Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

[fallen]

În prealabil postat de Yasmina

Nu stiu daca exagereaza sau nu,oamenii au hobby -urile lor,pasiunile lor de care trebuie sa tinem seama cand ne insotim cu ei;este ca o prelungire a personalitatii lor.Aruncandu-i plantele sau interzicandu-i sa se mai ocupe de ele ii interzice defapt sa fie ea insasi,ii cere sa fie altcineva!
Imi pare destul de necliopita o persoana care sa-mi interzica o bucurie nevinovata,cum este pasiunea cresterii florilor(judecand dupa propria mea dragoste pt plante).
Sunt acele persoane care iti controleaza bolnavicios viata,iti pun limite pe baza unei superioritati agresive.

Acum nici nu poti sa i reprosezi celuilat ca are, de exemplu, prea multe haine sau pantofi, si ocupa prea mult loc, in timp ce tu umpli casa cu ghivece, acvarii sau mai stiu eu ce. (poate doar daca vii cu argumentul "irefutabil" ca tu faci bani din hobby-ul tau).
Oricum, ceea ca ma deranjeaza si cred ca e cauza multor conflicte, e faptul ca in multe relatii, mai ales in generatia noastra, se continua un raport de "dominanta", de "concurenta", se prelungeste daca vreti din perioada cand eram doar colegi sau altceva (chiar concurenti), si nu mai apare acel raport care ar fi normal intr-o casnicie de colaborare, cooperare, echipa, intreg. Si asta s-ar putea sa fie si consecinta vietii pe care o ducem, pur si simplu ne asociem doar ca sa mancam o paine mai buna, sa imapartim chiria, sa punem bani impreuna sa ne luam o casa, si in rest, fiecare cu ... era sa zic o vorba necuvenita. Adica, nu ne "hranim" unul cu pasiunile celuilat, ci incercam sa le anihilam, sa il reducem pe celalalt doar la o "masina" de facut bani, curatenie, mancare, copii s.a.md., sa demonstram ca noi suntem "masculul/femela alfa."
Repet, poate sunt eu, totusi, paranoica.

Ceea ce descrii este o relaţie oarecare, într-adevăr, nu o căsătorie trăită ca taină. Dacă Hristos lipseşte, lupta nu mai are o miză duhovnicească, ci doar de dominare a celuilalt.

[fallen]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ceea ce descrii este o relaţie oarecare, într-adevăr, nu o căsătorie trăită ca taină. Dacă Hristos lipseşte, lupta nu mai are o miză duhovnicească, ci doar de dominare a celuilalt.

Si totusi ai baga mana in foc ca daca respectivul cuplu nu merge la biserica, inseamna ca nu se iubesc si ca Hristos chiar lipseste de acolo?
Pe mine m-a ingrijorat ce a spus Anna21, ca ei se intelegeau mai bine cand nu mergeau la biserica si erau "atei" (ma rog, nu cred ca erau chiar atei).
De ce trebuie sa se intample asta? (Inafara de clasica explicatie ca-si baga dracul coada)?

Si altceva :ma tem ca e posibil ca relatia de "dominare" sa se continue chiar si in cadrul unui cuplu "practicant"...

În prealabil postat de fallen

Si totusi ai baga mana in foc ca daca respectivul cuplu nu merge la biserica, inseamna ca nu se iubesc si ca Hristos chiar lipseste de acolo?

Ba pot să se iubească şi fără să-şi închine viaţa lui Hristos. Există numeroase cazuri, cred. Dar o viaţă în Hristos înseamnă renunţare la voia ta ca să faci voia Lui, şi atunci nu mai poate fi vorba de dominarea celuilalt, ci de o luptă comună cu egoismul, cu patimile, cu moartea pe care o purtăm în noi.

Pe mine m-a ingrijorat ce a spus Anna21, ca ei se intelegeau mai bine cand nu mergeau la biserica si erau "atei" (ma rog, nu cred ca erau chiar atei).
De ce trebuie sa se intample asta? (Inafara de clasica explicatie ca-si baga dracul coada)?

