Predica de azi

[glykys]

La predica de astazi, pe langa explicarea semnificatiei praznicului, parintele a pus accent pe faptul ca noi, crestinii ortodocsi, trebuie sa facem cele placute lui Dumnezeu si nu cele placute oamenilor sau duhului acestei lumi.

A vorbit astfel despre randuiala ortodoxa care trebuie indeplinita la nasterea unui copil. Asa cum in VT, la opt zile dupa nastere se punea numele si se taia imprejur, noi suntem datori sa chemam preotul sa faca sfestanie, sa sfinteasca apa pe care o va folosi lauza pentru sine si pentru bebelus si sa citeasca rugaciuni pentru sanatatea si buna crestere a copilasului. A indemnat foarte staruitor crestinii sa tina seama de aceasta randuiala si sa sara in ajutorul celor care nu pot chema preotul acasa, intrucat slujba respectiva se poate face si in biserica, daca se stie numele de botez al mamei, iar apa sfintita poate fi dusa lauzei la spital.

Botezul nu trebuie amanat mai mult de 40 de zile de la nastere si se poate face oricand, fie ca e zi de post sau dulce. Atunci cand copilul se boteaza, trebuie sa fie prilej de bucurie duhovniceasca, nu prilej de chef, mancare, bautura, distractie... Botezul nu trebuie amanat pe baza unor considerente materiale si sociale (ca nu am bani acum, ca astept sa se stranga toate neamurile...), intrucat copilul este lipsit de pavaza credintei si nu poate fi imbisericit, impartasit... A asemanat copilul nebotezat unui om dezbracat scos afara, in ger. Astfel se ajunge sa se boteze copiii la trei luni, la sase luni, la un an...

Tot acum s-a pus accentul si pe Taina Cununiei, cu rugamintea ca tinerii si mai putin tinerii sa nu mai traiasca in desfranare, cum e la moda, ci sa constientizeze pacatul, sa il marturiseasca si sa ceara Taina Cununiei, pentru ca, in general, oamenilor li se intampla mari necazuri in viata, tocmai din cauza pacatelor neconstientizate si nespovedite. Si atunci se intreaba: de ce mi se intampla mie astea, Doamne? cand, de fapt, aceste ucruri sunt rezultatul unei vieti traite nu spre placul Domnului.

In incheiere, a rugat oamenii sa transmita mai departe aceste mesaje, despre importanta administrarii Tainelor Botezului si Cununiei asa cum trebuie, pastrand randuiala, spre slava lui Dumnezeu si nu asa cum dicteaza duhul lumesc. Eu le-am impartasit aici, cu rugamintea sa le faceti sa rodeasca in familiile si printre cunoscutii vostri. Daca stiti persoane care tocmai au nascut, sa le spuneti de randuiala de la opt zile si de botezul pana la 40 si, de asemenea, daca aveti in familie parinti, bunici necununati la biserica (si sunt multi, mai ales ca pe vremea comunismului se faceau pe furis), sa ii indemnati sa se cunune la biserica. Nu conteaza cheful de dupa, ci binecuvantarea lui Dumnezeu.

Bine ar fi ca lumea sa caute mai putin la cele dumnezeiesti decat la cele lumesti!

[fallen]

Miercuri seara am fost la sf. Maslu impreuna cu parintele nostru, la o alta biserica, unde a slujit impreuna cu preotul de acolo.
La sfarsitul slujbei, parintele de la spital a spus ca e foarte importanta participarea cat mai multor persoane la aceasta sfanta taina si rugaciunea comuna. A spus ca e bine sa ne rugam fiecare nu numai pentru ai nostri ci si pentru ai celorlalti enoriasi, in masura in care ii cunoastem, macar din auzite, si e bine ca parintele sa fie la curent cu situatia din familia fiecaruia.
Este important de stiut si acest aspect, al participarii si al rugaciunii comune, pentru ca poate unii, ca si mine cateodata, din pacate, considera ca e de ajuns sa treaca pe la biserica si sa dea un pomelnic, acatist, liturghie, impreuna cu o suma oarecare de bani pt. preot (de obicei,mai mica, daca vii mai des, mai mare daca vii ocazional), fara sa mai stea si la slujba, macar cinci minute, sa zica un "Tatal nostru" macar. E drept ca si slujitorii Domnului au nevoie de bani ca sa traiasca si sa intretina bisericile, dar nu banii pe care ii dam ne vor aduce bunavointa si mila lui Dumnezeu asupra noastra, in nici un caz. De fapt cred ca pe vremuri era obligatoriu doar darul ("jertfa"- lumanare, prescura) care se dadea la altar impreuna cu pomelnicul, dar nu sunt sigura de acest aspect (poate ma ajutati si voi).

[glykys]

În prealabil postat de glykys

Bine ar fi ca lumea sa caute mai putin la cele dumnezeiesti decat la cele lumesti!

Ia uite gura pacatosului!!!
Mai intai cele dumnezeiesti, apoi cele lumesti.

