Ispita sinuciderii

[Yasmina]

Este asa usor de vorbit...
Ma gandesc cum poate multumi unul bolnav de cancer printre dureri si neputinte?Cei care si-au pierdut acoperisul de deasupra capului si linistea si traiesc ca fiarele salbatice?Cei agresati sau cei oropsiti,cei aruncati chiar si in latrina de mici copii?
De unde sa-ti vina puterea sa multumesti lui Dumnezeu pt aceste rele?

[lacrimi]

În prealabil postat de Yasmina

Este asa usor de vorbit...
Ma gandesc cum poate multumi unul bolnav de cancer printre dureri si neputinte?Cei care si-au pierdut acoperisul de deasupra capului si linistea si traiesc ca fiarele salbatice?Cei agresati sau cei oropsiti,cei aruncati chiar si in latrina de mici copii?
De unde sa-ti vina puterea sa multumesti lui Dumnezeu pt aceste rele?

Sper ca te referi doar la partea cu multumirea pentru cele rele si nu la sinucidere...

Eu cred ca Dumnezeu ne da rele spre folosul nostru duhovnicesc. Si de aceea trebuie sa Ii multumim. Nici un iubitor de Dumnezeu nu se lasa prada deznadejdii oricat de mare ar fi necazul sau. Trebuie sa ne purtam crucea, oricat de grea ar fi ea. Si sa nu uitam ca numai Dumnezeu poate face minuni; prin credinta, incredere in Dumnezeu si rugaciune fierbinte putem trece peste orice. Nu exista problema care sa nu aiba rezolvare in fata Domnului si nu exista necaz care sa aiba drept rezolvare sinuciderea.

[glykys]

Legat de compromisurile morale de care vorbea Fallen: un compromis creeaza alte compromisuri, o minciuna naste alta minciuna, asa, pe nesimtite, ne trezim infasurati ca intr-o panza de paianjen... Adesea, situatiile in care suntem pusi nu pica din cer, sunt rodul alegerilor noastre gresite.

E greu sa tii drumul drept cand cei din jur sunt corupti intr-un fel sau altul. Te ajuta o credinta puternica, o fire statornica, un duhovnic bun, niste prieteni si/sau modele care tin drumul drept si care te pot sfatui in clipe de cumpana...
Dar mai presus de toate, trebuie sa te intaresti prin credinta si prin rugaciune. Sunt bune si situatiile acestea, ne smeresc, ne arata cum suntem de fapt cu adevarat. Firea si credinta omului se cunoaste in incercari din acestea de care se pomenea in primul mesaj. Si unde nu mai poate omul, poate Domnul.

Spre deosebire de sinuciderea trupeasca, din sinuciderea sufleteasca se mai poate reveni,cu greu, dar sufletul poate fi resuscitat, asa cum aflam chiar in aceste zile, la slujba Canonului celui Mare. Sa nu cadem in deznadejde, caci Hristos a murit si a inviat pentru noi!

[adam000]

În prealabil postat de glykys

Legat de compromisurile morale de care vorbea Fallen: un compromis creeaza alte compromisuri, o minciuna naste alta minciuna, asa, pe nesimtite, ne trezim infasurati ca intr-o panza de paianjen... Adesea, situatiile in care suntem pusi nu pica din cer, sunt rodul alegerilor noastre gresite.

Exact. Un pacat (sau compromisul cu un pacat) creste gradul nostru de toleranta/acceptare al pacatului si si la slabirea voii noastre si duce dupa sine un alt pacat si tot asa pina cand la un moment dat ajungem la o viata in pacat, la boala duhovniceasca (la impreuna-simtire a pacatului si pierdem impreuna-simtire a celor duhovnicesti - pierderea discernamantului duhovnicesc dintre bine si rau). Din aceasta stare de despartire de Dumnezeu (iadul trait inca de aici de pe pamant), omul nu il mai simte pe Dumnezeu. Nu mai poate, sau poate ca nu mai vrea, nu se mai gandeste la Dumnezeu, pt ca s-a departat prea mult. Este deja mort sufleteste. Daca moare fizic in aceasta stare (sinucidere), moare despartit de Dumnezeu.

