Crezi în semne?

[lore86]

În prealabil postat de Lucian008

Spuneti ca e parerea dvs. Va rog frumos nu mai sustineti lucruri ca si cum ar fi adevaruri de credinta cand de fapt sunt pareri personale. Iertatul presupune sa nu se mai ia nici o masura impotriva persoanei asupara careia s-a rasfrant iertarea.

Poate ca exprimarea nu a fost cea mai potrivita.
Pacatul se iarta, dar consecintele pacatului se rasfrang asupra celui care le-a facut, precum si a urmasilor, percepandu-se uneori ca o pedeapsa.
Spre ex, fumatorul, chiar daca le lasa de pacat va sporta bolile pe care le presupune viciul: boli pulmonare, tbc etc.
Femeia care avorteza va suferii drame pshice, depresii, copii neascultatori.

nu poti spune ca cel care a comis pacate grave si se pocaieste...gata.Aici s-a incheiat tot. Nu e asa.
Spre ex: o femeie avorteaza, se pocaieste isi plange pacatul si i se iarta. Dar sangele nevinovat al pruncului nenacut striga la Dumnezeu, cerand dreptate. Si dreptatea lui Dumnezeu trebuie sa intervina.

Avem exemple de sfinti, imi scapa numele, care dupa ce au pacatuit grav, s-au spovedit si s-au retras in pustie, cerand un semn: atunci cand va inflori pomul acesta va fi semnul ca Domnul i-a iertat. Si pomul a inflori abia dupa 3 ani jumate de post, lacrimi si nevointa.

dar asta e doar parerea personala. Chiar o sa cercetez sa vad care e parerea Bisericii.

[Lucian008]

În prealabil postat de lore86

Poate ca exprimarea nu a fost cea mai potrivita.
Pacatul se iarta, dar consecintele pacatului se rasfrang asupra celui care le-a facut, precum si a urmasilor, percepandu-se uneori ca o pedeapsa.
Spre ex, fumatorul, chiar daca le lasa de pacat va sporta bolile pe care le presupune viciul: boli pulmonare, tbc etc.
Femeia care avorteza va suferii drame pshice, depresii, copii neascultatori.

nu poti spune ca cel care a comis pacate grave si se pocaieste...gata.Aici s-a incheiat tot. Nu e asa.
Spre ex: o femeie avorteaza, se pocaieste isi plange pacatul si i se iarta. Dar sangele nevinovat al pruncului nenacut striga la Dumnezeu, cerand dreptate. Si dreptatea lui Dumnezeu trebuie sa intervina.

Avem exemple de sfinti, imi scapa numele, care dupa ce au pacatuit grav, s-au spovedit si s-au retras in pustie, cerand un semn: atunci cand va inflori pomul acesta va fi semnul ca Domnul i-a iertat. Si pomul a inflori abia dupa 3 ani jumate de post, lacrimi si nevointa.

dar asta e doar parerea personala. Chiar o sa cercetez sa vad care e parerea Bisericii.

Sunt de acord. Cu o mica precizare asupara dreptatii lui Dumnezeu. E drept dar e si bun. Eu nu cred ca parerile noastre sunt in contradictie. Orice actiune are consecinte. Dar nu le putem numi pedepse. Dumnezeu nu este un Dumnezeu vindicativ. Dumnezeu nu isi gaseste satisfactia in a ne pedepsi pentru pacatele noastre.
Normal ca si daca ne pocaim nu ne putem schimba radical si ca efectele pacatelor se vor vedea in viata noastra. Dar nu le putem numi pedepse.
Imi aduc aminte de una din povestioarele din manualele cand eram in clasele primare.
Era un copil neascultator (ca noi copii lui Dumnezeu). Si tatal sau pentru fiecare fapta rea batea in usa cate un cui (fiecare fapta a noastra "murdareste camasa" sufletului nostru). La un moment data copilul si-a dat seama ca a gresit (si noi facem la fel cand constintizam starea de pacatosenie). Nu mai retin daca a fost determinata de ceva acesta schimbare. Si copilul a inceput sa faca fapte bune (si noi facem la fel cand ne intoarcem catre Dumnezeu). Tatal sau pentru fiecare fapta buna scotea cate un cui (si noi prin fiecare fapta placuta lui Dumnezeu ne apropiem de El). Si la un moment dat au fost scoase toate cuiele. Si copilul a fost fericit. Dar si-a dat seama ca usa era plina de gauri. (si noi chiar daca ne pocaim faptele neplacute pe care le-am facut inaintea lui Dumenzeu ne ard. Orice traire interioara are efecte si asupra exteriorului). Si pentru ca exista si un final pozitiv. Copilul a inceput sa munceasca si sa stranga bani si a cumparat o noua usa. Si noi prin stradanie si harul lui Dumenzeu ne putem mantui.