Suferinta fetei nemaritate

[ioanna]

@ AlinB
Eu scriu una, iar d-voastra veniti cu niste concluzii deplasate. Am spus ca nu regret ce am facut pana acum. Chiar daca as avea posibilitatea sa dau timpul inapoi, tot nu ma vad casatorita la 20 de ani, in conditiile in care eram studenta si intretinuta de parinti, deci probabil tot acelasi drum l-as fi parcurs. Nu consider o eroare faptul ca-ti intemeiezi o familie la 28-30 de ani (sau unii dupa), adica atunci cand considera fiecare ca este pregatit sa-si asume responsabilitati si constient ca a facut alegerea potrivita pentru el/ea.

[Profetul de carton]

fetelor, nu mi-o luati in nume de rau, dar totusi grabiti-va cu maritisul ca daca treceti de 30 de ani...atunci barbatul cat sa aiba? 32-35 de ani...cu cat trec anii cu atat veti gasi mai putini barbati necasatoriti...raman necasatoriti aceia care sunt niste libertini sau care nu au reusit sa faca nimic in viata (nu au casa, nu au masa!)

[DragosP]

În prealabil postat de ioanna

@ AlinB
Nu consider o eroare faptul ca-ti intemeiezi o familie la 28-30 de ani (sau unii dupa), adica atunci cand considera fiecare ca este pregatit sa-si asume responsabilitati si constient ca a facut alegerea potrivita pentru el/ea.

O întrebare, retorică în felul ei: părinţii Dvs. când au considerat că-s pregătitţi să-şi asume responsabilităţi? Dar părinţii părinţilor?

[AlinB]

În prealabil postat de DragosP

O întrebare, retorică în felul ei: părinţii Dvs. când au considerat că-s pregătitţi să-şi asume responsabilităţi? Dar părinţii părinţilor?

Cred ca in general oamenii mai putin credinciosi nu prea se gandesc la asta.
Cand se intampla "sa li se puna pata" deja lucrurile merg de la sine intr-o anumita directie.

Cel mai bine asta se rezuma intr-o vorba care mi s-a tot repetat de mic copil: "saptamana chiora".

Si probabil stii si povestea (deloc crestina) cu Iubirea care a ajuns oarba si in consecinta avand mereu ca insotitor pe ...Nebunia - varianta lunga la expresia sus amintita.

[AlinB]

În prealabil postat de ioanna

@ AlinB
Eu scriu una, iar d-voastra veniti cu niste concluzii deplasate. Am spus ca nu regret ce am facut pana acum. Chiar daca as avea posibilitatea sa dau timpul inapoi, tot nu ma vad casatorita la 20 de ani, in conditiile in care eram studenta si intretinuta de parinti, deci probabil tot acelasi drum l-as fi parcurs. Nu consider o eroare faptul ca-ti intemeiezi o familie la 28-30 de ani (sau unii dupa), adica atunci cand considera fiecare ca este pregatit sa-si asume responsabilitati si constient ca a facut alegerea potrivita pentru el/ea.

In sine nu este o eroare - mai bine mai tarziu si bine decat devreme si gresit (doar sa nu fie PREA tarziu).

Dar este o eroare sa amani acest lucru din motive care nu au legatura cu credinta (sau merg impotriva ei: sa-mi fac EU o situatie) sau chiar sa renunti din motive "materiale", "profesionale" sau mai stiu eu ce, deloc binecuvantate.

In ceea ce priveste latura personala, cred ca te-ai fi casatorit si la 20 ani daca gaseai persoana potrivita inclusiv vizavi de varsta ta si problemele ei specifice.