O alimentatie corecta

În prealabil postat de Iuliana_crestina

P.S. Daca doriti retete de dulciuri naturale si sanatoase, si chiar de retete de mincaruri care ar putea deveni favoritele copiilor, va rog sa ma intrebati..

Chiar va rog...orice informatie noua este bine venita.

Editat.....

Mâncarea zis “naturală şi vegetală” este specific de “hrană a dobitoacelor”, a tuturor animalelor, dar care are “avantajul” că este “neutră”, nici constructivă, nici distructivă. Omul trebuie să “Umanizeze” Mâncarea prin “FOCUL VIEŢII de SUS”, al CHIPULUI DIVIN al VIEŢII. Păcatul a “adăugat şi un “foc demonic - luciferic” distructiv, al “morţii”. Tot ce distruge are “sămânţa luciferică” şi tot ce DĂRUIEŞTE VIAŢĂ are SĂMÂNŢA DIVINĂ”.

Mâncarea noastră este între “moarte” şi VIAŢĂ. DESCOPERĂ această Taină şi vei Regăsi SĂNĂTATEA.

Ce este boala? Este efectul “păcatului”. Dar celui bolnav nu i se mai impută direct păcatul, că însăşi boala este o “Răstignire”, cu tinderea spre “înviere - tămăduirea”.

În boală trebuie să “treci” prin “răstignire-suferinţă”, dar cu Nădejdea nestrămutată a ÎNVIERII. Cine nu are această “Nădejde, este un “condamnat”...

A “Nădăjdui” este o “PORUNCĂ” a Lui dumnezeu, “care nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui ca să fie Viu”.

Nu te speria de “suferinţă”, dar caută alinarea şi chiar vindecarea ei. Pentru Creştini, CRUCEA este “Biruinţa suferinţei”, nu însăşi suferinţa.

*
Ca Medicină Isihastă, noi indicăm o dublă terapie, atât a Sufletului cât şi a trupului, ca integralitate. Păcatul la Om s-a produs prin “mâncarea din pomul morţii”. Aici noi vedem “rădăcina” bolii.

“Locul memoriilor păcatului” este în “trup” şi Sufletul este doar “rănit” de acestea. Sufletul “participă” la “memoriile păcatului trupesc”, dar “Firea de Suflet” este dincolo de acestea.

Biblic, DUMNEZEU face mai întâi “Trupul” şi apoi Creează Sufletul pe care îl “Suflă” după “măsurile Trupului”. Sufletul este Creat după “Memorialul-măsurile” Trupului. Anticii filosofi, consideră Spiritul -Sufletul ca “Informaţia” corpului, pe baza cărei se “formează Corpul. Biblic, este tocmai invers. “Trupul” este “Informaţionalul” Sufletului.

Marea importanţă a Trupului din Creştinism, trebuie cu insistentă evidenţiată.

Omul nu este UNIREA Spiritului cu Trupul, ci tocmai în orientarea cealaltă, a UNIRII Trupului cu Spiritul.

Atenţie la această distincţie, ca “sens de la “Trup” spre Spirit (nu de la Spirit spre Trup cum zic anticii).

Omul nu este “Spirit întrupat”, ci este “Trup În - Spiritualizat”.

La antici, Spiritul se face şi '“materie”, pe când Biblic, “materia” nu se face şi “Spirit”, ci “UNEŞTE “materia cu Spiritul” şi face un “COMUN neamestecat”, adică se “face Trup”.

Atenţie la accepţiunea Creştină a Trupului, care nu este “simpla materie”, ca la antici, ci este “UNIREA materiei cu Spiritul”.

Concepţia că Spiritul se poate “face o_manifestare materială” este tot aşa de greşită ca şi considerarea că “materia poate evolua şi deveni şi Spirit”.

Spiritul nu se face “manifestare materială”, ci “Participă” la “manifestarea materiei”. Şi de asemenea, “materia” nu devine Spirit, ci “Participă” la cele Spirituale.

În sensul Creştin, nu se pune problema “Spirit şi materie”, ci problema “'Suflet şi Corp”. Corpul este “întâlnirea” într-un “Comun” al Sufletului şi al materiei. Ca Antropologie Creştină, Fiinţa Omului este „SUPRAFORMĂ - Asemănarea” CHIPULUI Lui DUMNEZEU, este Formă Creată ca Suflet şi energii de Suflet ca materie şi UNIREA acestora într-un “Comun”, ca Trup.

Trupul-corpul nostru nu este simpla materie, ci un “Memorial de Comun Fiinţial propriu”.

Paradoxal, “Centrarea Fiinţialului” nostru nu este în Suflet, ci în Trup, care devine astfel “Templul Sacru” al Fiinţei. Şi păcatul a atins tocmai “SACRALITATEA” Trupului, care 1-a făcut “casa păcatului şi a morţii”. De aceea DOMNUL HRISTOS a ÎNVIAT cu TRUPUL şi L-a RIDICAT la Cer, că TRUPUL este UNITATEA SACRĂ a Fiinţialului Propriu.

