Cu credinta la raspantie - cata nevoie avem de biserica si preot?

[sophia]

@dobrin7m - tocmai ca n-as vrea sa plec in afara bisericii ortodoxe.
"N-am stiut sa gasesc aici pacea..."
Nu inteleg de ce ma invinuiti (numai) pe mine. Si nu inteleg ce vrei sa spui cu fraza ta.
Ce bine ca toti sunteti perfecti!

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Ce bine ca toti sunteti perfecti!

Perfect e numai Dumnezeu , draga Sofia !Aseara era o emisiune pe Trinitas Tv. , extrem de interesanta , la care participa si un medic crestin , si povestea cum multi din pacientii sai , care veneau cu tot felul de probleme , de boli , de suferinte , dupa niste investigatii medicale si nu numai , s-a ajuns la concluzia ca mai toti aveau un dezechilibru interior , fie ca nu puteau ierta pe cineva de mult timp , fie ca traiau in tensiune cu partenerul de viata , cu colegii de la serviciu , deci era o problema in ecuatia iubire si iertare , toleranta , si nu numai . Cred ca si la tine este vorba de acelasi lucru , si toate neantelegerile si framantarile tale sunt efectul unor mari dezechilibre in relatia ta cu cei din jur , cu cei din neamul tau , cu rudenile tale , cu cei din familia ta , cu colegii tai , etc ., si refularea este nimeni alta decat Biserica . Tu singura ai gasit un fals vinovat : Biserica , iar acum vad ca ne acuzi intr un fel sau altul si pe noi . Parerea mea : putina ordine in viata ta nu ar strica deloc ! Pacat ca nu avem cum discuta fata catre fata caci altfel ne-am intelege , dar am inteles ca tu nu locuiesti in Romania , asa ca n-am cum sa ma intalnesc cu tine si sa dau odata cu pumnul in masa sa te trezesti la realitate ! ( glumesc aici , nu te speria ! )

[tabitha]

Sophia, ai putea și să-i scrii o scrisoare lui IPS Serafim Joantă (de el aparțineți voi acolo în Germania, nu-i așa?) și să-i spui de problemele tale cu preotul. Faptul că ți-a spus ca să-ți sfințești și singură casa (de Bobotează) mi se pare mai mult decât ridicol din partea unui preot.
Pe de altă parte, vezi să nu fii prea cicălitoare, și poate asta să fie cauza pentru care a ajuns să te ocolească inclusiv preotul (deși, el ca bărbat, ar trebui să fie mai răbdător, nu-i așa, și să găsească soluții, nu să închidă ușa în nas enoriașilor).

Să-ți dea Dumnezeu gândul cel bun!

[dobrin7m]

În prealabil postat de sophia

@dobrin7m - tocmai ca n-as vrea sa plec in afara bisericii ortodoxe.
"N-am stiut sa gasesc aici pacea..."
Nu inteleg de ce ma invinuiti (numai) pe mine. Si nu inteleg ce vrei sa spui cu fraza ta.
Ce bine ca toti sunteti perfecti!

Din moment ce nu ai pacea? Cand ajungi sa fii "cu credinta la rascruce" atunci nu ai pacea. Cand ai pacea credinta ta este tare, este puternica, este sus, nu la raspantie.

Noi oamenii intotdeauna cautam sa ne indreptatim. cand ne indreptatim nu ne smerim si atunci nu vom cunoaste pe Hristos, nu vom cunoaste pacea si linistea.
Ce bine ar fi sa fim perfecti. Dar nu suntem. Desi Domnul ne indeamna sa fim.
Insa , macar sa tindem, sa vrem, sa ne nevoim pentru asta.

In clipa in care noi ne indreptatim, Dumnezeu nu ne mai indreptateste ca ne-am indreptatit singuri. Asta trebuie sa facem, sa nu mai invinuim pe nimeni de caderile noastre ci pe noi insine. In definitiv, nu este asa? Este oare aproapele vinovat de caderile noastre?

[dobrin7m]