Fallen, e un articol pe site legat de jertfele din biserica, astazi a fost postat.
Si da, jertfa lui Dumnezeu duhil umilit, inima infranta si urgisita... Ni se cere prezenta, prezenta fizica, prezenta duhovniceasca. Ni se cere sa fim oameni traitori, nu doar contribuabili la biserica, datatori de pomelnice...
Zicea undeva par. Teofil ca oamenii au impresia ca daca vin la biserica si pun o lumanare, apoi pleaca, lumanarea aia sta acolo, in locul lor. De fapt, lumanarea e lumanare, banul e ban, inima noastra e inima noastra.

[fallen]

Apropo de ce ai scris tu, uite ca eu credeam exact pe dos, si anume ca botezul se face dupa 40 de zile...
La sapte sau opt zile stiam ca se face molifta mamei (ca si in prima zi), nu stiu insa daca poate veni ea la biserica sau tr sa vina parintele acasa, iar de copil am auzit si eu tot ieri la slujba.

[glykys]

În prealabil postat de fallen

Apropo de ce ai scris tu, uite ca eu credeam exact pe dos, si anume ca botezul se face dupa 40 de zile...
La sapte sau opt zile stiam ca se face molifta mamei (ca si in prima zi), nu stiu insa daca poate veni ea la biserica sau tr sa vina parintele acasa, iar de copil am auzit si eu tot ieri la slujba.

Nu, botezul se face inainte sau la 40 de zile, nu dupa. Bine, daca e in pericol de moarte bebelusul, se poate boteza pe loc de catre un crestin, in numele Sfintei Treimi, daca nu e preotul prin preajma, urmand ca apoi sa ii fie completate randuielile la biserica, daca, fireste, scapa cu viata.

La opt zile vine preotul la spital sau acasa, unde e lauza, sa sfinteasca apa, nu vine mama la biserica. Sau vine un crestin la biserica si solicita sfintirea apei, pentru lauza X, la opt zile.

[fallen]

Mersi, am reusit sa citesc si articolul.

[glykys]

"Cantarea a 5-a a Utreniei zice: "Sa ne sarguim a urma virtutilor fariseului si a ravni smerenia vamesului, urand ceea ce este nepotrivit la amandoi, adica trufia si pierderea".Poate ca de aici ar trebui sa reanalizam taina vamesului.Si calitatea rugaciunii pe care o inaltam dinaintea lui Dumnezeu.Caci, iata, chiar model, vamesul nu este decat o treapta, un fustei la scara duhovniceasca a modelului Hristos, cea de la care incepe urcusul.Scurtimea rugaciunii sa fie valoarea pentru care parintii au ales aceasta evanghelie de inceput de cale a virtutilor ? Sau constiinta pacatoseniei, adica parte din om, care mereu si mereu i-aduce aminte ca este chipul slavei lui Dumnezeu ? Ca viata lui ca om este darul al carui Daruitor tine toate ?"


http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...14-b1-p983.htm

[Mihnea Dragomir]

În excelenta predică de azi, preotul mi-a vorbit despre episodul evanghelic prin care Domnul nostru o vindecă pe soacra lui Petru. A subliniat caracterul exemplar al acestui moment, adică menirea lui de a fi un exemplu despre cum trebuie să procedăm şi noi.

Am reţinut că, pe atunci, poporul lui Dumnezeu care erau evreii obişnuiau să ia masa în comun după terminarea slujbei la Sinagogă. Aşa a făcut şi Isus şi aşa ar trebui să facem şi noi. Acţiunea se petrece în Capernaum, la venirea de la sinagogă, în zi de Şabat, care era atunci Ziua Domnului. Isus, urmat fraţii Săi (patru ucenici), se înapoiază în casa în care locuia de obicei, adică la Petru acasă. Cine a fost în Ţara Sfântă a văzut că, între casa lui Petru şi sinagogă, distanţa nu este mare. Din textul evanghelic se înţelege mai degrabă că erau mai mulţi acolo. Noi mai invităm pe alţii la masă după slujba parohială, aşa cum făceau cei cu Isus ? Cei adunaţi I-au vorbit despre soacra lui Petru, care era bolnavă. "Avea febră", spune Cartea. Febra este şi boală trupească, dar este şi boală sufletească, după cum spunem despre cineva că suferă de "febra înavuţirii", vorbim de "febra aurului" etc. Aşadar, Isus se duce la femeia bolnavă, ia mâna ei în mâna Lui. Oare noi mai facem asta, auzind că cineva de pe scara blocului sau din curtea vecină este bolnav ? Apoi, Cartea spune "a ridicat-o", folosind acelaşi verb în originalul grec care este folosit pentru Înviere. Dincolo de interpretarea literală, avem aici o alegorie a vindecării spirituale. Nici noi nu putem obţine vindecarea de feluritele febre de care suferim decât punând mâna noastră în mâna Lui. Pentru noi înşine, sau pentru alţii care suferă ca şi noi de febră, noi trebuie să vorbim lui Isus despre bolile noastre. El vine, iar atunci trebuie să lăsăm mâna noastră în mâna Lui, pentru ca El să ne ridice.

Lăudat fie Isus Cristos !