Încă odată menţionăm, ca Trupul să nu se confunde cu simpla materie, ci să fie considerat “Comunul de Întâlnire” dintre Suflet şi materie. “HAINA de DUH”, ca “Trup înduhovnicit”, este tocmai această SACRALITATE” a Trupului - UNITĂŢII, ICONICUL Creştin.

A reface “Sacralitatea” Trupului, este “metoda” Medicinii noastre Isihaste. Şi Omul a stricat această Sacralitate prin “mâncarea păcătoasă”, deci prin “Mâncarea ne-păcătoasă” să se revină la Sacralitate.

Trupul fiind un “Comun” al Sufletului şi al materiei, deci trebuie o Mâncare Sufletească Sfântă şi o mâncare materială ne distructivă-sănătoasă. Să se treacă urgent la o “Mâncare Sufletească şi materială” Sănătoasă, este condiţia tratării bolilor.

Primul “desfrâu” al Omului nu este “sexul”, ci “desfrâul mâncării” şi din acesta devine şi cel al sexului. “Oprirea” desfrâului mâncării este condiţia opririi desfrâului sexului. Aici este insuficienţa medicinii psihanalizei, că inversează raportul dintre sex şi mâncare şi chiar uită de “libidoul de început” al mâncării.

**
Boala este o afectare distructivă a “Memorialului Comunului Suflet şi materie”, deci a Trupului. În boală, Sufletul desfrânează pe seama materiei şi materia desfrânează pe seama Sufletului şi a propriei substanţe materiale.

Opriţi urgent orice “lipire păcătoasă a Sufletului de materie” şi totodată opriţi orice “lipire păcătoasă” a “materiei de materie”, iată tot secretul Medicinii noastre Isihaste. “Mâncarea” este această lipire păcătoasă, cu reflectări atât în Suflet cât şi în corp. Teologic se vorbeşte de “Post”, iar medical se vorbeşte de “Dietoterapie”.

Boala se manifestă în două direcţii, cu o “accentuare”, sau o “diminuare” a mâncării.

Cei ce mâncaţi mult şi fără nici-o alegere, opriţi-vă, că altfel boala vă va ucide. Limitaţi-vă la strictul necesar şi progresiv sa ajungeţi la o Mâncare Sănătoasă. Cei cu boli grave, trebuie să treacă urgent la o “selectare strictă” a alimentelor. Cei ce nu mai pot mânca, trebuie o “silinţă” de a menţine “hrănirea”, tot cu o “selectare strictă”.

Hotărâţi-vă să începeţi tratamentul bolii. Nu mai întârziaţi căva fi “prea-târziu”.

Medicina Isihastă - Ieromonah Ghelasie

În NUMELE TATĂLUI şi al FIULUI şi al SFÂNTUL DUH.

“VIAŢA este DARUL Tău DOAMNE. Noi prin păcat l-am rupt şi distrus. Revarsă-L din nou, ca să mi piară CHIPUL Tău din Făpturile Tale.
Nu există moarte, ci doar VIAŢĂ.
Făptura noastră este ca un “Vas”, care dacă este spart nu mai poate ţine DARUL VIEŢII în el. Noi încercăm să “reparăm” Vasul, dar fără o încă o Readucere a DARULUI Tău, VIATA ne lipseşte.
DOAMNE Cel în TREIME IUBIRE şl VIAŢĂ, Miliieşte Zidirea Ta cu Mângâierea PALMEI Tale. Binecuvintează-ne PĂRINTE DUMNEZEU, iartă-ne FIULE MÂNTUITOR şi Tămăduieşte-ne DUMNEZEULE DUHULE PREASFINTE.
Sfinţii Tăi sunt Mărturia DARULUI VIEŢII. Fă-ne şi pe noi Părtaşi acestora. Pentru Rugăciunile Preacuratei MAICII Tale în deosebi, dă-ne şi nouă SĂNĂTATEA VIEŢII.
IUBIREA cea ÎNTREITĂ şi absolută, Milueste-ne şi pre noi păcătoşii, ca iarăşi să căpătăm ASEMĂNAREA CHIPULUI Tău, care este VIAŢA cea nepieritoare. Amin.

[Yasmina]

Ieri am trecut pe la un magazin cu produse naturiste si am cumparat faina de hrisca si fulgi de quinoa...
Ce se poate face cu acestea?

ps=ati incercat acest produs de soia numit"tempeh"?practic sunt boabe de soia presate(cred ca si fermentate).
Cum se prepara?(eu am gasit niste retete prea fanteziste,nu de asta am chef acum).

În prealabil postat de Yasmina

Ieri am trecut pe la un magazin cu produse naturiste si am cumparat faina de hrisca si fulgi de quinoa...
Ce se poate face cu acestea?

ps=ati incercat acest produs de soia numit"tempeh"?practic sunt boabe de soia presate(cred ca si fermentate).
Cum se prepara?(eu am gasit niste retete prea fanteziste,nu de asta am chef acum).

