Atitudinea ortodoxa fata de oamenii de alte culte religioase

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de heaven

Dumnezeu nu este o fiinta cu orgolii,caracteristice omului.Nu ne priveste din inaltimea tronului Sau ca pe niste catei de pripas,peste care isi revarsa mila din cand in cand.Aduceti-va aminte de icoana in care Iisus sta in fata usii unei case,smerit,batand incetisor,iar clanta este doar pe inauntrul casei.Aduceti-va aminte ca atat de mult iubeste Dumnezeu omul,incat l-a dat pe unicul Sau fiu in lume,desi avea sa moara pe cruce.
Poate ca acest om chiar a simtit in rugaciunea sufletului sau ca "a miscat inima Lui"...nu are cum sa fie nici exagerat si nici fals,pentru ca taina inimii doar Dumnezeu o cunoaste,deci cum putem noi sa ne dam cu parerea despre ce a trait altcineva in inima lui?
Oricine se roaga din suflet poate misca inima Lui Dumnezeu,primi raspuns si poate trai miracole in viata sa,indiferent de ce religie apartine.
Eu din pacate,am ajuns la concluzia ca noi oamenii,mai mult vorbim,filosofam si ne batem in orgolii pe teme religioase,decat incercam sa traim realitatea divina.Iar cand un altul,mai ales si strain de religia noastra,ne spune ca a trait o astfel de experienta in sufletul sau...ne uitam la el ori ca la un impertinent,eretic ori ca la unul mai sarac cu duhul...

În primul volum al Filocaliei exista un extraordinar text al Sf. Antonie, pe care as dori sa vi-l citez:

“Dumnezeu este bun, nepatimitor si neschimbator. Dar cineva care crede Dumnezeu nu se schimba, se poate totusi mira cum se poate ca Dumnezeu sa se bucure pentru cei buni, sa arate mila celor care-L cinstesc, sa-i paraseasca pe cei rai si sa fie mâniat pe pacatosi. La aceasta trebuie raspuns ca Dumnezeu nici nu se bucura, nici nu se mânie, caci acestea sunt pasiuni omenesti; nici nu se lasa înduplecat de darurile celor care-L cinstesc, caci aceasta ar însemna ca este influentat de placeri. Nu este corect sa spunem ca El simte placere sau neplacere fata de conditia umana. El este bun, binecuvânteaza pe oameni si nu face nici un rau, ramânând acelasi întotdeauna. Pe de alta parte, noi oamenii, ne unim cu El daca ramânem buni, asemanându-ne cu El, dar ne despartim de El daca devenim rai, pierzând asemanarea cu El. În sfintenie ne lipim de El; prin rautate, Îl facem dusmanul nostru. El nu se mânie pe noi într-un mod arbitrar, ci pacatele noastre sunt acelea care împiedica lumina Lui sa straluceasca peste noi si ne expun demonilor care ne chinuiesc. Daca prin rugaciune si acte de mila ne eliberam din pacat, aceasta nu înseamna ca L-am convins pe Dumnezeu si L-am facut sa se schimbe, ci ca prin actele noastre si prin întoarcerea noastra catre Divinitate ne-am vindecat de rautate si ne putem din nou bucura de relatia cu El. A spune deci ca Dumnezeu îi paraseste pe cei rai este ca si cum am spune ca soarele îi paraseste pe cei orbi.” (Capitolul 150). (Capitolul 150).

[Profetul de carton]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

cum bolduiesc?

incadrati textul intre

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Profetul de carton

incadrati textul intre

multumesc frumos, dar nu mai pot edita mesajul(nu stiu de ce)

În prealabil postat de Patrie si Credinta

multumesc frumos, dar nu mai pot edita mesajul(nu stiu de ce)

In dreapta mesajuli ai #591...dai aici click, ti se deschide o noua fereastra si dreapta jos ai edit.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de ovidiu b.

