Poveste interactiva

[xanixade]

Prea mare conflictul in acea poveste, sau sunt prea multe. E prea tragica pentru mine.

In timp ce sotia se chinuie cu copii, sotul este deznadajduit si bea din pricina ca nu poate sa isi intretina familia.... intre timp apar si convertitorii care bineinteles aduc si ispite materiale, ca deh, asa sunt, eu cunosc o seama de oameni care s-au schimbat efectiv - au renuntat la fumat, la baut, din cauza ca au trecut de partea cealalta a baricadei..... dar sa revenim, tentatia lor ar putea sa fie mare sa se converteasca si si foarte probabila intr-o asemenea situatie.... mai ales daca nu cunosc ce inseamna ortodoxia, daca multe.... ceea e cel mai saritor in ochi pentru mine e faptul ca acea femeie avea un duhovnic si totusi nu avea nici un ajutor de nicaieri - mai ales in situatia ei... sau faptul ca sotul o banuia pe ea ca il inseala cu duhovnicul - e mult prea lacrimogen, prea romantic, prea cu iz de telenovela....

rectific : nu sunt sot si sotie, sunt un cuplu... iar acea femeie are un duhovnic....

Undeva pe aici pe forum am citit ca era un cuplu care a fost cuprins de toate rautatile din cauza ca nu erau casatoriti de preot, s-au casatorit cum au putut si dup-aceea au reusit sa iasa din probleme....

[fallen]

În prealabil postat de xanixade

Prea mare conflictul in acea poveste, sau sunt prea multe. E prea tragica pentru mine.

In timp ce sotia se chinuie cu copii, sotul este deznadajduit si bea din pricina ca nu poate sa isi intretina familia.... intre timp apar si convertitorii care bineinteles aduc si ispite materiale, ca deh, asa sunt, eu cunosc o seama de oameni care s-au schimbat efectiv - au renuntat la fumat, la baut, din cauza ca au trecut de partea cealalta a baricadei..... dar sa revenim, tentatia lor ar putea sa fie mare sa se converteasca si si foarte probabila intr-o asemenea situatie.... mai ales daca nu cunosc ce inseamna ortodoxia, daca multe.... ceea e cel mai saritor in ochi pentru mine e faptul ca acea femeie avea un duhovnic si totusi nu avea nici un ajutor de nicaieri - mai ales in situatia ei... sau faptul ca sotul o banuia pe ea ca il inseala cu duhovnicul - e mult prea lacrimogen, prea romantic, prea cu iz de telenovela....

rectific : nu sunt sot si sotie, sunt un cuplu... iar acea femeie are un duhovnic....

Undeva pe aici pe forum am citit ca era un cuplu care a fost cuprins de toate rautatile din cauza ca nu erau casatoriti de preot, s-au casatorit cum au putut si dup-aceea au reusit sa iasa din probleme....

Acea femeie s-a dus la duhovnic in disperare de cauza, tocmai pt ca nu avea pe altcineva caruia sa-i spuna necazul ei. Si in prima instanta s-a dus sa se marturiseasca in fata lui Dumnezeu si sa-I ceara ajjutorul lui... Acum nu stiu daca cu timpul a ajuns sa simta ceva pt parintele duhovnic, mai mult decat ce trebuia, dar sotului i s-a parut ciudat, probabil, ca ea s-a destainuit unui strain, fie el si popa. Asa-s unii barbati, nu le place sa fie pusi pe locul doi, fie ca vorbesti cu mama, cu o prietena sau cu un specialist in probleme spirituale (doctor, popa), mai ales daca nu au nici ei o astfel de educatie spirituala.

[xanixade]

In fine... mi se pare ca mai degraba ai uitat .... sau poate doar ai "uitat"... interventia divina - acea anumita succesiune de intamplari, menita sa schimbe cursul "povestii" favorabil, in asa fel incat sa se rezolve conflictul.... Insa mi se pare ca e mai degraba o interventie divina mai mult a autorului....

In ceea ce ma priveste conflictul se poate termina oricum ( Dumnezeu judeca la sfarsit)- sau foarte favorabil, incat sotul sa uite sa mai beie, sa isi gaseasca de lucru, sa isi ridice situatia sociala, in asa fel incat sa ajunga pana la urma cu totii la biserica sau poate doar fericiti in viata.... sau foarte nefavorabil --- intr-un acces de furie sotul sa isi ucida nevasta... ajuns mai apoi la puscarie pentru o gramada de ani, copii fiind crescuti de bunici, poate chiar convertiti la noua credinta (mai mult ca sigur), ca mai apoi ceva sa se intample si in viata lor.... -povestea poate fi invartita oricum - sunt o gramada de posibilitati.... depinde pe ce vrei sa axezi povestea...

