Consecinta arghirofiliei si a mandriei: tradarea lui Hristos

[delia31]

În prealabil postat de laurastifter

"Iubitii mei fii sufletesti,
Din nefericire, Iuda nu e doar personajul unui anume moment istoric, ci si un personaj al istoriei de dupa el, multiplicat peste tot, la scara planetara, in ipostaza sarutarii care acopera tradarea.
Printre noi, cei ce beneficiem de civilizatie, de cultura, de progres stiintific, de libertate, de bunurile pamantului si de harurile cerului, printre noi se instaureaza, incetul cu incetul, un duh perfid care rastoarna valorile si perverteste limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevar, furtul inteligent devine profesie onorabila, sodomia se cheama orientare comportamentala, cuvinte nobile precum prietenie, prieten, prietena se degradeaza in conotatii dubioase, pervertirea tineretului se intituleaza program de sanatate antiSIDA, destramarea familiei se numeste planificare familiala, crimele ingineriei genetice se fac in numele vindecarilor miraculoase, prostitutia se legitimeaza prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclama de meditatia transcendentala, saracirea spiritului devine globalizare, invadarea unei tari se cheama razboi preventiv, terorismul isi reclama valente divine, infeudarea economica se numeste credit bancar, pomana politica devine act de caritate. Si multe altele.
Iuda se plimba nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar si prin crestinatate. Isprava lui cea mai mare este aceea ca, dintr'o singura Biserica, a facut mai multe. Din mai multe a facut o puzderie. Si continua s'o faca, prin ceea ce ii este propriu: lacomie, invidie, orgoliu. Se adapteaza usor, si-a rafinat metodele. Lucreaza la lumina noptii si comunica prin unde hertiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurential pe piata bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Cand nu lucreaza pe furis, te invita la dialog fratesc. Daca-l refuzi sau daca te aperi, te pomenesti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.
Cunoaste bine Biblia, are studii universitare, vorbeste cateva limbi straine. El stie ca Iscarioteanul era unul din cei doisprezece care au ascultat si memorat invatatura lui Iisus. Daca ar fi avut curatie si talent, putea sa scrie o Evanghelie tot atat de bogata ca a lui Matei.
A scris-o postum, in cheia sarutarii perverse. Iuda e un excelent teolog, asa cum este si patronul sau din Qarantania, care Ii oferea lui Iisus citate din Scriptura.
Iuda e tot atat de zelos printre ai sai, de vreme ce instinctul dezbinarii il mobilizeaza peste tot, oriunde s'ar afla. Partenerul trebuie mai intai sedus, dominat si numai dupa aceea nimicit. Iuda isi abordeaza semenul cu gratia cobrei care, intalnind o vipera in jungla, o invita la un dans aerian, fascinant, ametitor, pe durata caruia isi calculeaza cu precizie secunda muscaturii mortale. Iuda e un maestru al crimei perfecte."

Acest portret al lui Iuda e un fragment din Pastorala de Pasti din 2005 a IPS Bartolomeu si poate fi ascultat aici rostit chiar de el in Catedrala din Cluj: http://www.youtube.com/watch?v=gzQixqTyZmY

[ucenic]

Conform Adevarului revelat in Sf. Scriptura eu am inteles ca nu Iuda L-a tradat pe Domnul Iisus, nu iudeii L-au dat pe mana romanilor, si nu romanii L-au rastignit. Greselile si pacatele mele L-au tintuit pe Domnul Iisus pe cruce. Iuda nu a fost decat un instrument in mana mea de pacatos, o unealta a nelegiuitului de mine.

Plata pacatului este moartea iar El S-a facut pacat pentru mine, luand totul asupra Sa si a murit astfel, strapuns de pacatul meu. Eu L-am sarutat, eu L-am vandut, eu L-am batjocorit si tot eu L-am strapuns in palme... Pe cand faceam toate acestea El ma privea de pe cruce, iubindu-ma: "Tata... iarta-l, caci nu stie ce face!"

