Au protestantii si neoprotestantii o Traditie proprie?

[ucenic]

Atunci s-a intrezarit ca fiind absolut necesar ca toti cei ce au primit acelasi Principiu sa marturiseasca, evident, acelasi crez. Asa s-a nascut Crezul. Din nevoia legitima, fireasca de a-i uni pe toti cei ce marturisesc invatatura Cuvantului – de acum deja strans intr-un canon, si sa fie pazita constiinta comuna ce rezida din exploatarea si trairea Lui prin acceptarea univoca si marturisirea acestui unic Crez.

Pentru mine, Sf.Scriptura si Crezul reprezinta marturia mea de credinta, fundamentul credintei mele, Principiul.

Restul? Restul este Incredintare. Personal cred ca inaintea Scaunului de Judecata vom fi judecati pentru acceptarea, respectarea, si trairea corepunzatoare a Principiului, nu a Incredintarii.
Dupa cum l-am inteles pe Sf.Ap. Pavel in Epistola catre Romani, cap.14, tot ceea ce facem, chiar si din incredintare sa facem pentru Domnul. Si aceasta nu ni se va socoti greseala, chiar daca incredintarea mea este total diferita de a altuia.

Acum, evident ca fiecare credincios, mai erudit sau mai putin, mai influent sau mai putin si-au pus amprenta in isoria crestinismului. Si vad normal si bine sa fie asa. Eu, ca si crestin penticostal, am citit si am spicuit din scrierile lui Origen, Sf.Antonie, Sf. Vasile cel Mare, Sf.Ioan Gura de Aur precum si insemnarile, scrierile autorilor contemporani ca Galeriu, Bartolomeu Anania etc. Si am primit multe din invataturile lor ca bune si de folos pentru mine. Dar niciodata nu m-am aplecat asupra lor asa cum fac asupra Sf.Scripturi, pe care o cred neconditionat.
Iudeii din Tesalonic din diaspora, au verificat cu Sripturile -V.T.- pe Sf.Ap. Pavel sa vada daca ceea ce le spune el este intocmai (cu privirile la proorociile despre Mesia). Si numai atunci multi dintre ei au primit cuvantul lui. Pavel intareste aceasta: „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.” (1Tes.5:21)

Intocmai si eu, avand ca fundament, ca etalon Sf.Scriptura compar cu ea scrierile inaintasilor crestini, oameni ai lui Dumnezeu si pastrez pentru mine, pentru bagajul meu, ceea ce gasesc de folos in dreptul meu - nu oricum, ci totdeauna comparand cu Cuvantul.

[ioanna]

În prealabil postat de ucenic

Restul? Restul este Incredintare. Personal cred ca inaintea Scaunului de Judecata vom fi judecati pentru acceptarea, respectarea, si trairea corepunzatoare a Principiului, nu a Incredintarii.

Incredintarea, cum o numiti, e tocmai trairea Principiului, experimentarea practica.

[ucenic]

Adevarat. Pentru individ Principiul devine viu in dreptul sau prin trairea Incredintarii sale.

În prealabil postat de ucenic

Adevarat. Pentru individ Principiul devine viu in dreptul sau prin trairea Incredintarii sale.

Rar am gasit exprimari la fel de limpezi ale unor adevaruri evidente, insa de prea multi ocolite...

[AlinB]

În prealabil postat de ucenic

Atunci s-a intrezarit ca fiind absolut necesar ca toti cei ce au primit acelasi Principiu sa marturiseasca, evident, acelasi crez. Asa s-a nascut Crezul. Din nevoia legitima, fireasca de a-i uni pe toti cei ce marturisesc invatatura Cuvantului – de acum deja strans intr-un canon, si sa fie pazita constiinta comuna ce rezida din exploatarea si trairea Lui prin acceptarea univoca si marturisirea acestui unic Crez.

Pentru mine, Sf.Scriptura si Crezul reprezinta marturia mea de credinta, fundamentul credintei mele, Principiul.