Sunt o gramada de posibilitati, si as putea sa scriu nenumarate scenarii....

[fallen]

Doamna A. este o nevasta invarsta de30+ si are un baietel de 6-7 ani, pe care l-a obisnuit de cativa ani sa mearga in fiecare duminica la biserica sa ia Sfanta Impartasanie. Insa familia doamnei, atat sotul cat si parintii nu prea sunt de acord cu acest obicei, il considera cel putin inutil, daca nu chiar inoportun, si pe langa faptul ca nu o sustin (sa mearga ei atunci cand ea nu poate) o mai si "saboteaza", ii dau tot felul de sarcini de facut duminica : mancare, cumparaturi, calcat, spalat, curatenie, sau organizeaza ei activitati : provizii pt iarna, pus muraturi, "picnicuri", etc.
Problema e ca cel mic sufera foarte tare cand nu ajunge duminica la biserica, plange, comenteaza, e chiar furios, a inceput chiar sa dezvolte un comportament anormal, psihotic. Iar parintii si sotul i-au pus in vedere mamei sa-si "educe copilul", sa-l "puna la punct".
Insa din pacate si ea sufera foarte mult din cauza asta, si are chiar ganduri de sinucidere. Ii e frica sa-i mai spuna la duhovnic pt ca ultima data a certat-o, i-a zis ca "credeam ca am terminat cu asemenea ganduri, ca doar ti-am spus o data ca nu e bine, de ce continui cu prostiile?".
Cand vede comportamentul copilului ea il intelege pt ca in copilarie si adolescenta a suferit si ea la fel. mai ales duminicile se plictisea rau, vroia si ea sa iasa in parc, de exemplu, cu alti copii sau tineri de varsta ei, dar iesea cel mult cu mama, bunica si frati ei mai mici. I se spunea ca o vor lasa sa iasa in lume cand va avea un prieten sau sot. Pana atunci sa se ocupe cu invatatul si cu indeletniciri de fata mare (cuminte). Alte activitati specifice varstei (sporturi, dansuri) nu i s-au aprobat, pt ca nu aveau bani, nu aveau timp sa mearga cu ea, nu o lasau singura sa nu isi faca de cap, apoi ca era mai important de asemenea sa invete pt scoala si sa ajute in gospodarie. Ea s-a inselat cu iluzia ca atunci cand va fi la casa ei va face ea si copiii tot ce isi vor dori, dar...sotul i-a zis "daca nu ai facut cat ai fost tanara, acum ce rost mai are? ocupa-te de servici, gospodarie si copil, asta-i treaba unei neveste". La biserica a ajuns din greseala, intr-o duminica venea cu copilul de la piata si se mai plimbau. Si au descoperit amandoi ca e bine si le place. O vreme a fost bine, dar apoi s-au "sesizat" intai batranii, apoi sotul s-a simtit umilit probabil si a luat si el atitudine. (ea mai incercase sa se duca si in tineretea ei, o vreme, si-i placuse, insa nici atunci nu o lasasera batranii sa 'exagereze", sa nu cumva sa devina fanatica religioasa si sa nu isi mai vada dde scoala si treburile lumesti sau D-ne fereste sa nu se mai marite, sa ramana fata batrana...)
Acum e prinsa si intre ciocan si nicovala, pt ca daca se cearta cu sotul, si ramane doar cu ai ei, depresia din tinerete ii va reveni, iar ei voi pune paie pe foc, si o vor acuza ca nu a reusit sa fie o buna sotie. Si acum cand se plange ii zic "inainte te plangeai ca n-ai barbat, acum ca ai te plangi ca nu e cum vrei tu, nu te lasa sa faci ce vrei; apai de, fata mamii/tatii, pe tine nimic nu te multumeste? ce soi de om esti, zici ca ai iesit dea-n doaselea"; in viata nu poti sa ai tot ce vrei si numai ce vrei, multumeste-te cu ce ai.
Acum ca sufera, asta e, cu totii suferim cand dorim ceva si nu avem, insa doamna e ingrijorata de comportamentul si pornirile launtrice pe care fara sa fie specialist le considera patologice; simte ca ce i se cere e prea mult si nu se poate adapta, ii depaseste posibilitatile; si mai ales o doare ca vede ca si copilul ii mosteneste aceleasi porniri anormale, si se teme ca nu va fi multumit tatal lui de el asa cum nu e nici de ea, si ca nu a fost o mama buna, ca nu a reusit sa il educe cum trebuie, sa fie un copil normal, adaptat la cerintele zilei de azi, ci l-a crescut intr-un glob de sticla format din iluzii si sperante desarte, pt care si el pana la urma o va blama in viitor cand va vedea ca are de suferit ca nu e ca ceilalti. (Chiar a amenintat-o odata cineva ca daca-l mai tine mult de fusta ei, baiatul va ajunge "fatalau").
Cu cei din biserica nu prea se intelege pt ca aceia ii spun ca ce face ea e normal, pecand ce fac ai ei e rau, asa ca sa continue sa mearga inainte pe drumul ales de ea. (Doar ca ea nu are unde sa stea cu copilul decat in casa parintilor sau a sotului, tot acolo trebuie sa se intoarca, si acestia ii fac imposibil continuarea drumului pe care a pornit).
Afara de asta crede ca s-a indepartat de Dumnezeu prin gandurile de deznadejde si hula pe care le-a avut si prin faptul ca e egoista (se gandeste doar la ea si la progenitura ei) si nesocoteste dorintel celorlalti, ba chiar, regretand, a ajuns sa-i urasca si sa-i blesteme, sau mai mult sa se urasca si sa se blesteme pe ea insasi ca nu se poate adapta (oscileaza intre aceste doua tendinte).