De multe ori se întâmplă asta, însă altă explicaţie nu am decât cea pe care o menţionezi. De ce să-l ignorăm? Orice om care se apropie de Hristos îi dă de furcă. Iar nunta e normal să o atace, pentru că e dumnezeiască, e „taină mare”, iar cei doi, dacă luptă ţinându-se lipiţi de Domnul, „riscă” să ajungă în cer înainte de vreme.

Si altceva :ma tem ca e posibil ca relatia de "dominare" sa se continue chiar si in cadrul unui cuplu "practicant"

Da, pentru că un cuplu practicant nu e nici pe departe desăvârşit, ci doar s-a angajat pe această cale. Cei practicanţi sunt conştienţi de războiul pe care-l au de dus împreună, cu ei înşişi, cu orgoliile proprii, cu dorinţele trupeşti şi lumeşti, cu propria tendinţă de a se impune celuilalt. De fapt, numai căutând împreună să trăiască o viaţă în har vor ajunge să-şi dea întâietate unul altuia, să-l afirme şi nu să-l domine pe celălalt.

[anna21]

În prealabil postat de fallen

Si totusi ai baga mana in foc ca daca respectivul cuplu nu merge la biserica, inseamna ca nu se iubesc si ca Hristos chiar lipseste de acolo?
Pe mine m-a ingrijorat ce a spus Anna21, ca ei se intelegeau mai bine cand nu mergeau la biserica si erau "atei" (ma rog, nu cred ca erau chiar atei).
De ce trebuie sa se intample asta? (Inafara de clasica explicatie ca-si baga dracul coada)?

Si altceva :ma tem ca e posibil ca relatia de "dominare" sa se continue chiar si in cadrul unui cuplu "practicant"...

Si ce daca "se iubesc" si se inteleg?
Si cum ar putea fi Hristos prezent in mijlocul unei familii care nu merge la biserica (pt ca nu vrea)? Cu forta?
Si daca cei doi "se iubesc" ajung prin asta in rai? Sau cum?

[Yasmina]

În prealabil postat de anna21

Si ce daca "se iubesc" si se inteleg?
Si cum ar putea fi Hristos prezent in mijlocul unei familii care nu merge la biserica (pt ca nu vrea)? Cu forta?
Si daca cei doi "se iubesc" ajung prin asta in rai? Sau cum?

Nu exista motivul iubirii new-age care declara ca iubirea"purifica"?(deci zero pacate)...ba mai mult, ca propria sexualitate te aduce mai aproape de Divin?

[Yasmina]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ceea ce descrii este o relaţie oarecare, într-adevăr, nu o căsătorie trăită ca taină. Dacă Hristos lipseşte, lupta nu mai are o miză duhovnicească, ci doar de dominare a celuilalt.

Buna observatie!

[romanbun]

Nu, nu esti deloc paranoica, viata este asa cum o spui tu si cum o aratam si noi. Cu bune, cu rele, adica cu diverse trepte de evolutie spirituala. Eu mai cred ca, asa cum in viata de zi cu zi vedem oamenii specializati pe anumite meserii, domenii, tot asa vedem si preoti mai dedicati sau mai putin dedicati chemarii lor, sau cum se zice preoti mai cu har sau mai putin har. Si in casnicii se gasesc, la fel, diferite tipologii umane, inclusiv in trairea spirituala. Sfintii Parinti ne spun ca toti oamenii sunt vase ale Duhului Sfant, mai mari sau mai mici, toti suntem purtatori de mai mult sau mai putin Duh Sfant. In ulcica asta a trupului pe langa Duh Sfant incap si alte "lucruri", care de fapt sunt calitatile si defectele umane. Nu cred ca defectele sunt ceva rau in sine, nu noi le-am cerut la nastere, ele sunt si gata. Reactia noastra la ele conteaza. Poate noi ne certam cu altii pentru defectele lor, deoarece inca nu le-am rezolvat pe ale noastre si in baza legii rezonantei, vibram cu ceilalti. Revin din nou la importanta educatiei, prea putini se nasc genii, plini de har sau (par)anormali.
Doamne-ajuta!