Rog interzicerea subiectelor pe tema conceperii/avortului de copii

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Este ridicol sa interzici altora sa vb despre anumite subiecte!

Nu, nu interzice, doar cere.
Nu e atitudinea cea mai corecta fatza de problemele care le are dar..incearca si tu sa intelegi inainte sa te indignezi.

Pune o tzara de compasiune inaintea dreptatii, mai ales ca singura persoana pe care o raneste cu adevarat este ea insasi.

[cristiboss56]

Prin astfel de raspunsuri mult rau facem , si ne aratam cinismul , nu crestinismul propovaduit cel putin teoretic pe aici ! Cred ca tacerea era cea mai inteleapta , sau cel putin o atitudine asemanatoare ca a lui Horatiu Miron , care de asta data a dat clasa multor credinciosi .
Iertare , dar suntem intr o saptamana ceva mai speciala , iar bataia asta de joc a unora si cinismul asta va aduce cu siguranta multe necazuri in viitor , caci nu este posibil sa "dai" in cineva lipsit de orice aparare ( sper ca intelegeti ce vreau sa spun )
Printre atatea threaduri . . . :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14554

[AlinB]

Exista o durere smerita si o durere agresiva, a doua nu prea inspira mila - asta e.

Daca citesti cu atentie oamenii au incercat sa mai ajute si cu un sfat dar ...

[cristiboss56]

În prealabil postat de AlinB

Exista o durere smerita si o durere agresiva, a doua nu prea inspira mila - asta e.

Daca citesti cu atentie oamenii au incercat sa mai ajute si cu un sfat dar ...

Este o durere ce s-a transformat in suferinta , in deznadejde . . . , iar de vei citi cu atentie toate mesajele ei , imi vei da dreptate . Nu poti sa ceri unui surd sa auda , unui orb sa vada , unui bolnav de cancer in faza terminala sa se bucure . . . Multa experienta trebuie sa avem in a dialoga in astfel de situatii , iar a sta pe margine confortabil cu de toate in jur si sa incepi a tine teorii unui muribund despre cat de frumoasa este viata si cum trebuie traita ea , deja este mult prea mult din partea noastra a"iubitorilor de Dumnezeu si a semenilor noastrii "! Insasi aceste discutii fac mult , mult rau , te rog sa ma crezi !
Noapte buna !

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu poti sa ceri unui surd sa auda , unui orb sa vada , unui bolnav de cancer in faza terminala sa se bucure . . .

Ba da! La asta suntem chemati: la a muri noi pentru a invia prin El, la a lasa voia noastra, dorintele noastre, a ne goli de noi pentru a face loc Lui, voii Sale, lucrarii Sale ce o poate infaptuii in/prin noi daca-i permitem.
Tocmai, ca trebuie depasit momentul suferintei celei distrugatoare, trebuie sa ajungem sa zicem precum Iov: ‘Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat!’
Cu cei foloseste ei, sau oricarei alte persoane aflate in suferinta faptul ca isi plange singura de mila?
Nu avem decat doua variante: ori ne vaitam in continuare, ne plangem de mila si dam vina pe unul si pe altul pentru suferinta noastra, daca nu chiar pe Insusi Dumnezeu si viata devine astfel un iad inca de aici;
fie ne ridicam, ne scuturam de praf si mergem mai departe cerand Celui ce Insusi si-a purtat Crucea sa ne ajute si pe noi sa ne-o purtam pe-a noastra.
Daca ne lasam in voia Lui, care tata de va cere copilul lui peste ii va da scorpie?

[sophia]

În prealabil postat de Ana-Maria N

Ba da! La asta suntem chemati: la a muri noi pentru a invia prin El, la a lasa voia noastra, dorintele noastre, a ne goli de noi pentru a face loc Lui, voii Sale, lucrarii Sale ce o poate infaptuii in/prin noi daca-i permitem.
Tocmai, ca trebuie depasit momentul suferintei celei distrugatoare, trebuie sa ajungem sa zicem precum Iov: ‘Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvantat!’
Cu cei foloseste ei, sau oricarei alte persoane aflate in suferinta faptul ca isi plange singura de mila?
Nu avem decat doua variante: ori ne vaitam in continuare, ne plangem de mila si dam vina pe unul si pe altul pentru suferinta noastra, daca nu chiar pe Insusi Dumnezeu si viata devine astfel un iad inca de aici;
fie ne ridicam, ne scuturam de praf si mergem mai departe cerand Celui ce Insusi si-a purtat Crucea sa ne ajute si pe noi sa ne-o purtam pe-a noastra.
Daca ne lasam in voia Lui, care tata de va cere copilul lui peste ii va da scorpie?

