Sfantul Trifon pictat cu un soim pe brat

[costel]

In ziua praznuirii Sfantului Trifon, in Oltenia se practica Arezeanul, un ritual de pregatire a viei pentru noul sezon. Cu aceasta ocazie au fost savarsite slujbe de binecuvantare a vitei de vie. (Arezean vine de la bulgari – la ei sarbatoarea inchinata Sfantului Trifon este cunoscuta sub de numirea de Zarezan).

[Mihailc]

În zugrăvirea chipului dogmatic al unui sfânt (aici folosesc cuvântului dogmă în sensul de mărturie eclezială inspirată de Duhul Sfânt, și nu definiție metafizică imuabilă dictată de instanțe supranaturale - cum eronat este înțeleasă de către multă lume), iconografia nu întruchipează nimic ce nu-și găsește corespondentul în memoria Bisericii, fie ea liturgică sau hagiografică, ambele fiind surse deschise, întrucât sfântul intervine permanent în istorie și relaționează tainic cu oamenii. Privite în acestă optică dinamică, viața sfântului se primenește continuu cu fapte minunate, reflectate în experiența împărtășită a credincioșilor sub formă narativă sau imnografică, uneori și vizuală dar cu multe semne de întrebare asupra valorii iconice a unor astfel de reprezentări.

Deocamdată lipsește din patrimoniul Bisericii o te(leo)logie bine articulată a rostului firii animale și vegetale în ansamblul cosmosului creat, dar avem suficiente indicii să decriptăm parțial ipostazele iconografice ale sfântului Trifon prin înțelegerea vocației predilecte a acestuia, aceea de mijlocitor al împăcării regnurilor sub semnul armoniei cosmice restaurate de Hristos prin Cruce și Înviere.

Datorită unei erori importante în traducerea moliftelor care-i sunt atribuite în Tradiție, eroare transmisă inexplicabil în cărțile de cult până astăzi, , sfântul Trifon s-a impus de-a lungul timpului în conștiința credincioșilor cu imaginea falsă de substituent magic al insecticidelor și pesticidelor, un fel de exterminator supranatural al dăunătorilor de toate soiurile. Diferența dintre ”a certa” și ”a blestema” este considerabilă și schimbă cu totul perspectiva etică în relația omului cu restul biosferei, mai ales cu acele făpturi care intră în coliziune cu interesele economice umane.
Sfântul Trifon ceartă, mustră, dojenește nu proferează blesteme, că nu-i propriu sfințeniei a face uz de instrumente vrăjitorești inventate de diavoli și utilizate iresponsabil de acoliții lor din neamul omenesc. Ar mai trebui spus aici că sfântul Trifon intervine și în favoarea necuvântătoarelor atunci când acțiunile antropice distructive amenință echilibrul Creației, el fiind un iconom nepărtinitor al păcii ecosistemelor, utilizând mijloacele primite în dar de Adam înainte de cădere și reactivate după agonisirea noii Creații de către Hristos Domnul.

Cât despre reprezentările sfântului Trifon cu șoimul pe braț, ea pare mai degrabă un semn al deprecierii iconice a picturii bisericești în mediul rusesc, proces influențat masiv de adoptarea pietistă a impresionismului în textura compoziției. Reprezentările zoomorfe sunt aspru restricționate tematic în iconografia autentică, nu însă și botanicile, ultimele considerate mai puțin ambigue simbolic, prin urmare pretabile vizualului pronunțat eshatologic din icoane.
Așa că Windorin a intuit corect ipostaza iconografică bisericească sfântului Trifon, iar Mirela ne-a arătat cu entuziasm un tablou religios care nu va găzdui veci pururi prezența sfântului, oricât de convingătoare ar părea, la o privire superficială, impresia artistică.

[tabitha]

Foarte interesant expozeu, Mihai. Si chiar am impresia ca am inteles totul (fara sa apelez la dictionar, vb lui Lore :))

Adica aproape totul, ca stateam si ma gandeam, ce-ai zice tu sa fac eu cu 'tabloul religios' care nu e tocmai okay dpdv al iconografiei tematice. Vezi ce sfat imi dai totusi, ca taaaare s-a lipit de inima mea.

PS: Mi-am adus aminte ca pe cand era in toi discutia despre Mos Craciun, brad etc. ne-ai spus ca o sa deschizi un topic despre simbolistica in icoane. Asta inteleg ca e introducerea, nu?

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

Foarte interesant expozeu, Mihai. Si chiar am impresia ca am inteles totul (fara sa apelez la dictionar, vb lui Lore :))

Adica aproape totul, ca stateam si ma gandeam, ce-ai zice tu sa fac eu cu 'tabloul religios' care nu e tocmai okay dpdv al iconografiei tematice. Vezi ce sfat imi dai totusi, ca taaaare s-a lipit de inima mea.

PS: apropo, mi-am adus aminte ca pe cand era in toi discutia despre Mos Craciun, brad etc. ne-ai spus ca o sa deschizi un topic despre simbolistica in icoane... sper ca n-ai uitat. :)

Sper că nu te-ai supărat pentru remarca mea, te asigur de toată buna intenție (adică ingredientul principal al asfaltului autostrăzilor spre infern, alea cu un singur sens de mers ).
Tabloul religios poți să-l păstrezi, dar nu între icoane, ci ca un obiect decorativ ca oricare altul, pe același palier cu un peisaj, de exemplu. Critica iconologică nu aduce în discuție valoarea estetică, ci relevanța teologică, nu zice nimeni să punem pe foc tablourile cu tematică religiosă, ci doar să nu ne mai închinăm în preajma lor sau să le amestecăm cu icoanele. Lumea nu conștientizează faptul că închinarea la un sfânt pictat în manieră artistică este pasibilă de idolatrie și că în asemenea cazuri nu funcționează principiul ignoranței inocente.