Vai mie! zic, ce dragoste mi-a aratat Dumnezeu... El, Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, m-a iubit... pana la moarte. Si inca moarte de cruce.

Da, El a murit pentru ca eu sa traiesc, dupa cum este scris: "Domnul nostru (...) a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si a inviat din pricina ca am fost socotiti neprihaniti." (Rom. 4:24,25)

De-acum mormantul este gol iar Cerul este plin. Da, Jertfa a fost primita. Aleluia!

Binecuvantat este Mielul de jertfa al lui Dumnezeu!

[Ekaterina]

Tradarea savarsita de Iuda este deosebit de grava, avand la baza pierderea credintei in Domnul. Izvorul ei nu sta insa numai in pierderea credintei, cum cred cativa comentatori, ci si in iubirea de arginti, aceasta cumplita desfigurare a caracterului omenesc. Evangheliile ne spun deci cu drept cuvant ca Iuda a vandut, pentru agonisire de castig urat, pe Cel fara de pret si ca pentru aceasta a dobandit el osanda cea vesnica.

Tradarea, ca si apostasia, este ca atare expresia celei mai infioratoare decadente morale si religioase. Iuda isi vinde fara necesitate invatatorul si primeste in schimb treizeci de arginti.
http://www.crestinortodox.ro/paste/p...uda-71076.html

Ce orbire! Unde l-a dus! Asa e iubirea de argint! Ii face pe oameni nebuni, prosti, obraznici, caini in loc de oameni; dar, mai bine spus, ii face mai rai decat cainii; din caini ii face demoni; Iuda s-a imprietenit cu diavolul, care-l pierdea, si a vandut pe Iisus, Care-i facea bine, ajungand el insusi diavol prin vointa. La astfel de oameni da nastere pofta nesatioasa de bani. Ii face nebuni, sariti din minti, ahtiati cu totul dupa castig; asa cum a ajuns si Iuda. Sfantul Ioan Gura de Aur
http://www.crestinortodox.ro/paste/s...ti-118351.html

[Ekaterina]

Un folositor cuvant am gasit la Sfantul Luca al Crimeei, Tradarea lui Iuda: Inima care s-a facut salas diavolului

Domnul nu a facut pe nimeni rau din fire. Oamenii nu se nasc rai. Raii sunt rai fiindca aleg de bunavoie calea raului. Ei ar putea sa fie buni, ar putea scapa de infricosatorul lor destin, daca ar vrea. Amintiti-va adevarul de temelie, cel mai insemnat dintre adevaruri: Dumnezeu nu trage pe nimeni la Sine cu de-a sila, prin frica si cutremur nu face pe nimeni sa I se supuna, ii place numai dragostea libera si curata. Supunerea din frica nu are nici un fel de valoare morala. Sa privim totusi mai adanc in inima lui Iuda, fiindca astfel vom putea afla o invatatura importanta si pentru noi insine.

Si Iuda, daca ar fi vrut, ar fi putut scapa de soarta infricosatoare a tradarii. El a umblat trei ani de zile impreuna cu ceilalti apostoli in urma Domnului Iisus Hristos; trei ani a ascultat dumnezeiestile Lui cuvinte si-a fost martor al marilor minuni facute de catre El.

Cate lucruri bune si mari n-a vazut el de la invatatorul sau! Cat de bland S-a purtat cu el Mantuitorul chiar si in acel ceas infricosator al Cinei celei de Taina, cand era gata deja, sa plece ca sa il dea pe Domnul in mana arhiereilor. Ar fi putut sa-L dea pe Iuda in vileag cu asprime si cu manie in fata tuturor – insa nu face asta, ci cu adanca intristare le spune ucenicilor ca unul dintre ei il va vinde, fara sa-i spuna macar pe nume.

