Traian Dorz - Memorialul Durerii - TVR Cultural

http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...ant-rugati-va/

In 1978 apare volumul „Epifania“, o uimitoare marturisire de credinta. In acelasi an este admis la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu cu media 9,50, dar i se respinge dosarul din motive politice.

Peste putin timp se imbolnaveste de o teribila maladie a sangelui, un cancer absolut neclasabil. In ultimele 8 luni de viata, in chinuri cumplite, scrie o poezie mistica de mare seninatate, strabatuta de la un capat la altul de bucuria Invierii. Moare la 28 martie 1979, la 33 de ani.

Cu o luna inaintea mortii a scris o poezie care descrie, profetic, momentul mortii:

un singur lucru nu aflase
ca trupul poate sa ii moara
intr-o amiaza fara nume
mainile ii vor fi atat de grele
incat pana la frunte va fi o vesnicie
de strabatut
era frumos, luminand
cu inima curata printre pasari, ape
nu-i puteau invalui trupul, focul
nu-l putea-mbratisa, intunericul
nu-i putea frange raza privirii, veninul
nu l-ar fi putut atinge
el
nu era vinovat.
Lumea nu are decat o singura justificare:
Invierea.

******
Cum nu vom fi vrednici de iad
cand Sangele Lui a curs pentru noi,
iar si iar rastignandu-Se
in toate Liturghiile omului
si nu L-am vrut
si nu L-am crezut
si nu L-am urmat
si n-am vrut sa fim
fara moarte
Cerurile se deschid inaintea
noastra
si vine potopul de raze
si vine
Dumnezeu ca roua in potir
(Cerul pogorat pe pamant)