ca maica a sanatatii. In sfarsit, daca nu-si recapata sanatatea in ciuda mijloacelor utilizate, crestinul trebuie sa-si aminteasca de faptul ca, dupa Sfintii Parinti, boala suportata cu rabdare si multumire aduce omului aceeasi cununa ca si martiriul.

Aceste conceptii antropologice au fost, in ansamblu, cele ale intregii crestinatati in timpul primului mileniu si mai tarziu. In Occidentul latin, influenta covarsitoare a doctrinei Fericitului Augustin a introdus, e adevarat, o apreciere mai pesimista a naturii si a posibilitatilor sale, ca de altfel si a sexualitatii. In general, spiritul roman (si cel germanic) era mai sensibil la aspectul moral si juridic al realitatilor crestine, decat la marile perspective teologice privind indumnezeirea si transfigurarea omului. Dar aici era vorba de diferente de accent mai degraba decat de divergente fundamentale, iar Parintii greci, mai mult sau mai putin cunoscuti, e adevarat, faceau de asemenea parte din patrimoniul Occidentului crestin.

Dar incepand cu scolastica tarzie, cu Renasterea si cu epoca Luminilor, in cultura occidentala s-a ivit o viziune foarte diferita asupra omului. Conditia prezenta a omului, a tmpului sau, a facultatilor sale, a fost tot mai mult considerata ca normala si normativa. Chiar atunci cand perspectivele eschatologice ale transfigurarii si slavirii omului nu erau negate, ele devenisera dificil de integrat intr-o viziune coerenta a lumii. Umanismul modern nu mai este un "umanism eschatologic", unde omul inviat si intrat in conditia slavita a Imparatiei care va sa vina aparea ca implinire a planului dumnezeiesc, ca si om cu adevarat desavarsit, in plenitudinea destinului sau.

De acum, omul este conceput, inainte de toate, ca un individ. De aceea societatile moderne oscileaza fara incetare intre un model totalitar, unde individul este obligat sa se conformeze ansamblului printr-o constrangere exterioara care violeaza demnitatea persoanei mai mult decat "drepturile" omului individual, si un model liberal, in care jocul liber al intereselor tndividuale si al propriei vointe risca intotdeauna sa instaureze legea junglei. In acelasi mod in care principiul personalist al coeziunii sociale este pierdut, cel al unitatii interioare a persoanei este ocultat. Individul apare disociat, hartuit intre idealuri abstracte si vise repede dezmintite de realitate, intre un apetit de putere si de consum care il alieneaza, si pulsiuni agresive pe care nu le stapaneste. Modernitatea risca in acest mod sa nu fie decat o tragica renastere a vechii lumi si a vechilor sai demoni, daca nu regaseste sensul noutatii crestine, conceptia personalista despre om si credinta in destinul dumnezeiesc al acestuia.

Placide Deseille