Faina nu prea folosesc...ci boabele gatite de hrisca si quinoa. Uite aici 2 linku-ri:
Hrişcă

Quinoa

Sunt tot felul de retete cu faina...eu insa nu prea folosesc...prefer bobul intreg si pe ala sa il procesez eu.

Soia folosesc doar sub forma de boabe in ciorba sau apoi transformate in pasta de soia sau drob de soia. In rest nu consum mezeluri din soia sau orice alt produs din soia. Soia folossc rar....nu foarte des. Lintea si nautul sunt cele mai des folosite.

Ingrediente:

- 3 dovlecei
- 2 cartofi
- 2 morcovi
- 2 cepe
- 5 catei de usturoi
- 50 g fulgi de drojdie uscata inactiva
- frunze de patrunjel, busuioc, oregano

Morcovul si ceapa se dau prin razatoare. Dovlecelul se da prin razatoarea mare si se lasa la scurs de zeama. Se amesteca toate la un loc si se modeleaza in forma de chiftelute care se aseaza in tava pe foaie de copt. Se lasa la cuptor aproximativ 40 minute. Se pot consuma cu mustar. Daca se doreste o compozitie mai consistenta a chiftelutelor se poate adauga fulgi de ovaz.

La discutiile privind hrana crudă aud tot mereu "dacă ar trebui să muncesti greu, atunci să te văd", adică dacă as rezista numai cu crudităti. Am efectuat ocazional munca grea şi hrana crudă s-a dovedit exceptională. Nu mai esti chinuit de oboseală şi sete. Conform relatărilor, s-au efectuat încercări privind rezistenta muncitorilor ce efectuau munca grea. Unii erau vegetarieni convinsi, altii se alimentau cu crudităti. Cine suportă eforturile de două ori mai mult timp? Tocmai cei carese hrăneau cu crudităti. Există documente.

Un dublu învingător olimpic la înot pe distante mari, Roos, din America, care a câstigat medalia de aur la Sidney şi Roma, a publicat o carte unde afirma printre altele că mesele lui principale se compun 90% din hrana crudă cu absoluta evitare a cărnii. El explică rezistenta lui iesită din comun prin consumul de crudităti şi relatează în cartea amintită că în luptă îsi punea întreaga lui fortă când ceilalti, în scurt timp înaintea sosirii erau epuizati. In general se crede că şi carnea ar fi o mâncare de fortă. Dar nu este asa, fiind un mijloc de excitare ca şi cafeaua. Forta scade încetul cu încetul şi apare moleseala.

Ar fi gresit să facem o comparatie cu efectul alimentării cu carne la animalele răpitoare pentru că acestea înghit carnea crudă cu tot cu piele şi păr, iar organismul lor este în plus creat pentru asa ceva. Carnea fiartă contine în afară de asta o infimă părticică din valoarea nutritivă a celei crude. Asa cum am aflat, proteinele se devalorizează prin fierbere în proportie de 2/3 sau se distrug. Si fierul continut în carne prin fierbere devine anorganic şi astfel rămâne nevalorificat, cât despre vitamine acestea nu se mai găsesc deloc. In plus, nici un alt aliment nu intoxică şi acidizează în asa măsură cum o face carnea, lucru ce favorizează aparitia bolilor. Două doamne, mie foarte cunoscute, au făcut o cură de slăbire mâncând un timp numai carne şi salată. Experienta a reusit. Pentru a-si mentine supletea au continuat acest gen de hrănire având impresia că această carne ar fi un element deosebit de valoros. Nu mult timp după aceea au murit amândouă de o boală de sânge.

Eu personal consider carnea drept un aliment unilateral fără valoare. Este o tragedie că medicii recomandă carnea până şi sugarilor. Se poate obiecta că unii carnivori ajung să trăiască până la adânci bătrânete. Exceptii există mereu dar în acest caz un rol îl joacă şi cumpătarea. Pentru a produce un kilogram de carne sunt necesare 10 kg de cereale, grăuntele cerealelor fiind de 10 ori mai valoroase şi sănătoase.

Problema alimentaţiei mondiale ar putea fi usor rezolvată. Cele mai multe mâncăruri fierte contin tot atâta sare ca şi furajele speciale ce se dau astăzi animalelor pentru îngrăsare. Si omului, şi mai ales celui ce munceste greu îi merge în mod asemănător animalelor puse la îngrăsat; sarea trezeste în el senzatia normală de foame şi sete continuă. Ambele necesităti se vor înlăturate şi astfel duc la obezitate, ceea ce îl împiedică pe om în munca grea ce o depune. Un alt dezavantaj: organismul, conditionat de sare acumulată în corp, acumulează un excedent de apă pe care muncitorul o elimină la cel mai mic efort odată cu sarea, prin transpiratie.

Intelegem acum de ce acei vegetarieni de crudităti rezistau de două ori mai mult decât ceilalti. Intelegem de ce cruditătile te eliberează de oboseală. Ce avantaje ar avea soldatii nostri dacă ar putea să fie entuziasmati pentru acest fel de hrănire. Gânditi-vă la eventualitatea unui război, la simplitatea aprovizionării şi la avantajele în cazul unei nopti nedormite.