El asteapta; nu se va stinge gandul tradarii in inima lui Iuda, nu se va pocai acesta pentru faradelegea pe care o planuia, nu se va lasa pagubas de hotararea vanzarii? Dar raul ajunsese in aceasta inima la o putere atat de uriasa incat acesta nici nu s-a rusinat sa intrebe impreuna cu ceilalti ucenici: Nu cumva sunt eu?

Domnul nu l-a dat nici atunci in vileag pe tradator inaintea tuturor ucenicilor, ci doar a rostit lin: Tu ai zis. Aceasta insemna: „Ai recunoscut singur ca Ma vei vinde”. Si i-a dat Sfanta Paine. Si dupa imbucatura a intrat atunci satana in el, spune Sfantul Apostol Ioan. Satana si-a facut salas in inima lui Iuda, la fel cum Duhul Sfant face salas al Sau din inimile oamenilor curati si drepti.
http://apologeticum.wordpress.com/20...as-diavolului/

[ucenic]

Eu nu sunt iubitor de bani, nu sunt un tradator si nici un vanzator ca Iuda... dar daca la vremea hotarata de Domnul nu sunt gasit imbracat in Hristos, atunci nu sunt cu nimic mai bun decat Iuda.

[Mihailc]

Suntem prizonieri indignării în fața mult comentatei trădări a lui Iuda, însă omitem și celelalte cauze care l-au condus pe Iscariotean pe drumul pierzării. Îndeobște cunoscută este aghirofilia sau iubirea de arginți, o patimă care a ajuns în zilele noastre o pandemie mondială.
Iuda Iscarioteanu a fost un politician calculat, manager (doar era economul apostolilor), un om pragmatic așa cum arată omul de succes postmodern. El a văzut în Domnul un ideal politic, economic și social, un lider pentru poporul iudeu și o promisiune de prosperitate pe cei din jurul Lui. Știm astăzi că a făcut parte din mișcarea zeloților, o grupare subversivă care avea ca țel eliberarea evreilor de sub jugul roman și renașterea regatului davidic sub conducerea unui mesia politic.
Iuda nu L-a înțeles pe Hristos, așa cum nu L-au înțeles nici alții mai aproape de zilele noastre și chiar contemporani cu noi, oameni care amestecă nefericit spiritualitatea cu politica, naționalismul cu creștinismul, civitas Dei cu civitas terrena. Spre deosebire de Simon (zelotul), Iuda nu s-a detașat de ispitele ideologiei sectare și de prejudecățile sale personale pentru a deveni un apostol veritabil, chemat să propovăduiască oicumenei o nouă creație și nu o altă doctrină (mai bună) de administrare a acestei lumi.
În capcana lui Iuda riscă să cadă mulți ortodocși zelotiști de astăzi care dau o importanță exagerată politicului, se revoltă împotriva conducătorilor veacului acestuia (un fel de romani ai zilelor noastre) și-L confundă pe Hristos cu liderul unei secte persecutate de toată lumea. Aceștia riscă să fie dezamăgiți de Hristos, precum Iscarioteanu, întrucât Domnul nu cheamă la lupta de guerilă împotriva păpușarilor politici, economici, mediatici ș.a, ai acestei lumi, ci la transfigurarea lumii cu păpușari cu tot.

[catalin2]

În prealabil postat de ucenic

Eu nu sunt iubitor de bani, nu sunt un tradator si nici un vanzator ca Iuda... dar daca la vremea hotarata de Domnul nu sunt gasit imbracat in Hristos, atunci nu sunt cu nimic mai bun decat Iuda.

Din pacate, si adevarul trebuie spus, chiar daca supara pe cineva, in ortodoxie Apostazia (renuntarea la ortodoxie) este acelasi lucru cu tradarea. Din cate stiu eu e considerat cel mai mare pacat, la fel ca sinuciderea si alte pacate impotriva Duhului Sfant. Acest pacat nu il au cei ce s-au nascut in alt cult, deci nu s-au convertit de la ortodoxie (nu au acest pacat, le au pe celelalte).

