fericire lumeasca–fericire duhovniceasca

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Cum impacam fericirea lumeasca cu cea duhovniceasca?

Cum sa ne bucuram duhovniceste de un pahar cu limonada, de o baie in apa racoritoare a marii sau de un sarut?

Este dificil sa aducem cele lumesti in "calea duhovnicescului" - sa facem aceasta translatie integrala a realitatii, secunda de secunda daca nu primim invataturi corespunzatoare in aceasta directie.

Astfel, ca intreaga viata vom fi marcati de o dihotomie lumesc-duhovnicesc mai mult sau mai putin accentuata.

In crestinism, eu nu am identificat aceste invataturi la modul profund.
(O translatie de forma dar nu de esenta, in crestinism, este experimentarea formelor de placere lumeasca avand pe buze si in inima multumiri si laude catre Dumnezeu.)

Nici in forme avansate de budism hinaianic sau mahaianic nu sunt explicatii scripturale in acest sens.

Aceste invaturi sunt predate doar in cea mai inalta forma de practica budista - vehiculul de diamant - Vajrayana. Insa fara realizari spirituale hinaianice si mahaianice acestea sunt inaccesibile.

Reconcilierea profunda a lumescului cu duhovnicescul este posibila doar atunci cand sunt purificate conceptiile ordinare.

O conceptie ordinara - "concepe" un pahar cu limonada ca existand in sine, la modul intrinsec. Separa si fragmenteaza realitatea in particularitatile sale.

Conceptiile corecte unesc toate intr-Unul - astfel "cerul pogoara pe pamant" si devin Unul.

Pana la aceasta unire, placerile lumesti naturale functioneaza centrifug - ne indeparteaza de cele duhovnicesti.