Invidia

Poate daca te faci mai mic in preajma lor, poate se vor calma iesirile acestea.

Si eu sunt invidioasa. Si omul care este invidios simte ca este invidios si se cam chinuie. Nimanui nu i place sa fie invidios. Si in drumul acesta al meu de invidioasa, am observat ca uneori simteam ca sunt 2 categorii de oameni:
1. cei care cauta invidia ta - se lauda si iti privesc cu atentie fizionomia pentru a sesiza boala ta sau vorbesc foarte mult despre ei insisi/se expun indelungat si in detaliu, nedandu-si seama ca invidiosul nu face fata cu brio acestor manifestari. Poate invidiosii tind sa evite aceste categorii de persoane, nu le face placere compania lor pentru ca se chinuie sufleteste in preajma lor.
si
2. oamenii pe care-i vad ca o binecuvantare de la Dumnezeu pentru invidiosi, cei care chiar daca uneori se mai lauda (cum ne laudam cu totii... de altfel), dar care nu acorda atentie sporita reactiei sufletesti a celuilalt, dandu-i un context relaxant in care sa treaca peste invidie, s-o minimalizeze si sa o depaseasca.
Nu stiu daca am dreptate, eu asta am simtit.
Doamne ajuta!

[Ekaterina]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Poate daca te faci mai mic in preajma lor, poate se vor calma iesirile acestea.

Si eu sunt invidioasa. Si omul care este invidios simte ca este invidios si se cam chinuie. Nimanui nu i place sa fie invidios.

Sfantul Vasile cel Mare spune ca cel invidios nu poate s-a marturiseasca aceasta patima, ci tine capul plecat si este mohorat si este tulburat si este dominat si este distrus de rau. In mod obisnuit invidiosul nu vrea sa dezvaluie boala lui, rana sufletului sau si astfel toata ziua este mohorat. Intro masura mai mare sau mai mica, aceasta patima ne chinuie pe fiecare, faptul ca ai facut o asemenea marturisire spune mult, nu cred ca esti invidioasa cu adevarat. Am gasit un folositor cuvant despre invidie la Mitropolitul Hieroteos Vlachos.

Invidia este o mare rana, deoarece nici o alta patima nu este atat "de distrugatoare pentru sufletele oamenilor". Este o mare rana pentru ca se naste din radacina tuturor patimilor, care este trufia.

De asemenea, invidia se leaga foarte strans de iubirea de slava. Pentru ca in mod obisnuit invidiem pe ceilalti deoarece sunt slaviti acestia si nu noi. Este foarte semnificativ ca, dupa Sfantul Marcu Ascetul, acela care pentru acelasi lucru il lauda pe unul si pe altul il condamna este sigur ca este stapanit de patima vanitatii si a invidiei. Si de multe ori prin laude urmareste sa ascunda invidia care exista in inima lui. Acest pasaj este definitoriu pentru viclenia cu care se manifesta patima invidiei. In oamenii care continuu lauda, probabil se ascunde patima invidiei.

Din invidie L-au predat pe Hristos lui Pilat contemporanii Lui. Evanghelistul Matei mentioneaza despre Pilat: "Caci stia ca din invidie L-au dat in mana lui" (Mat. 27,18). Si pentru ce il invidiau ? Pentru ca facea minuni si ajuta in diferite feluri pe oameni. Ceea ce era bucurie si mantuire pentru ceilalti, pentru invidios era tristete si mahnire. Si a ajuns invidia sa faca cea mai mare crima in veacuri, sa-L omoare pe Hristos. Totdeauna invidia este potential o crima. Radacina crimei este invidia si crima este fructul invidiei. Sfantul Grigorie Palama scrie despre invidie: "...invidia este uciderea potentiala si provocatoare a celei dintai varsari de sange si apoi a uciderii de Dumnezeu.

Poti sa citesti tot articolul pe site, e foarte interesant
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...iei-68578.html

[JoyDivision]

"Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare."
Tudor Musatescu

[Marius22]

În prealabil postat de JoyDivision

"Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare." Tudor Musatescu

Nu impartasesc acelasi punct de vedere. Si asta pentru ca nu cred ca ne putem vedea asa cum suntem cu adevarat in lumina invidiei celorlalti, ci in lumina iubirii lui Hristos. Invidia celui de langa mine trebuie sa ma doara, nu sa-mi hraneasca sentimentul pretuirii de sine si iubirii egoiste.

De aceea, nu trebuie sa ne facem un scop din "a fi de invidiat". Altfel, vom pricinui altora mult rau si ne vom vatama pe noi insine.

[JoyDivision]

În prealabil postat de Marius22

De aceea, nu trebuie sa ne facem un scop din "a fi de invidiat".

Nu cred ca cineva si-ar dori asta !
Totusi, trebuie sa recunosti, ca atunci cand faci ceva valoros, intotdeauna se gaseste cineva sa-ti poarte pica, la asta se referea citatul.

[Mosh-Neagu]

Nu stiu daca are sau nu vreo legatura cu subiectul, dar imi amintesc de o intamplare. Cu niste ani in urma (sa zicem vreo zece), ma aflam intamplator in preajma cuiva care avea o situatie materiala destul de buna. Usor arogant si plin de sine, l-am auzit spunand atunci, fara sa i-o ceara nimeni: "Dom'ne, cand nu ai bani, mirosi a prost!" Iar acel om parea a fi "un domn respectat si respectabil". Nu am intervenit in discutie, dar in sufletul meu mi-am pus oarecum problema etichetei si valorii umane, strict autentice, nu dupa jeep-ul pe care-l conduci, sau haina "Versace" pe care-o porti, ci dupa cat de bine iti intelegi menirea si multumesti lui Dumnezeu pentru ceea ce ti-a dat, fiindca in fond, fara El nu esti nimic si nu ai nimic.
Timpul a trecut si am reintalnit acel om in conditii de cea mai jalnica stare. Pierduse TOT: magazine, bani, casa, masina, pozitie sociala. Imi venea sa-i spun ca parca vine de undeva un miros ciudat in timp ce incercam sa legam un subiect fara cap si fara coada, fiindca el stia ca eu stiu in ce situatie ajunsese. Dar n-am avut puterea sau rautatea aceea, si m-am rugat in gand pentru el.
In viata, totul e relativ. Doar Dumnezeu e vesnic acelasi.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Imi venea sa-i spun ca parca vine de undeva un miros ciudat in timp ce incercam sa legam un subiect fara cap si fara coada, fiindca el stia ca eu stiu in ce situatie ajunsese. Dar n-am avut puterea sau rautatea aceea,

Este bine că v-aţi abţinut. Dealtfel, rezultă că...s-a prins şi singur.

Despre cel mai absurd păcat am scris un articol aici: http://regnabit.wordpress.com/2011/0...oxul-invidiei/