Cât despre topicul dedicat tratării unor aspecte iconologice, cred că o să mă limitez la intervenții punctuale atunci când apar propuneri asemănătoare topicului de față. Desigur, atâta cât știu și mă pot asigura că nu bat câmpii.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Sper că nu te-ai supărat pentru remarca mea,

Nuu, deloc. si-mi place ca ai simtul umorului, dozajul corect!

Ce bine ca pot sa-l pastrez pe Sf. Trifon! Ca tocmai a facut o minune cu mine..

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Lumea nu conștientizează faptul că închinarea la un sfânt pictat în manieră artistică este pasibilă de idolatrie și că în asemenea cazuri nu funcționează principiul ignoranței inocente.

Cât despre topicul dedicat tratării unor aspecte iconologice, cred că o să mă limitez la intervenții punctuale atunci când apar propuneri asemănătoare topicului de față. Desigur, atâta cât știu și mă pot asigura că nu bat câmpii.

Si totusi, prima fraza m-a cam pus pe ganduri. Eu zic sa nu renunti la ideea acelui topic, cred ca ar fi de folos multora.

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

Si totusi, prima fraza m-a cam pus pe ganduri. Eu zic sa nu renunti la ideea acelui topic, cred ca ar fi de folos multora.

Am lăsat să treacă două zile ca să te convingi și tu că n-are niciun sens să încerc. Nicio reacție, întrebare, obiecție, observație. Pustiu de la un capăt la altul.

Nu mai interesează pe nimeni esența spiritualității creștine autentice, elementele clare și distincte, care fac diferența între ortho- și hetero- - doxie. Dominantă este concepția eronată că dreapta credință constă într-o poveste despre adevăr corectă, în comparație cu altele la fel de plauzibile, dar apriori false .
Peste 85% dintre convertiții la ortodoxie care și-au povestit experiența, au ajuns în Biserică prin icoană. Nu prin discursuri, persuasiune logică, psihologică sau teologică. Asta fiindcă icoana e un dar al lui Dumnezeu pentru oameni, arvuna Împărăției pe care trebuie să o căutăm cu prioritate având nădejdea nestrămutată că restul vor veni de la sine. Icoana este cea mai puternică modalitate de a începe să pricepem cum va fi dincolo, ce înseamnă o realitate percepută evenimențial, adică simultan vizual, catehetic, teologic, liturgic, doxologic și multe alte realități pe care ”ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit”.

În schimb interesează masiv ce fac dușmanii reali sau închipuiți ai Bisericii, cu accent pe o tot mai radicală ghetoizare a ortodoxiei, prin cultivarea atitudinii dușmănos-arogante față de alteritatea de orice tip. Pravoslavnicii de astăzi sunt obsedați de strategii sofisticate de îngropare a talantului cât mai adânc în țărână, de spaima ca nu cumva să-l piardă încercând să-l înmulțească, uitând că Stăpânul ”seceră de unde n-a semănat și adună de unde n-a împrăștiat”.
Dar acești servitori vicleni și leneși, vajnici cărăuși inconștienți și paznici ai unor realități de care habar n-au, continuă să se roage nestingheriți în biserici zugrăvite idolatru și săvârșesc jertfa cea fără de sânge într-un haos iconic covârșitor. Hipnotizați de angoase apocaliptice și confundând trăirea credinței cu adeziunea formală la formularea ei corectă, aceștia își pun nădejdea în tot felul de gnosticisme dubioase cultivate de unele medii monahale. Falsifică cinstirea sfinților printr-o practică fanatică asemănătoare cu cultul criptopăgăn al unor semizei, în căutarea unor izbăviri meschine și mundane.
Într-un asemenea climat, cui să vorbești despre icoană?

[tabitha]

Ai dreptate, ai dreptate.. si totuși, chiar de-ar fi să scrii numai pentru mine (acum), eu te rog din suflet, înca o dată, să scrii.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Nicio reacție, întrebare, obiecție, observație. Pustiu de la un capăt la altul.

nevermind..

[luciand]

În prealabil postat de Mihailc

Peste 85% dintre convertiții la ortodoxie care și-au povestit experiența, au ajuns în Biserică prin icoană. Nu prin discursuri, persuasiune logică, psihologică sau teologică. Asta fiindcă icoana e un dar al lui Dumnezeu pentru oameni, arvuna Împărăției pe care trebuie să o căutăm cu prioritate având nădejdea nestrămutată că restul vor veni de la sine. Icoana este cea mai puternică modalitate de a începe să pricepem cum va fi dincolo, ce înseamnă o realitate percepută evenimențial, adică simultan vizual, catehetic, teologic, liturgic, doxologic și multe alte realități pe care ”ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit”.

Şi peste 85% din cei rămaşi s-au convertit prim muzică. Prin cea autentică: muzica psaltică. Asta pentru că 85% din experienţa noastră este vizuală şi o mare parte din diferenţă este auditivă. Iar Dumnezeu lucrează cu mijloacele uzuale de percepţie ale omului.

...Tocmai mi-am amintit şi eu parola...

Deci, Mihail, n+1, că am pierdut numărătoarea...