intrebare pentru filocalicii forumului

În prealabil postat de ioan cezar

Acum iata fondul problemei! Frate, mai intai afla "cheia" cheilor: practica insasi a rugaciunii te invata ce e de facut.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Frate, din cate am trait si am mai si citit: se poate intampla ca imaginea sa se tina de tine ca musca. O dai cu mana (eu am dat-o uneori cu coada, precum vaca, boul sau calul..., am dat si din cap, fornaind, am dat din toate de-mi venea sa dau cu insusi capul de pereti!) si, nesuferita faptura a Domnului, vine iar, draga de ea, vine cu piciorusele ei murdare, pline de toti microbii (aici microbi sufletesti, duhovnicesti chiar)... Si tot asa...
Ingaduie-o, frate, ingaduie-o... Nu-i vorbi! ca totusi imaginea suparatoare nu e musca, asadar nu te atasa, nu ii da in nici un caz din atentia ta (dracul asta vrea! sa-l hranesti! Nota Bene!) dar nu te impotrivi ei cu rautate, cu dintii stransi. Nu cu incrincenare! NU, NU, NU! Nici oamenilor care te muncesc, nici propriilor lipsuri, nici stapanirii lumii acesteia, nimanui!... Ci, tu, o frate intru Hristos, vezi-ti de sfanta Cale a rugaciunii... Catara-te-n munte! - ca o capra neagra, usor, usurel, sprintenel... Roaga pe Domnul sa te urce... Roaga-L, plangi... Lasa-te dus!... Doar lasa-L sa te suie El! O, Doamne, Doamne... Mare esti Doamne! Mare si de nespus e Mila Ta, Dumnezeul nostru Care Te-ai lasat rastignit pentru mantuirea noastra!
Ingaduie musca imaginii, frate: Ea e tocila ta! Ghimpele pus acolo pentru indreptarea ta, intru sporire! (Aminteste-ti de cuvintele Apostolului! Iar Ioan Hrisostom a avut si el ulcerul lui s.a.m.d.)
Aminteste-ti cum plangea Sfantul Siluan... si ce i-a raspuns Domnul...
Face parte din noi aceasta! Face parte din noi toti, dar nu e dat fiecaruia sa experimenteze personal... sa constientizeze, adica, asa precum senzatia luminii sau gustul acru al lamaii, cata vreme nu cauta asta, ci se tine tare de cerbice...
O, as voi sa iti vorbesc acum in versuri, frate, ca sa ma pot exprima din preaplin... ori poate ti-as canta ceva... da, mai degraba...
Sunt silit insa de imprejurarea ca nu suntem fata catre fata, sa scriu aici. Bat si eu, ca un intemnitat in peretele intregii temnite, cu oasele mele ascutite ca un cui, bat Morse... De nu m-ar intrerupe gardienii, bietii...

Vine uneori violent imaginea (dracul nu bate la usa! e nesimtit), alteori bland, invaluitor... Se strecoara ca sarpele, pe nesimtite, te trezesti cu ea in focarul constiintei clare... Nu-i asa?...
Nesuferite ne sunt noua impotrivirile, ghimpii, tepii.... Si toate catusele. (Iar Domnul si sfintii Lui le-au purtat pentru noi, cu smerenie...)

Se poate intampla sa simti ca lupta-i la cutite. Iute, foarte. Gest cu gest, zvac langa zvac, teribil... E, la-nceput, uluitor... Te pune la pamant. PENTRU CA ACOLO NE SI ESTE LOCUL! frate... intelege asta, frate...
Doar tine-te de Domnul! Rosteste-i Numele Preasfant neincetat! Pune-te darz la lupta....IN GENUNCHI! Cu cat te pui mai jos, cu atat ii lasi Lui locul de manevra. Ii deschizi de fapt usa, pe dinlauntru, adica deschizi usita sufletului tau, usita noastra minuscula catre Usa Milostivirii... (frate, cand usita sufletului tau se va deschide, prin Mila Domnului, catre Usa, sa nu te miri cu nesfarsita groaza, ajunge sa o faci cu sfant cutremur: vei fi doar o prezenta! Atat de mic, de uimit, incat vei sti un singur lucru, pe care vei voi sa-l canti: sunt! sunt!sunt! dar nu te pierde cu firea, frate, tu doar fii! Doar fii, in intalnirea sfanta, fii!) Care Usa este Insusi El, frate... Sfanta Usa catre Tatal, catre Acasa iarasi, pentru noi!
Vei vedea minune mare! Domnul e foc mistuitor! Nici clipita nu vei trai si totul se rezolva...puf! Doar pune-te pe burta! Plangi! Fa-te mic de tot! Fii doar un punct, si acela de noroi, in harta lumii tale! Aceasta este depasirea mandriei personale si, implicit, a lumii noastre-intregi. Aceasta noua daruit-a Domnul, cu Sange Sfant, de voiesti sa intelegi. Fie tie dupa voia ta!
Asta-i tot.
Ce vei primi in schimb... multumeste Domnului cu bratele sus, catre Cer!... AMIN+

Daniel_7, va rog sa ma iertati pentru toate cuvintele aspre pe care vi le-am adresat.
In genunchi va rog sa ma iertati. M-am grabit. Iuteala... Ma iertati. Am pacatuit inaintea lui Dumnezeu si inaintea voastra am gresit. Va rog, iertati-ma! Sunt doar un biet om pacatos. Iertati, pentru Hristos Domnul, iertati!