Restul? Restul este Incredintare. Personal cred ca inaintea Scaunului de Judecata vom fi judecati pentru acceptarea, respectarea, si trairea corepunzatoare a Principiului, nu a Incredintarii.
Dupa cum l-am inteles pe Sf.Ap. Pavel in Epistola catre Romani, cap.14, tot ceea ce facem, chiar si din incredintare sa facem pentru Domnul. Si aceasta nu ni se va socoti greseala, chiar daca incredintarea mea este total diferita de a altuia.

Acum, evident ca fiecare credincios, mai erudit sau mai putin, mai influent sau mai putin si-au pus amprenta in isoria crestinismului. Si vad normal si bine sa fie asa. Eu, ca si crestin penticostal, am citit si am spicuit din scrierile lui Origen, Sf.Antonie, Sf. Vasile cel Mare, Sf.Ioan Gura de Aur precum si insemnarile, scrierile autorilor contemporani ca Galeriu, Bartolomeu Anania etc. Si am primit multe din invataturile lor ca bune si de folos pentru mine. Dar niciodata nu m-am aplecat asupra lor asa cum fac asupra Sf.Scripturi, pe care o cred neconditionat.
Iudeii din Tesalonic din diaspora, au verificat cu Sripturile -V.T.- pe Sf.Ap. Pavel sa vada daca ceea ce le spune el este intocmai (cu privirile la proorociile despre Mesia). Si numai atunci multi dintre ei au primit cuvantul lui. Pavel intareste aceasta: „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.” (1Tes.5:21)

Intocmai si eu, avand ca fundament, ca etalon Sf.Scriptura compar cu ea scrierile inaintasilor crestini, oameni ai lui Dumnezeu si pastrez pentru mine, pentru bagajul meu, ceea ce gasesc de folos in dreptul meu - nu oricum, ci totdeauna comparand cu Cuvantul.

"Cuvantul" de care spui tu, n-ar fi avut autoritate fara Biserica.
Sa pui "Cuvantul" peste Biserica denota o acuta lipsa de viziune duhovniceasca, in ciua tuturor clasificarilor si impartirilor teologice pe care le faci intre esentia si ne-esential.

O fi "Santa simplicita" buna, dar poate fi corupta, la fel cum poate fi si a fost corupta adevarata utilitate a Scripturii de catre Luther si multi altii, rupandu-o dintr-un context si amplasand-o in cel al ambitiilor personale.

De altfel de asta ai sa vezi oameni care se cred spirituali si au o afinitate mult mai mare fata de Scriptura decat fata de Biserica. Scriptura lasa suficient loc egoului personal, de la Lucifer mostenire, pe cand Biserica, NU.

Iertare pentru stilul concis si la obiect.

P.S.
Da, au traditia lor. Doar ca nu e Sfanta Traditie. Si nici sfanta macar. Ba chiar dimpotriva.

[ucenic]

<<Am inteles ca multora dintre frati nu le plac citatele; ei vad astfel raspunsurile ca fiind reci, nepersonalizate. In continuare, fara a cita din Cuvant, voi incerca sa lamuresc cate ceva.>>

În prealabil postat de AlinB

"Cuvantul" de care spui tu, n-ar fi avut autoritate fara Biserica.

Cuvantul lui Dumnezeu are autoritate si fara biserica (adunarea celor chemati) dar nu are aplicabilitate pe Pamant. Asta este altceva. Principiul acesta, Cuvantul lui Dumnezeu este expresia voii lui Dumnezeu pentru om. Astfel Dumnezeu se face revelat inaintea omului prin Cuvant -dar nu numai- (vezi mai jos).

În prealabil postat de AlinB

Sa pui "Cuvantul" peste Biserica denota o acuta lipsa de viziune duhovniceasca

Incurci termenii. Biserica se sfinteste prin Cuvant, nu invers. Acum raspunde tu. Cine este mai mare? Biserica sau Cuvantul care sfinteste biserica?
----------------------------------------------------------------------------

Dar El nu este singur. A doua calauza, care sa deschida Cuvantul si care poate deschide inima omului pentru a-L primi este Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfant. El ne-a fost dat fiecaruia dintre noi ca sa ne mangaie inimile, sa ne calauzeasca vietile si sa ne descopere Tainele lui Dumnezeu.

