Despre umilinta si smerenie

[Heurtebise]

"Adevarata smerenie, am putea sustine, are putin de a face numai cu comportamentul, mai degraba ea patrunde in insusi miezul identitatii umane, in acel taram in care potentialul dumnezeiesc se confrunta cu slabiciunea si degradarea umana. Ea este produsa de o revelatie esential spirituala si teologica, in acel taram al marii prapastii care il separa pe omul cazut de chipul lui Dumnezeu care se salasluieste in el. Cel ce vede desavarsirea si inaltimile morale la care omul este chemat (si spre care este inclinat intr-o oarecare masura), este izbit de disparitatea dintre aceasta desavarsire si starea reala a vietii sale. El isi cerceteaza purtarea si realizarile, acestea disparand treptat inaintea exemplului launtric al desavarsirii exprimata vizibil in viata lui Hristos. In acest sens, intelegerea contrastului dintre ceea ce este si ceea ce este chemat sa fie, este insasi smerenia." Citat luat din cartea Smerenia in traditia patristica ortodoxa de Arhiepiscop Chrysostomos, Editura Vremea, Bucuresti, 2002.