[indiscutabil34]

Nu cred ca exista vreun motiv pe lumea asta pentru care sa merite sa faci un asemenea pacat. Trebuie sa treci peste toate incercarile pe care viata ti lea pregatit.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de indiscutabil34

Nu cred ca exista vreun motiv pe lumea asta pentru care sa merite sa faci un asemenea pacat. Trebuie sa treci peste toate incercarile pe care viata ti lea pregatit.

motive ar fi, cei care au boli care-i chinuie zi de zi si nu mai pot suporta, sau cei privati de libertate, adica cazuri in care traiul este in durere.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Cornel Urs

motive ar fi, cei care au boli care-i chinuie zi de zi si nu mai pot suporta, sau cei privati de libertate, adica cazuri in care traiul este in durere.

fiecare caz este aparte.
nu vorbesc de cei cu dizabilitati mintale.
iar pe cei aflati in crize de depresie sau cei care sufera dureri cumplite din cauza bolilor incurabile, ii inteleg intr-un fel.
dar exemplul cu cei privati de libertate ... faci aluzie la Nastase?

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Dumitru73

fiecare caz este aparte.
nu vorbesc de cei cu dizabilitati mintale.
iar pe cei aflati in crize de depresie sau cei care sufera dureri cumplite din cauza bolilor incurabile, ii inteleg intr-un fel.
dar exemplul cu cei privati de libertate ... faci aluzie la Nastase?

nu, nu fac aluzie la Nastase neaparat, insa am vrut sa spun ca unii oameni, se sinucid nu premeditand actul ci suferind anumite dezechilibre psihice de moment, intra intr-o stare de panica acuta, de anxietate (practic innebunesc) si se sinucid, act pe care l-ar regreta mai tarziu.
o boala necrutatoare, care provoaca durere cumplita, poate duce la astfel de momente de dezechilibru psihic.

[laurastifter]

În prealabil postat de Ofelia Porumb

Saptamana trecuta mi sau intamplat niste evenimente care ma fac sa cred pentru prima dat cu adevarat ca exista un rau si un bine in lume. Am intalnit niste persoane care miau deschis ochii la viata falsa pe care o aveam si miau sugerat sa ma omor ca nu mai am suflet. Da nu puteau pronunta cuvantul moarte...imi ziceau. dami un motiv pt care traiesti iar eu nu il stiam, dar stiam ca de murit nu vreau sa mor si nu am facuto. Intradevar de multi ani, nu am facut lucrurile ca asa miam dorit, leam facut ca asa leau dorit societatea, prietenii, parintii sau alti oameni. Cand eram mica am avut Leucemie. Doctorii mi-au dat un an de trait. Parintii mei mau iubit mult si mau plimat pe la toate manastirile, pe la toate vrajitoarele si la o tiganca. Mau vandut acestei tiganci. Imi amintesc ca ne-a zis ca asupra familiei noastre exista un mare blestem, si ca sa scap de boala, trebuie sa nu mai fac parte din familia noastra. Atunci ia ia dat niste bani mamei si tatalui meu si mia zis ca sunt copila ei. Atunci mam suit in masina cu ai mei si am plecat. nu am fost niciodata copila ei, nici pentru o zi. dar ea a platit ceva bani pt mine si a zis ceva vrajitorii acolo. vreau sa stiu....mi-au vandut parintii mei sufletul?? cum aflu? stiu care e diferenta intre bine si rau dar nu mereu. ma duc in pacat des, dar imi pare rau. Vreau sa stiu. Zilele trecute...m-am impacat cu maicamea cu care mam urat 23 de ani cu ea. Mia venit o parere de rau foarte mare si miam cerut iertare pt tot ce iam facut, iar ea ma privit cu alti ochi. Acum ne intelegem bine. Asta demonstreaza ca mai am suflet cat de cat. Dar actionez cu sufletul din ce in ce mai rar. Trebuie sa il dezmortesc. Trebuie sa nu mai aleg calea ispitei. Vreau sa stiu, daca eu nu eram constienta, au voie parintii mei sa imi vanda sufletul fara acordul meu?? M-am facut bine dupa intalnirea cu vrajitoarea....au trecut 7 ani de atunci..