Restul? Experientele, marturisirile si vietile oamenilor lui Dumnezeu vin sa "coloreze" si sa "nuanteze" in vietile credinciosilor Cuvantul revelat lor prin puterea Duhului Sfant.

În prealabil postat de ucenic

Incurci termenii. Biserica se sfinteste prin Cuvant, nu invers. Acum raspunde tu. Cine este mai mare? Biserica sau Cuvantul care sfinteste biserica

Dacă prin Cuvântul te referi la Dumnezeu-Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu (Logosul), atunci El precede şi întemeiază, în Duhul Sfânt, Biserica. Toate încep şi toate se termină în El.
Dacă, însă, ai în vedere cuvântul revelat, adică Evanghelia, atunci ştii că ea s-a născut în Biserică, scrierea ei fiind precedată deja de o tradiţie apostolică. Ea însăşi, fiind, de fapt, rodul unei tradiţii, a unor istorisiri şi învăţături transmise din gură în gură. Importanţa ei este covârşitoare, însă a te limita la ea înseamnă să o scoţi din contextul în care s-a născut, să o desparţi de mama ei, Biserica.

[ucenic]

Daca tot ce sustin este de la mine atunci in mine nu este adevar.

Priviti insa ce le spune Hristos ucenicilor, intaistatatorii bisericii:

"Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este Adevarul." (Ioan 17:17)

Si mai priviti inca un adevar revelat de Hristos:

"Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin Adevar. (Ioan 17:19)

Pricepeti fratilor ca Biblia ca si Cuvant inspirat in om de Dumnezeu nu poate fi pusa pe picior de egalitate cu cea careia este data ca sa o sfinteasca, biserica. Domnul Hristos, cat a fost intre noi, a biruit ispitele diavolului prin Cuvant, spunandu-i: "Este scris!... Autoritatea nu este a slovei (care ucide) ci a Duhului care da viata. Asadar Cuvantul si Duhul merg numai impreuna. Duhul si Adevarul.

Cat despre noi... noi sa ne ducem mantuirea pana la capat. In Duh si in Adevar.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! Amin.

În prealabil postat de ucenic

Autoritatea nu este a slovei (care ucide) ci a Duhului care da viata. Asadar Cuvantul si Duhul merg numai impreuna. Duhul si Adevarul.

Adevărat. Iar Biserica, sper că eşti de acord, a fost întemeiată prin pogorârea Duhului Sfânt, la Cincizecime. Apostolii, „îmbătaţi” de Duhul au început să predice, predicile au fost consemnate de ucenici; au început să scrie epistole (tot de la Duhul Sfânt, nu?). Iar dacă litera ucide, de ce vreţi voi să vă mulţumiţi doar cu litera extrasă din sânul Bisericii, şi să o interpretaţi într-un duh din afara ei?

[ioanna]

De ce ne luati intotdeauna "de sus"? :) Cred ca d-voastra n-ati inteles rolul Bisericii, nu noi. Pentru noi biserica sunt oamenii care se straduiesc sa traieasca conform adevarului, pentru d-voastra e o institutie. Prin Scriptura ajungem la Biserica si prin Biserica la Scriptura deoarece Biserica a identificat Scriptura , care s-a nascut din unitatea credintei ei. Spuneti "Daca tot ce sustin este de la mine atunci in mine nu este adevar". Tot ceea ce sustinem e mijlocit de intelegerea noastra, deci e perceptia noastra asupra Adevarului revelat. Pana sa ajungeti sa fiti un om centrat in Dumnezeu-Cuvant, asemeni lui Iisus Hristos e cale lunga, pana atunci sunteti centrat in d-voastra, tot ce sustineti e de la d-voastra.