Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de osutafaraunu

Jalnică încercare de a contrapune celor 10 texte (și stai liniștit, vor mai urma și altele), un text apocrif și o pildă - care fie vorba între noi, nu pomenesc nimic de "nemurirea sufletului" și nici măcar de "suflet"!


Te rog nu deturna sensul celor 10 texte! Niciunul nu are treabă cu morții, ci cu cei care sunt, sau urmează să fie omorâți; deci cu oamenii vii! Acei ucigași, criminali (cu voia sau nu) amintiți până acum, nu ucid fantome, emanații, sau omuleți sălășluind în carcasele trupurilor; ci oameni vii, ființe întregi.

Și acesta este un text apocrif?!

Luca 3

18. Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul,
19. Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare,
20. Care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.


Poate m-am exprimat eu în viteză. Cei care sînt, care urmează să fie omorîţi, sînt ei exterminaţi complet de ucigaşii lor în momentul crimei? Adică desfiinţaţi întru totul din existenţa de orice fel? E trist că gîndiţi aşa.