Bună seara!
Staţi liniştită, dumneavoastră nu sunteţi responsabilă pentru ceea ce au făcut părinţii dvs, mai ales dacă acele întâmplări au avut loc atunci când dvs eraţi copil, aşadar nu aveaţi discernământul necesar de a alege între bine şi rău.
Acum, dacă veţi crede în Dumnezeu, dacă veţi merge la biserică şi nu veţi apela niciodată la vrăjitoare, veţi fi în siguranţă sufleteşte.
Cu siguranţă aveţi suflet, pentru că Dumnezeu ne-a făcut cu suflet nemuritor. Chiar şi după ce trupul moare şi este înmormântat, sufletul continuă să trăiască într-o altă lume.
Dacă niciodată nu veţi practica vrăjitoria orice-ar fi şi dacă veţi merge pe calea credinţei noastre ortodoxe, sufletul dumneavoastră va fi al lui Dumnezeu!
Din tot sufletul vă recomand să vă găsiţi un părinte duhovnic, să mergeţi la biserică şi să-L rugaţi pe Domnul Dumnezeul nostru să-i ierte pe părinţii dvs pentru păcatul grav pe care l-au făcut mergând la vrăjitoare.
Dvs să nu mergeţi niciodată la vrăjitori şi ghicitori, nici la preoţii hoţi care ghicesc în cărţile sfinte, fiindcă toate aceste fapte sunt păcate grave, sunt forme de trădare a credinţei.
N-aveţi nicio vină pentru ceea ce au făcut părinţii dvs, dar să nu mergeţi dumneavoastră la vrăjitoare, ca să nu vă puneţi sufletul în pericol.
Ştiţi, au existat şi Sfinţi care, înainte de a crede în Dumnezeu, au fost vrăjitori. Aceştia, când şi-au dat seama că vrăjitoria este un păcat atât de grav, s-au întors la Dumnezeu din toată inima lor, iar El i-a iertat.
Dacă puteţi, încercaţi să-i convingeţi şi pe părinţi să se spovedească, pentru ca Dumnezeu să le ierte acel păcat.
Şi repet: dacă nu veţi mai apela niciodată la vrăjitorie, nu sunteţi vinovată pentru ceea ce s-a întâmplat când eraţi copil. Dumnezeu v-a făcut bine şi atunci, NU vrăjitoarea aceea!
Doar Dumnezeu are putere să ne dăruiască sănătatea. Atunci când v-aţi vindecat de leucemie, tot Dumnezeu v-a tămăduit, pentru că El ştia că dumneavoastră n-aţi fost conştientă de greşeala părinţilor care, deznădăjduiţi fiind, au alergat la vrăjitoare.
Acum, orice necaz sau încercare aţi avea, să-I cereţi ajutor doar lui Dumnezeu, să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi, să mergeţi la biserică şi vrăjile acelea nu vor mai avea nici o putere asupra sufletului dvs.

Sper că v-am lămurit cât de cât.

Dumnezeu să vă întărească în credinţă! El este totdeauna cu noi şi vrea să ne punem toată încrederea în El!

[Marius22]

Daca celelalte pacate si patimi sunt, intr-o forma mai mica sau mai mare, manifestari egoiste, sinuciderea reprezinta actul prin care iubirea de sine dobandeste proportii de neinchipuit.

Sinucigasul este, fara indoiala, o victima a universului absurd si plin de suferinta, cladit pe iubirea de sine. Un univers in care toate celelalte chipuri ale iubirii (de Dumnezeu, de semeni, de natura etc.) sunt in mod definitiv si fatal biruite de egoism.