Unde ati trimite-o pe doamna, la biserica (sau chiar la manastire, sa se calugareasca) sau la psiholog/psihiatru?
(PS: ai ei nu considera ca ar fi vorba de vreo boala/suferinta reala, ci de 'fitze", "figuri", "fasoane", tendinte de manipulare chiar, etc: sotul i-a 'sugerat" de cateva ori "sa se duca la biserica si sa ramana acolo", insa nu a precizat ce se va intampla cu copilul, va merge cu ea sau va ramane cu ei sa il "reeduce"? Pana acum ,biata femei se regaseste in pielea unui personaj literar care a marcat-o in adolescenta, si anume Ana lui Vasile Baciu, sotia lui Ion din romanul omonim al lui Liviu Rebreanu, si se teme sa nu ii impartaseasca aceeasi soarta...)
La psiholog n-o vor lasa in veci sa mearga (timp pierdut + o poala de bani, fereasca Dzeu..) insa crede ea ca un psihiatru ar putea-o ajuta, fara bani foarte ulti, cu trimitere si cu reteta compensata, si afara de asta, poate avand un diagnostic de la un doctor specialist ca sufera de o anume tulburare, poate, o vor lasa si ai ei mai moale cu acuzatiile vor deveni mai toleranti cu comportamentul ei considerat acum nepotrivit, necuvenit.
PS 2 ; sotul nu isi mai doreste copii, ca sunt foarte inghesuiti in casa, nu-l dorea neaparat nici pe primul, asa curand, chiar regreta uneori ca "s-au grabit", insa doamna acum se teme foarte rau ca ar putea fi din nou insarcinata, iar el a zis ca in nici un caz nu o mai lasa sa mai faca inca un copil... Ea totusi crede ca ar putea fi si amenoree pe fond de stres, sau menopauza precoce, pt ca relatii cu sotul nu a mai avut de mult, si atunci "incomplete", iar cu alta ocazie cand a mai presupus ca e insarcinata, sotul bazandu-se pe 'grija" lui a intrebat-o "pai cum s-a intamplat? cu cine?"

Si pentru inca un plus de dramatism (nu e necesar de luat in seama, doar pentru cei mai pasionati de 'intriga") : duhovnicul lor, pe langa faptul ca nu e foarte batran si experimentat, cum ar trebui, a avut si el la randul lui un necaz infamilie; l-a parasit sotia pt alt barbat, pt ca, zica-se, era prea obsedat de munca si nu isi indeplinea indatoririle conjugale asa cum trebuie; are si el o fetita de varsta baiatului doamnei, si are custodie comuna cu fosta sotie.
Acum femeia se teme, si sotul ei de asemenea, ca parintele duhovnic ar putea sa nu fie suficient de obiectiv si de impartial in privinta sfaturilor pe care i le da privind casnicia si relatiile cu familia, si sa aiba, cel putin, o slabiciune pentru ea si problema ei, care sa il faca sa fie partinitor, sa ii ia apararea, si asta nu doar dpdv religios, ci si 'omenesc" (adica sa aiba o predispozitie spre 'neascultare" in cuplu, bazata pe banuiala ca asa i s-a intamplat si dlui).