Adineauri, catre mine, Tudor:
- Tata, asa e ca a cunoaste e... ceva .. cum sa zic... (face cu degetele si inchide usor pleoapa)... fooooarte fin?...
- Asa cred, asa cred si eu, fiule. Intr-adevar.
- Atunci ce sunt toate tipetele si urletele si zgomotele astea catre Dumnezeu (a venit de la o slujba...din acelea tipate, in care unii ne simtim mai degraba goniti, decat chemati)...?
- Rugaciuni, Tudor... cautari... nazuinte... trepte ingaduite de Domnul.
Asta sunt toate! Asta sunt.
Astia suntem noi. Deocamdata.
Tu fii mai bun, prin Mila Domnului, copile! Fii mai bun! Iubeste, fii mai bun ca noi! AMIN+

[ucenic]

În prealabil postat de ioan cezar

Tu fii mai bun, prin Mila Domnului, copile! Fii mai bun! Iubeste, fii mai bun ca noi! AMIN+

"Lasati copilasii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci Imparatia cerurilor este a celor ca ei." (Mat.19:14)

Domnul Dumnezeu sa va binecuvinteze copilasul, pe dumneavoastra si intreaga familie. Belsug de pace si de sanatate. Fiti binecuvantati!

[anita]

În prealabil postat de ioan cezar

Vine uneori violent imaginea (dracul nu bate la usa! e nesimtit), alteori bland, invaluitor... Se strecoara ca sarpele, pe nesimtite, te trezesti cu ea in focarul constiintei clare... Nu-i asa?...
Nesuferite ne sunt noua impotrivirile, ghimpii, tepii.... Si toate catusele. (Iar Domnul si sfintii Lui le-au purtat pentru noi, cu smerenie...)

Domnule Cezar ,ma intereseaza ce indrumari ati cerut sau vi s-au dat de catre preot in momentul cand ati inceput sa va rugati ?
Unde v-ati poticnit?
Imaginile sau gandurile care vin in timpul rugaciunii pot fi un rezultat al grijilor lumesti sau prea putina iubire de Dumnezeu.
Normal ca cel rau intervine ,fiind un dusman declarat al mantuirii noastre.

[Isihast]

Ma iertati, daca s-a mai spus, dar nu am putut citi intreg thread-ul.

Cum sa ne amintim de pacate si in acelasi timp sa evitam amintirea lor pacatoasa, sau as nuanta -- cum sa nu reactionam in mod pacatos la amintirea de pacate?

In primul rand, numai Dumnezeu prin Harul lui ne poate ajuta, ca intotdeauna; adica sa nu ne bazam pe puterile proprii si sa credem ca e de ajuns sa aplicam noi insine o tactica. Tactica o aplicam, dar daca nu ne unim cu Dumnezeu in Rugaciune si nu asteptam ca Mila Lui sa lucreze, si nu intelegem ca de fapt El lucreaza totul, ne putem invarti in cerc mult timp, pentru ca nu avem noi putere si pricepere mai mare decat demonii.

Strict razpunzand, ne amintim de pacate (din nou, atunci cand voieste Dumnezeu), dar un prim lucru ar fi sa incercam sa aflam de unde vine gandul. Daca e de la draci, acestia iti aduc aminte intotdeauna ca se te duca in deznadejde; deci nu primi lupta, nu te lasa osandit de ei oricat de credibili ar fi in acuzele lor. Daca e de la tine gandul, atunci straduieste-te sa nu te osandesti tu insuti (care si asta e un pacat) sau sa lasi pe draci sa intre peste tine din pricina ca te-ai osandit, dar nici sa te mandresti ca te-ai pocait. Fa si atat. Dar, in general sunt de evitat toate gandurile, si de preferat sa inaintam pe calea Rugaciunii si sa ne eliberam de draci si de noi insine, si sa primim cugeteri Sfinte de la Duhul Sfant Insusi, care nici nu se pot descrie. Asta sa fie tinta, sa nu zabovim prea mult asupra gandurilor/ratiunii! (desi tot Dumnezeu le gateste si pe astea, ele nu sunt totusi desavarsite, nu sunt Lucrarea Lui in Ea Insasi)