Citat:
În prealabil postat de fallen
Oare preotii vazatori cu duhul fac numai previziuni negative? Pentru ca asta nu e greu, pot sa o fac si eu. In general profetiile rele se auto-indeplinesc, pentru ca oamenii sunt tentati sa le creada. La fel si cele bune, in oarecare masura, dar mai greu. In general ceea ce ni se spune ne intareste convingerile sau ne confirma temerile.
Ca sa dau un exemplu, daca eu ma duc si spun ca nu ma inteleg cu barbatul, (...), evident ca o sa mi se zica ca ne vom desparti. Acum cand ajung acasa, chiar daca o vreme lucrurile or sa mearga bine, la prima discutie in contradictoriu o sa-mi amintesc ce a zis parintele ...
Minunat ar fi daca cineva ar face o previziune de bine si s-ar indeplini, in ciuda tuturor impedimentelor....
|
Oare ce ar trebui sa spuna un preot "vazator cu duhul", in mod deosebit? Oare care este treapta smereniei noastre, pentru ca Dumnezeu sa ofere privilegii deosebite unui popor, asa cum a facut candva cu Avraam. Suntem noi vrednici de a mai vedea prooproci precum Sf. Ioan Botezatorul care sa ne spuna "Pregatiti Calea Domnului. Drepte faceti cararile Lui, fiindca s-a apropiat Imparatia Cerurilor." Si chiar daca s-ar intampla, ce altceva suntem noi decat "Pui de naparca"? Nu traim in duh nici macar 5 minute dintr-o zi, iar grijile lumesti si "inchinarea la idoli" (internetul, televizorul, tabieturile pe care ni le-am facut si la care nu renuntam pentru nimic in lume) ne ocupa tot timpul. Ce "stralucite previziuni" sa asteptam? Si-apoi, chiar daca preotul "vede" viitor luminat pentru cineva, ce-ar putea sa-i spuna sa nu-l sminteasca? Oricum, aceste lucruri raman tainuite pentru cei din jur, chiar si pentru cei mai apropiati caruia i s-a facut o astfel de proorocire. Iar noi, daca nu avem cunostinta de ele, tindem sa credem ca nu exista...
Care este atitudinea pe care trebuie sa o aiba un bun crestin cand merge la un astfel de duhovnic? Cu mahnire am observat ca multa lume merge acolo avand sufletul incarcat de ura: impotriva vecinului, impotriva sefului, impotriva fratelui, impotriva sotului sau sotiei, impotriva parintelui sau copilului... Iar bietul parinte "vede" cum stau lucrurile si se roaga sa poata cultiva in mintea si sufletul acelui om, dragoste, rabdare si blandete. Unii inteleg usor. Altii nu pot uita si nu pot ierta. Si continua ani si ani sa se zvarcoleasca in propria impietrire si nu inteleg de ce Dumnezeu nu-si face mila de ei... Dar mila lui Dumnezeu este cel putin egala cu mila din sufletul nostru. Fara iertare, nu ne vom mantui. In fiecare incercare, avem o lectie de invatat, dar noi ramanem corigenti si repetenti in fiecare an, fiindca nu intelegem ca nu noi facem dreptatea si ca daca nu ne curatam sufletul de ura si revolta impotriva celui care poate ne-a facut cel mai mare rau al vietii noastre, noua si celor mai dragi fiinte ale sufletelor noastre, nu ne vom tamadui de boala ghinionului, boala necazurilor, boala grelelor incercari...
"Iubeste si fa ce vrei"... Ce poate fi mai frumos decat sa rupi orice legatura cu sclavia sufletului, sa nu mai fii incatusat de ganduri negre impotriva cuiva? Este adevarat, de obicei iertam mai usor un rau care ni s-a facut noua, decat un rau care i s-a facut celei mai dragi fiinte ale sufletului nostru, dar daca Dumnezeu ne da o astfel de cruce, trebuie sa nu cartim si s-o acceptam asa cum este ea, multumind ca nu ne e mai rau. Intotdeauna, daca vom cauta, vom afla in jurul nostru oameni care par sa aiba cruci inmiit mai grele decat noi...
Eu cred ca nimeni n-ar trebui sa mearga la un astfel de duhovnic pentru o "previziune", fiindca ar insemna sa ispitim pe Dumnezeu. Mergem acolo pentru a ne putea cunoaste mai bine si pentru a reinoda legatura pierduta cu Dumnezeu. Un astfel de duhovnic poate fi asemanat cu un operator care reface conectiile, dar din pacate el este unul dintre putinii iscusiti operatori, iar suflete deconectate - cat nisipul marilor... Cu atat mai trist cand cineva are sansa sa treaca pe la el si sa se deconecteze la iesirea din chilie...