Frica de Dumnezeu

În prealabil postat de lore86

strasnice intrebari, scotianule.
Atat de strasnice ca mi se zguduie intreaga fiinta.
Abia in fata unor astfel de intrebari imi dau seama cat de departe sunt de drumul care merge spre Inviere.O realitate de necontestat, moartea, ne poate fi tovarasa in clipa urmatoare. Totul se va opri acolo, nu vom avea timp nici de un Doamne miluieste. Atunci tot ce va conta vor fi doar faptele noastre, viata noastra.Si daca aceaste e zero, daca nu chiar minus cum sa nu ma gandesc cu cutremur la clipa aceea?

Vai mie, innegritului suflet...

Pentru a intregi putin cele 2 intrebari doresc sa adaug cateva cuvinte ale parintelui Arsenie referitoare la acest aspect.

• "Trăieşte, gândindu-te că viaţa ta se va sfârşi curând şi că tu nu eşti legat de această viaţă. Trăieşte, gândindu-te la veşnicia care va urma acestei vremelnice vieţi şi vei trăi creştineşte. Trăieşte în aşa fel ca şi cum ar trebui să mori astăzi. Lucrează în aşa fel ca şi cum ar trebui să trăieşti veşnic! Preţuieşte vremea! Ea mai scumpă decăt aurul."
• "Adu-ţi aminte de dreapta judecată a lui Dumnezeu, ca să te înspaimântezi, dar nu uita nici milostivirea Lui, ca să nu cazi în deznădejde. Doctorul ceresc nu are bolnavi de nevindecat."
• "Gândeşte-te în fiecare dimineaţă când te trezeşti din pat că trebuie să dai răspuns lui Dumnezeu de toate faptele tale şi nu vei păcătui în faţa Lui, ci frica de Dumnezeu se va sălăşlui în tine. Ţine minte ca tot ce faci, să faci ca şi cum în clipa aceea ar trebui să treci în veşnicie la Judecata lui Dumnezeu. Sileşte-te să te faci acum înaintea lui Dumnezeu aşa cum doreşti să te înfăţişezi la judecată. Nu vei aduce nici un fel de comoară pământească la înfricoşata judecată, în afară de aceea pe care o vei da săracului."

[Ana-Maria N]

O frumoasa tanguire, in ton cu tema propusa - Psalmul 70: http://www.youtube.com/watch?v=40EsE...eature=related

[MariS_]

Din ceea ce am citit, am gasit ca frica lui Dumnezeu (prefer aceasta expresie pe care o foloseste si parintele Noica) produce trei consecinte in omul credincios:
- sentimentul ca esti tot timpul sub privirea lui Dumnezeu. Aici parintele Cleopa are o povestioara cu un taran care mergea la furat noaptea cu caruta si inainte de-a umple caruta se uita in stanga, dreapta, inainte si inapoi. Iar odata cand a luat si fetita cu el, ca se rugase sa o ia si pe ea, aceasta l-a vazut si i-a spus: "tati, da' in sus de ce nu te-ai uitat?".
- senzatia de rusine atunci cand faci un lucru rau sau nepotrivit.
- dorinta de a lucra paza mintii astfel incat nici cu gandul sa nu gresesti, caci spune parintele Cleopa "orice lucrare isi are inceputul intr-un gand".
Paza mintii este o lucrare complexa si tot parintele Cleopa spune ca se realizeaza prin trei "soldati". Daca sufletul e o cetate pe care dusmanul incearca sa o cucereasca, atunci noi suntem datori sa o pazim. Si aceasta paza se face de catre trei "soldati":
1. soldatul cu binoclul - adica atentia treaza,
2. soldatul cu pusca - adica vointa cea buna,
3. soldatul cu telefonul - adica rugaciunea mintii.
Soldatul cu binoclul sesizeaza inamicul, gandul cel rau, soldatul cu pusca i se impotriveste, iar cel cu telefonul cere ajutor la "Superior", adica cheama numele lui Iisus, caci fara de Hristos suntem tinta usoara pentru inamic.
Parintele Cleopa vorbeste si de urcusul duhovnicesc cu treptele sale si primele trei trepte sunt: credinta in Dumnezeu, apoi frica lui Dumnezeu, apoi paza mintii. Parintele spune chiar ca una se naste din alta, adica credinta in Dumnezeu naste frica lui Dumnezeu si frica lui Dumnezeu naste paza mintii. Urmeaza alte trepte mai inalte in acest urcus duhovnicesc care se termina cu ultima etapa: unirea cu Dumnezeu. Dar aceasta ultima etapa tine o vesnicie intreaga si, spun cei mai multi Sfinti Parinti, nu are loc decat in viata viitoare si este ca un urcus fara oprire. Sf. Ioan Scararul are mult mai multe trepte descrise in "Scara" sa, insa multi Sfinti parinti se limiteaza la cel mult opt. O sa le enumar doar:
1. credinta in Dumnezeu,
2. frica lui Dumnezeu,
3. paza mintii (atentia, impotrivirea, rugaciunea lui Iisus),
4. trezvia (trezvia e tot paza mintii dar facuta permanent si de la sine),
5. nepatimirea (sau apateia, starea cand inima si mintea e curata),
6. contemplarea (a naturii, a sinelui, a lui Dumnezeu),
7. vederea lui Dumnezeu (vederea slavei lui Dumnezeu),
8. unirea cu Dumnezeu (in Duhul, nu dupa fiinta).
Ultimele doua ar fi doar pentru viata viitoare, desi Sf. Simeon Noul Teolog spune ca e posibil sa-l "vedem" pe Dumnezeu si in viata aceasta dar aceasta vedere e extrem, extrem de rara.
Poate e de folos cuiva acest mic rezumat.
Har, smerenie si jertfa de sine.