Cred că avem aici o viziune gnostică. Mulți asociază Gnoza cu erezia, puțini știu că a existat un gnosticism ortodox. Potrivit acestuia, "imaginațiile" înseamnă menținerea sufletului în "vămi", așa cum bine puncta dra Glykys. Sufletul omului ar avea doi poli: pol psihic și pol spiritual. Ele ar corespunde dihotomiei "minte-inimă". Polul psihic este ceea ce îl "ține" pe suflet în stadiile intermediare dintre pământ și Cer. "Imaginațiile" au mai fost asociate cu marea. Marea, în simbolistica biblică, este un loc periculos, prin care trebuie să navigheze cineva ca să scape. Așadar imaginațiile (atribut al minții) sunt lucruri periculoase, reprezentând un domeniu al înșelării.
Limbă filosofică, greaca (ca și latina) cunoștea mai mulți termeni pentru "suflet". Limbile moderne, mai sărăcite, traduc prin "suflet" orice: și "psihe", și "pneuma", și "spiritus". Când vorbeau despre suflet în sens spiritual, grecii nu foloseau practic niciodată "psihe", ci spuneau "pneuma". "Psihe", partea sufletului cu imaginațiile și pasiunile, este orientat în plan orizontal. Dacă i-am spune cuiva, drăgălindu-l, "sufletul meu", i-am spune "psihi mu". Dimpotrivă, "pneuma" este orientată în plan vertical și privește spre Cer. Deci, toată problema cuiva care vrea să îl vadă pe Dumnezeu este cum să aibă cât mai puțin "psihe" și cât mai multă "pneuma". Aceasta înseamnă "coborârea minții în inimă".
|
14.02.2012, 09:05:47
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode