Au protestantii si neoprotestantii o Traditie proprie?

[Profetul de carton]

În prealabil postat de osutafaraunu

Pentru noi, cei care privim din perspectiva prezentului acele lucruri, este uşor să acuzăm greşeala lui Miller şi a adepţilor lui. Cel puţin adventiştii de ziua a şaptea au tras învăţăminte din eroarea lor.
Totuşi trebuie să ţinem cont de efervescenţa produsă de predicile lui Miller, de zecile de mii (unii vorbesc de 500.000 de convertiri în doar câţiva ani) de creştini din toate cofesiunile care-i împărtăşeau opiniile, de semnele premergătoare evenimentului 1844, precum şi de convingerea că începuse deja "timpul sfârşitului" - timp în care cartea lui Daniel urma să fie "desigilată" şi după care nu mai exista o perioadă profetică ce putea fi măsurată. Toate lucrurile acestea s-au întâmplat, mai puţin evenimentul revenirii Domnului care a fost greşit interpretat.

convertirile acelea nu au fost sincere deoarece baza nu a fost Cristos! ei s-au speriat ca vine sfarsitul lumii si pocainta lor a fost falsa, multi vazand ca nu a venit ceea ce au asteptat, si-au vazut de treburile lor lumesti pe care le lasasera atunci cand Miller a facut acele previziuni.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Profetul de carton

convertirile acelea nu au fost sincere deoarece baza nu a fost Cristos! ei s-au speriat ca vine sfarsitul lumii si pocainta lor a fost falsa, multi vazand ca nu a venit ceea ce au asteptat, si-au vazut de treburile lor lumesti pe care le lasasera atunci cand Miller a facut acele previziuni.

Probabil că multe din acele convertiri au fost de faţadă, ori de teama sfârşitului - dovadă cei care după Marea Dezamăgire au ales să plece în lume, părăsind credinţa creştină. Cei care au rămas statornici în aşteptarea revenirii lui Hristos, au început să restudieze profeţia (Daniel şi Apocalipsa) şi au descoperit eroarea lui Miller. Aceştia au pus bazele Bisericii AZŞ.

Ne putem imagina că la fel se va întâmpla când pe pe pământ vor începe teribilele crize al căror slab prolog este actuala criză financiară şi când oamenii de groază vor promite marea cu sarea pocăinţei (Luca 21,26).