In dreapta mesajuli ai #591...dai aici click, ti se deschide o noua fereastra si dreapta jos ai edit.

va pricepeti

[heaven]

Sunt de acord,Dumnezeu nu este altceva decat iubire,este insasi radacina din care am plecat si catre care tindem cu totii,mai mult sau mai putin constient sa ne intoarcem,cu toate ca El este omniprezent in viata si sufletul nostru.Nu El ne osandeste,ci noi suntem proprii nostri dusmani.Dumnezeu ne vorbeste fiecaruia intr-un mod aparte,unic pentru fiecare si care atinge sufletul,ne vorbeste prin inima,intr-un limbaj specific acesteia.
Asa ca nu este nimic de mirare,daca cineva simte ca Dumnezeu l-a mangaiat in timpul rugaciunii, s-a bucurat ori ,asa cum spunea colegul de forum ca "a miscat inima Lui".
Vorbim de un dialog interior,extrem de personal,unic pentru fiecare in parte si in care se poate petrece orice,un dialog care inmoaie inimile si aduce de multe ori lacrimile pocaintei care topesc acea pacla de pacate,lasand din nou lumina divina sa straluceasca in sufletul omului respectiv.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de heaven

Sunt de acord,Dumnezeu nu este altceva decat iubire,este insasi radacina din care am plecat si catre care tindem cu totii,mai mult sau mai putin constient sa ne intoarcem,cu toate ca El este omniprezent in viata si sufletul nostru.Nu El ne osandeste,ci noi suntem proprii nostri dusmani.Dumnezeu ne vorbeste fiecaruia intr-un mod aparte,unic pentru fiecare si care atinge sufletul,ne vorbeste prin inima,intr-un limbaj specific acesteia.
Asa ca nu este nimic de mirare,daca cineva simte ca Dumnezeu l-a mangaiat in timpul rugaciunii, s-a bucurat ori ,asa cum spunea colegul de forum ca "a miscat inima Lui".
Vorbim de un dialog interior,extrem de personal,unic pentru fiecare in parte si in care se poate petrece orice,un dialog care inmoaie inimile si aduce de multe ori lacrimile pocaintei care topesc acea pacla de pacate,lasand din nou lumina divina sa straluceasca in sufletul omului respectiv.

eu nu experienta o contraziceam, ci doar exprimarea

[ucenic]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

eu nu experienta o contraziceam, ci doar exprimarea

Ma bucur ca v-a "miscat" experienta mea in rugaciune, cat priveste exprimarea...iertare celor ce i-am tulburat cu ea. Asa sunt eu, mai plastic. Asa sunt si rugaciunile mele, sincere, directe si ... "miscatoare".

Tin sa imi exprim dezacordul cu formularea din titlul acestui topic.
Expresia impersonala "atitudinea ortodoxa" nu poate fi decat paguboasa pentru bunul mers al discutiilor.
O expresie mai aproape de realitate si care nu predispune la formulari sablon, consider ca ar fi fost: "atitudinea ortodocsilor". Eu, ca si orice alt user ortodox, asadar persoana concreta in carne si oase, imi pot exprima doar atitudinea mea individuala, de om ortodox, de persoana vie.
Asadar, daca topicul voieste atitudine ortodoxa, atunci sa listeze cineva din canoane sau alte dispozitii, daca binevoieste. In acest caz dialogul pare secundar.
Daca se voieste, insa, sa fie cunoscute si dezbatute opiniile noastre, ale credinciosilor ortodocsi, propun sa se schimbe, daca este posibil, titlul topicului. Propun varianta "atitudinea ortodocsilor", in loc de "atitudinea ortodoxa".
Va multumesc!

[ucenic]

În prealabil postat de ioan cezar

Propun varianta "ortodocsilor", in loc de "ortodoxa".
Va multumesc!

Subscriu la cele observate de fratele meu in Hristos, Ioan Cezar.
In adevar, nu trebuie sa se considere ca univoca atitudinea "ortodoxiei" fata de oamenii din alte culte. Nu trebuie sa generalizam cata vreme sunt crestini ortodocsi care, indiferent de dispute (evident inerente), pastreaza bunul simt ca o masura a dialogului si a impreuna-convetuirii pe acest forum, si nu numai.

Numai ca as adauga si eu ceva, si cu acordul autorului topicului si al dumneavoastra poate ajungem la un consens.

Ce ziceti despre titlul "Atitudinea crestinilor ortodocsi fata de crestinii de alte culte"?

------------------------------------------------------------------------------------------------------

"Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis." (Ioan.17:21)