[Mihnea Dragomir]

Intr-o zi ca aceasta Iuda a luat pretul tradarii. Treizeci de arginti. Cu atat a apreciat Biroul Politic al Knesset-ului epocii ca merita rasplatit efortul celui care era casierul Colegiului Apostolic. Sa cercetam putin aceste monede si sa vedem care era valoarea lor.

Argintul sau dinarul era o mica moneda de argint. Numele (denarius) vine de la numeralul "zece", fiindca, initial (adica in perioada Republicii) un dinar valora 10 asi (asul era moneda de cupru). Mai circula o moneda de bronz: sestertul, iar un argint valora 4 sesterti. Sub Augustus, insa, avusese loc o reforma monetara, astfel incat un dinar valora 16 asi (acesti dinari sunt marcati cu numarul XVI pe avers). Un dinar pe vremea lui Augustus cantarea 3.79 grame de argint.

Valoarea dinarului era valoarea metalului din moneda inasasi, practica ce a subzistat si in Romania interbelica, unde cocoselul de aur nu avea valoare nominala.

Cam ce se putea face cu 30 de dinari ? Un indiciu il avem chiar in Evanghelii, de unde aflam ca un lucrator in vie primea, pentru munca lui de o zi, un dinar. Dintr-un dinar, in principiu, el si familia lui puteau manca o zi. Dinarul pe zi era un fel de salariu minim al epocii. Un dinar valora 16 paini, din moment ce o paine costa un as. Soldatii primeau o solda de 225 de dinari pe an (ceea ce revine la 18.7 dinari pe luna, mai putin decat un muncitor agricol, dar nu plateau cazare, mancare, haine, incaltari). Solda unui capitan al epocii (centurion sau sutas) era mult mai mare: 3375 de dinari pe an (ceea ce inseamna 282 de arginti pe luna, dar soldele se plateau anual). O tunica se vindea intre 3 si 4 dinari.
Tot din Evanghelie mai aflam ce s-a intamplat cu cei 30 de dinari. Recuperati de liderii parlamentului de atunci, au servit la cumpararea unei "fasii de pamant" cultivabil. Evanghelia nu precizeaza intinderea acestei fasii, dar intelegem ca nu era prea mare, din moment ce a fost platita cu 113.7 grame de argint.

Am mai citit teoria ca 30 de arginti reprezenta pretul unui sclav. Personal, mi se pare o speculatie (nu lipsita de frumusete si adancime teologica), fiindca pretul sclavilor varia enorm in functie mai intai de calitatile sclavului, dar si de la epoca la epoca, precum si de la o regiune la alta a intinsei imparatii a Romei. Au existat perioade in care pretul unor sclavi cobora la 6 dinari, dupa cum un sclav nascut si educat in casa (pentru care romanii aveau un alt cuvant) putea ajunge la mii de dinari.

Mai aflu ca un liceu particular (toate liceele erau particulare atunci) primea, de la parintii unui copil, o jumatate de dinar pe zi pentru intretinerea si educarea acestuia.

Toate elementele de mai sus ne ajuta sa ne formam o imagine despre pretul tradarii. Mic, insignifiant chiar, daca avem in vedere Cine a fost cel vandut. Considerabil, daca avem in vedere lacomia lui Iuda, care tocmai ce se aratase ingrijorat ca pacatoasa bogata risipeste bunatate de parfum pentru cultul divin, in timp ce recipientul se putea vinde si banii impartiti saracilor (impartiti tot de casierul Iuda, se intelege).

Multi sunt si astazi cei care il tradeaza pe Domnul chiar pentru sume mai mici de 30 de arginti. Multi iscarioti se arata si astazi ingrijorati ca Biserica risipeste pentru cult si ne explica ce s-ar mai rezolva problema saraciei globale daca banii destinati cultului s-ar imparti saracilor.