Vroiam sa-ti raspund tie in cateva cuvinte, in mod special, pentru ca nu este primul mesaj (undeva am mai citit un alt mesaj in care spui ca Dumnezeu cere sa ne calcam noi insine in picoare,sau ma rog, ceva asemanator si socant) care are formulari socante si nu le inteleg.
Nu reusesc sa inteleg de unde vii cu asemenea exprimari, sau mai precis cred ca nu inteleg ce vrei sa spui. Ar fi bine sa explici putin.
De pilda in prima fraza a mesajului tau de aici: de unde ai auzit/citit asa ceva? Asa intelegi tu scripturile? Sau poate nu inteleg eu ce vrei sa spui.
Eu nu cred ca ne cere sa nu mai fim noi, sa ne facem praf, sa murim pentru el si altele. Sau poate ne explici cum vezi tu realizabil ceea ce scrii.
Daca este ceea ce am inteles eu, atunci poate numai sfintii si monahi au putut/pot face ceva de genul asta.

In alta ordine de idei, aici nu este vorba de a ne plange singuri de mila. Cred ca n-ai inteles tu aici problematica si discutia.
Este vorba in credinta in general si ortodoxie in special de a ne ajuta unii pe altii. Asta cere Dumnezeu de la noi: sa ne iubim unii pe altii.
Eu am inteles din scripturi si predici ca nu ne mantuim singuri, ci impreuna.
Si asta este telul meu intru credinta. Sa ajut si sa iubesc pe cel de langa mine.
Pentru mine rezolvare n-a fost si nu mai este. Dar sunt alte milioane de cupluri care se zbat cu asa probleme si dileme, intre medici si biserica, sunt milioane de femei (mai ales, pentru ca pe barbati aspectul asta nu-i intereseaza si afecteaza) care stau tot in fata undei decizii de viata si moarte. Care nu stiu incotro s-o apuce. Si tot mai des in ultima vreme sunt copii de la 9 ani in sus in astfel de situatii.
Mai sunt si alte milioane de familii care isi duc in spate crucea unor copii amarati, bolnavi, handicapati, care nu-si doresc sa se fi nascut, care mor in chinuri.
Tu, sau Laura (de la al carui fir am ajuns sa scriu aici), sau altii, va puteti pune in situatia acestor oameni?
Crezi tu, sau altii ca se vor rezolva aceste cazuri prin "palme" date pe un forum? Sau numai prin revolta si marsuri?
Da, astea sunt faze initiale, dar este nevoie de mai mult.
In primul rand de discernamant si apoi de solutii concrete.
Am mai scris mai sus.
Aici s-au apucat femei si au deschis la casa lor puncte de primire (in mod autorizat) a pruncilor abandonati in anonimitate.
Sau centre de consiliere, dar nu cu filme din astea de groaza si tortura, ci cu oferirea unor solutii concrete, alternative reale la avort: asistenta maternala temporara, discutii cu familia, asistenta financiara, ajutor la gasit de lucru si casa.
Chiar si o colaborare intre familii fara copii si femei care vor sa-i avorteze sau abandoneze.
Asta este problema.
Poate citesc aici si nu numai aici,multi alti oameni aflati in astfel de situatii.
Si ce afla! Ca sunt "pocniti" si considerati pacatosi fara scapare?

Ana-Maria - crucea ne-o purtam oricum, dar nu numai asta conteaza, ci si ce facem pentru altii.

Si iarsi, numai rugaciunea si mersul la biserica nu ajuta. Dumnezeu nu face lucrurile in locul nostru, ci cu noi impreuna. Ne ajuta, dar trebuie sa facem si noi ceva.
Da, exista Voia lui si fiecare simtim asta mai devreme sau mai tarziu si intelegem sau nu.
Si legat de ultima ta fraza din mesaj. De multe ori Dumnezeu nu ne asculta rugaciunile, nu ne da ceea ce dorim si pentru care ne rugam, din motive numai de El stiute.

Eu una am inteles si ca nu mi-a dat mie (nici prin adoptie), dar poate ca a vrut sa fac in schimb ceva pentru altii. Nu stiu, incerc sa inteleg si eu.

Dumnezeu ne vrea sa fim asa cum ne-a facut el si sa respectam ceea ce ne-a cerut prin pilde. Si asa cum a creut Apostolilor, sa mergem si sa ajutam la randul nostru, asa cum si El ne ajuta pe el.

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

De pilda in prima fraza a mesajului tau de aici: de unde ai auzit/citit asa ceva? Asa intelegi tu scripturile?