Sophia, acum am citit ca esti in Germania. Vreau sa iti povestesc ceva.
Asta vara am cunoscut o familie care a venit aici in Grecia 10 zile. locuiesc in apropiere de Hamburg.
Ea este romanca si s-a casatorit cu un neamt , luteran . au 3 fete. Si luteranul - Robert este acum ortodoxul - Neculai. Au venit pentru ca Neculai sa mearga cateva zile la Sfantul Munte. Iar eu am stat cu ea si fetele. Ce familie minunata. In Hamburg mergeau la biserica ortodoxa greaca la inceput si chiar daca nu intelegeau greaca veche se bucurau de harul Domnului iar fetele au inceput sa invete greaca si sa cante la strana.
Mi-au spus: nu avem biserica romaneasca construita, unde stam, insa Slava Domnului acum avem preot roman ortodox si facem slujba in bisericile unde suntem primiti. Era trista, gandind ca mai bine ar fi facut si intr-un garaj dar sa fie a lor. Am linistit-o ca daca au preotul intre ei o pot face si in padure in caz de nevoi mari.
Ca unde este preotul cu ei este si Domnul.
Imi spunea ca pentru ei duminicile sunt o sarbatoare a Domnului frumoasa desi pleaca dimineata la 9 de acasa cu fetele si Neculai si ajung seara la 5 inapoi cand in sfarsit iau si ei masa. O parte sunt pe drum, apoi slujba, bucuria intalnirii cu alti crestini ortodocsi si drumul inapoi spre casa. vin in Grecia in fiecare an sa se bucure de Sfantul Munte si de manastirile de aici. Anul acesta au fost la Manastirea Ormilia, la Manastirea Arseniou (Cuv. Arsenie a fost duhovnicul Par. Paisie Aghioratul - cel care l-a botezat copiil fiind, cu numele de Arsenie pe Par. Paisie), Man. Suroti si in Insula Evia la Sf. Ioan Rusul. Se bucura de viata asa cum e si cum Domnul le-o randuie si au inteles ca viata poate fi traita si simplu si frumos fara aspiratii de bogatie.
Si ei comunica cu preotul cum pot, dat fiind dinstanta insa se bucura si asa. Insa isi arata iubirea de semeni primind crestini in casa lor. Chiar si mie mi-au lansat invitatia: neaparat sa veniti la noi , in primavara poate veniti in Germania , stati la noi si ne bucuram impreuna.

De ce iti povestesc astea? Sa vezi cum unii oameni care traiesc ca si tine in Germania pot sa o faca dupa voia lui Dumnezeu si sa nu ajunga la rascruce cu credinta lor.

Incearca sa vezi in toate lucrurile doar ceea ce e bine si frumos iar ceea ce este rau incearca sa nu le mai vezi si sa nu mai lasi sa te influenteze.
Bucuria cand vezi binele sa fie atat de mare incat sa nu mai poti sa vezi si raul. Ca e imposibil sa nu vezi si lucruri bune.

În prealabil postat de sophia

@dobrin7m - tocmai ca n-as vrea sa plec in afara bisericii ortodoxe.
"N-am stiut sa gasesc aici pacea..."
Nu inteleg de ce ma invinuiti (numai) pe mine. Si nu inteleg ce vrei sa spui cu fraza ta.
Ce bine ca toti sunteti perfecti!

Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră.

ps: să-mi fie cu iertare, nimeni nu te invinuieşte atâta timp cât tu nu te simţi invinuită (chiar dacă noi toţi am face acest lucru)

[CarareaImparatiei]

În prealabil postat de ovidiu b.

Aproape întotdeauna cei care se plâng de alţii ar trebui să se plângă de ei înşişi, căci fiecare e artistul vieţii sale şi viaţa pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voinţa şi din cunoştiinţa noastră.

Sunt de acord cu tine, frate! Nu te poţi plânge de crucea ta că e grea, şi să dai vina pe alţii că ţi-o îngreunează pe nedrept. Ia-ţi crucea, şi poart-o cu nădejde, responsabilitate, şi mai ales cu smerenie. Dacă ştii că Domnul îţi dă ceea ce trebuie, şi când trebuie, spre îndreptarea ta, înseamnă că toate scârbele şi nedreptăţile trebuie să le înduri cu bucurie, de vreme ce Dumnezeu vrea să fii viu, şi să te lepezi de patimile ce-ţi încleştează sufletul. Dumnezeu e Drept, şi nu-ţi dă mai mult decât poţi duce, şi nici ceva pe nedrept. Este foarte greu de înţeles lucrul ăsta de către cei mai mulţi dintre noi, şi, pare că, şi mai greu de înfăptuit voia Lui.

Iată un cuvânt, cred eu foarte folositor, cules de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Sfinţii Părinţi:

<<Zis-a un bătrân:“Obişnuieşte-ţi inima ta câte puţin să zică pentru fiecare din fraţi aşa: “Acesta mă întrece după Dumnezeu!” Iar pentru altul să zici: “Acesta este mai osârduitor decât mine!” Şi aşa vei dobândi smerita cugetare, socotindu-te pe tine dedesubtul tuturora. Atunci să ştii că locuieşte întru tine Duhul lui Dumnezeu.

Iar de vei defăima pe cineva, atunci se depărtează darul lui Dumnezeu de la tine şi te aruncă întru întunecimi trupeşti. Atunci ţi se împietreşte inima şi nici o umilinţă nu se află întru tine”.>>