[fallen]

Fosta sotie a preotului "prea ravnitor" s-a casatorit cu un catolic, convertindu-se (desi era educata ortodox). La inceput i-a convenit; slujbe mai scurte, cuminecatura la fiecare slujba, postul mai usor, mai ales pt copii, etc. Fiul lor a fost botezat catolic, insa intre timp, crescand, a vazut ca mama isi ducea fata in fiecare duminca la tatal ei s-o impartaseasca, si a inceput sa vrea si el, insa conform religiei catolice, copiii lor se impartasesc abia la 7 ani. A discutat cu fostul sot despre problema asta, dar el a dat din umeri...Acum, de ziua Sfintei Cruci, era internata cu cel mic la spitalul de copii, luase o rotaviroza de la cresa, si a vazut celelalte mamici ortodoxe impartasindu-si copilasii, si ce a zis, vazandu-l pe copil slabit si suferind, fara sa mai spuna preotului, s-a dus si ea...l-a si imparatasit, l-a si miruit. Dupa pranz insa a venit sotul si a simtit ca mirose a mir si si-a dat seama, dar nu a zis nimic. Insa cand s-au externat a luat copilul si a plecat la ai lui, pe motiv ca sa nu se imbolnaveasca si fata ca trebuia sa inceapa scoala. Insa sotia se teme ca sotul s-a suparat pentru 'escapada' ei si ca ar putea chiar sa o paraseasca. mai mult, nici ea nu mai e asa convinsa cat de bune sunt dogmele catolice; ii convine cuminecatura la fiecare slujba, dar parca tot nu "simte' ce simtea inainte, cand se impartasea doar in posturi, inainte de marile sarbatori; apoi a aflat ca ei nu invoca Duhul Sfant pt a sfinti Sfintele Daruri si se teme ca ar putea sa nu fie cu adevarat Trupul Domnului; acum parca regreta ca nu l-a convertit si pe sotul ei la ortodoxie si nu a botezat copilul ortodox si ar vrea daca se poate sa o faca acum. Insa daca el nu vrea sa-si abandoneze doctrina in care a fost crescut? Mai mult, ar putea-o acuza Biserica Catolica de apostazie si excomunica pt ca a impartasit copilul la ortoocsi? Doar pe ea sau si pe copil?
In cazul in care ar fii excomunicati cu totii, si ea si sotul ar urma-o, Biserica Ortodoxa ar ierta-o pe ea pentru ratacirea initiala si i-ar primi pe toti trei?
Daca sotul vrea sa ramana catolic si ea nu, ii va ingadui BC divortul?
Ea daca se caieste si se intoarce la ortodoxie, ar mai putea sa o primeasca fostul sot, preot ortodox, si ca sotie?

Daca insa fosta sotie nu se intoarce, insa doamna A din povestea 1, din pacate, se desparte (divorteaza) de sotul ei, sau daca acesta moare (are o problema de sanatate care il poate ucide oricand, fulgerator, si nu vrea sa ia masuri de protectie, nici medicale, nici 'duhovnicesti"), iar parintele chiar are sentimente reale pt ea, ar putea oare sa o ia de sotie???
Parintele s-a gandit de multe ori la calugarie, inca de cand s-a intamplat necazul cu sotia d-lui, insa nu a pus-o inca in aplicare pt ca e fetita prea mica si vrea sa mai stea cu ea, cat se poate, iar acum iata ca a picat asupra lui si 'ispita" cu doamna A, fata de care insa crede el nu are decat sentimente 'crestinesti', nicidecum pofte pacatoase, dar...poate o idee prea "inflacarate"...

[glykys]

Fallen, poti citi romanul "Roxana" de V. Voiculescu si nuvela "De la noi la Cladova", de acelasi autor. Ating, printre altele, si problema unor enoriase, femei maritate si nefericite in casnicie care se indragostesc de un tanar calugar misionar, respectiv un preot de parohie. Vezi ce solutii, profund crestine, de altfel, gaseste autorul :).

[fallen]

Multumesc pentru sugestii, Glykys. o sa ma mai documentez despre problema asta, desigur, cand imi va permite timpul. Acum insa mai arzatoare mi se pare problema doamnei A, netinand cont si de o eventuala pasiune/slabiciune a ei fata de duhovnic sau viceversa. Ea cel putin sustine sus si tare ca nu ar avea asa ceva si ca dorinta ei de a merge la biserica nu e pt el special, cum banuieste sotul (facand-o si pe ea, uneori, sa se indoiasca0, ci in special pt copil. Acum daca e sa "disecam", poate si copilu ravneste tot pt ca il atrage cumva parintele duhovnic, e un model pentru el, asa cum taica-su nu e intocmai. dar si restul copiiilor din parohie au aceeasi atractie fata de biserica si parintele respectiv, care, fara sa-l banuim de lucruri necurate, e un parinte bun si mare iubitor de copii. Afara de asta, el l-a si botezat, si fiind prieten bun cu nasul copilului, i-a promis aceluia, care suferea de o boala grava, ca daca se va intampla ceva cu el, ii va prelua el atributiile de parinte spiritual, ceea ce s-a si intamplat. (dealtfel, dar aici e alta poveste, nasul era un fost pacatos intors la pocainta, iar un fost prieten/dusman al acestuia, dupa moartea lui, s-a pocait si a fost intors la credinta, pe ultima suta de metri, cu ajutorul parintelui in cauza).