Sophia, vezi că mai există şi Sfânta Predanie, nu numai Sfânta Scriptură.
Una fără alta nu prea se poate dacă zici că eşti ortodox.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sophia

Eu nu cred ca ne cere sa nu mai fim noi, sa ne facem praf, sa murim pentru el si altele.

Trebuie sa murim pacatului, sa ne stapanim oricaror tentatii care sunt impotriva voii lui Dumnezeu.

În prealabil postat de sophia

Daca este ceea ce am inteles eu, atunci poate numai sfintii si monahi au putut/pot face ceva de genul asta.

In mod normal, dupa ce ne spovedim curat, urmeaza ca preotul sa ne dezlege de pacate si sa ne impartasim cu SFINTELE SI DE VIATA, DATATOARE, TAINE. Tot atunci la un moment dat, preotul spune: "Ca tu esti sfintirea noastra". Monahii nu au privilegii speciale si nimic nu-i indreptateste sa se considere sfinti numai pentru ca se stiu monahi. Teoretic, sfant poate deveni absolut orice om, pana la sfarsitul vietii lui.

În prealabil postat de sophia

Asta cere Dumnezeu de la noi: sa ne iubim unii pe altii

Cum? Ce fel de dragoste? Daca are o ciudatenie anume care nu se suprapune nicicum interesului nostru, sau intelegerii noastre de "frumos", "corect", "principial", te mai rogi pentru mantuirea lui?

În prealabil postat de sophia

Eu am inteles din scripturi si predici ca nu ne mantuim singuri, ci impreuna.

1. Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
2. Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
3. Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori:
4. Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului.
5. De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor.
6. Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri. Ps.1

Cu alte cuvinte, trebuie sa avem grija "impreuna" cu cine ne mantuim...

În prealabil postat de sophia

Mai sunt si alte milioane de familii care isi duc in spate crucea unor copii amarati, bolnavi, handicapati, care nu-si doresc sa se fi nascut, care mor in chinuri.

Chiar milioane nu cred ca sunt. Ma refer la acele familii care sa constientizeze acest fapt si carora sa le pese. Ce putin la noi in tara. Iar in alte parti de obicei se implica guvernul si preiau astfel de cazuri, lasand familia sa-si traiasca "linistita", viata. Din pacate sau din fericire (depinde din ce unghi privim) totul are un sens. Dumnezeu nu pedepseste sa se distreze pe seama necazurilor noastre, ci fiindca noi ne-am atras pedepse pe masura faptelor. E adevarat ca trebuie sa ne fie mila de necazurile celorlalti, dar greutatea crucii nu o usuram prin punerea in "cutia milei" a unei sume modice de bani, ci prin rugaciuni de iertare si mantuire. Daca am face asa, atunci si altii ar face-o pentru noi, chiar daca aparent nu avem nevoie...

În prealabil postat de sophia

Am mai scris mai sus.
Aici s-au apucat femei si au deschis la casa lor puncte de primire (in mod autorizat) a pruncilor abandonati in anonimitate.
Sau centre de consiliere, dar nu cu filme din astea de groaza si tortura, ci cu oferirea unor solutii concrete, alternative reale la avort: asistenta maternala temporara, discutii cu familia, asistenta financiara, ajutor la gasit de lucru si casa.
Chiar si o colaborare intre familii fara copii si femei care vor sa-i avorteze sau abandoneze.

Aceasta era si ideea, desi nu rezolva in intregime problema mantuirii. Este minunat sa poti salva vietile acelor copii care urmeaza sa fie avortati, dar in acelasi timp cu siguranta trebuie rezolvat in acelasi timp si problema educatiei religioase, pentru a evita ajungerea prin desfrau, la conceperea de copii nedoriti.

În prealabil postat de sophia

Si iarsi, numai rugaciunea si mersul la biserica nu ajuta. Dumnezeu nu face lucrurile in locul nostru, ci cu noi impreuna. Ne ajuta, dar trebuie sa facem si noi ceva.

Cred ca te pierzi pe drum. Tu fa rugaciune curata si mergi la biserica, iar Dumnezeu iti va inlesni pe nesimtite tot binele pe care doresti sa-l faci. Numai sa vrei sa-l faci si sa nu dai inapoi atunci cand te pomenesti in fata luarii unei decizii clare: alba sau neagra; esti cu Dumnezeu sau nu; esti gata sa primesti multa umilinta si necazuri (nu-i usor sa fii ucenic al lui Hristos si fii sigura ca vrajmasul vrea sa dea cu tine de pamant)...

În prealabil postat de sophia

Eu una am inteles si ca nu mi-a dat mie (nici prin adoptie), dar poate ca a vrut sa fac in schimb ceva pentru altii. Nu stiu, incerc sa inteleg si eu.

Acum e greu de inteles, dar va veni o zi cand ti se va arata foarte clar, motivul. Nimeni nu "pleaca" nelamurit, atat timp cat cauta raspunsuri.

În prealabil postat de sophia

Dumnezeu ne vrea sa fim asa cum ne-a facut el si sa respectam ceea ce ne-a cerut prin pilde. Si asa cum a creut Apostolilor, sa mergem si sa ajutam la randul nostru, asa cum si El ne ajuta pe el.

E greu sa intelegem noi aceasta forma de apostolat. Multi dintre sectarii care bat pe la usi, chiar cred ca sunt asemenea apostolilor. Adevarul este in adancul sufletului fiecaruia dintre noi: curat si desavarsit. Pe acela sa-l cautam fiindca este duhul lui Dumnezeu.

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

Pentru mine rezolvare n-a fost si nu mai este.

Eu una am inteles si ca nu mi-a dat mie (nici prin adoptie), dar poate ca a vrut sa fac in schimb ceva pentru altii. Nu stiu, incerc sa inteleg si eu.

La Dumnezeu totul e posibil, mai ales in nasterea de copii. Sfanta Ana nu a putut avea copii, dar dupa rugaciune a nascut pe Fecioara Maria.
Chiar de curand discutam despre Manastirea Saidnaya din Siria, acolo vin si musulmani care nu pot avea copii sa se roage si Maica Domnului ii ajuta si pe ei. Minunea care s-a intamplat cu un musulman din Arabia Saudita: http://www.secretelefemeilor.ro/minu...-saidnaya.html

[Ana-Maria N]

În prealabil postat de sophia

Vroiam sa-ti raspund tie in cateva cuvinte, in mod special, pentru ca nu este primul mesaj (undeva am mai citit un alt mesaj in care spui ca Dumnezeu cere sa ne calcam noi insine in picoare,sau ma rog, ceva asemanator si socant) care are formulari socante si nu le inteleg.
Nu reusesc sa inteleg de unde vii cu asemenea exprimari, sau mai precis cred ca nu inteleg ce vrei sa spui. Ar fi bine sa explici putin.
De pilda in prima fraza a mesajului tau de aici: de unde ai auzit/citit asa ceva? Asa intelegi tu scripturile? Sau poate nu inteleg eu ce vrei sa spui.
Eu nu cred ca ne cere sa nu mai fim noi, sa ne facem praf, sa murim pentru el si altele. Sau poate ne explici cum vezi tu realizabil ceea ce scrii.
Daca este ceea ce am inteles eu, atunci poate numai sfintii si monahi au putut/pot face ceva de genul asta.

Toti suntem chemati la sfintenie, monahi sau mireni. Oricare din noi putem, dar nu singuri, ci cu Domnul alaturi.
Nu te faci tu praf, ci te schimba El, te cerceteaza si vindeca…doar cere-I, exprima-ti vointa de a urma Lui, spune-I ce te doare si de restul se ocupa El. El preia neputintele noastre, tamaduieste ranile, sterge lacrima de pe obraji.
Daca pornind de la durerea dusa la pana la disperare, durerea cea pierzatoare, ii ceri ajutorul Domnului sa faca ceva cu tine, El te va cerceta si chiar de nu-ti daruieste ceea ce pentru care tu te consumi atata, El ceva tot va schimba la tine astfel inca sa nu te mai doara asa. In drumul tau de la omul vechi, cu dorintele lui, cu planurile lui de viata neimplinite, spre omul cel nou, El iti va fi alaturi dandu-ti mana spre sprijin, oferindu-ti mangaiere atunci cand vei simti suferinta apasatoare tare, si pana la momentul in care nu te va mai durea asa cum te durea mai inainte.

Mai jos iti voi reda cateva randuri din Sfanta Scriptura, partea mea preferata (pentru a-mi aminti uneori ca nu sunt singura in valurile vietii):
Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei, cap14)

În prealabil postat de sophia

Tu, sau Laura (de la al carui fir am ajuns sa scriu aici), sau altii, va puteti pune in situatia acestor oameni?

Daca nu strig, nu inseamna neaparat ca nu doare. Dar stii ce: durerea mea n-o port singura, ci cu El alaturi! Si a devenit…un soi de durere dulce, din mila Lui.
De ce sa ne purtam crucea oricum cand jugul lui este usor?
Stie El de ce nu da: fie ca nu-i momentul, fie ca are un alt plan maret cu tine, diferit de voia ta…