Noi dezbateri cu privire la avort

[laurastifter]

În prealabil postat de Dumitru73

de acord cu tine.
totusi m-a surprins raspunsul femeilor din PSD, in frunte cu Rovana Plumb.

pe de alta parte ma surprind parerile oamenilor.
ma contrazic uneori agresiv, atunci cand afirm ca Dumnezeu nu exista.
dar cand aduc vorba de avorturi, imi vine sa plang, cand aud ca in fiecare familie s-au facut, in medie, mai multe avorturi.
si mai tare ma doare cand imi dau seama ca nu s-ar da inapoi de la un avort facut la 5 chiar 6 luni de sarcina.
inima incepe sa bata la 22 de zile de la conceptie, le spun.
e doar o bucata de carne, mi se raspunde.

Da, situaţia îmi pare şi mie foarte foarte tristă, chiar dramatică... Şi, exact aşa cum aţi spus, mulţi români se declară cât se poate de "creştini", dar atunci când consideră "necesar", acceptă să ucidă o fiinţă umană în dezvoltare, sub pretextul că acela ar fi doar aşa, un embrion. Aveţi mare dreptate! Cu alte cuvinte, în opinia lor, acea "bucată de carne" respiră, mişcă, îi bate inima, da' nu-i în viaţă, ci reprezintă doar o parte din corpul mamei.
Foarte foarte trist! Măcar spartanii aceia, care îi aruncau în prăpastie pe bebeluşii cu dizabilităţi, aveau o circumstanţă atenuantă: nu erau creştini...

P. S. Mă surprinde această afirmaţie a dvs: "ma contrazic uneori agresiv, atunci cand afirm ca Dumnezeu nu exista..."
Mi-e greu să cred că sunteţi un ateu convins. Aveţi un mod de gândire creştin... Probabil că vă nemulţumeşte atitudinea unor aşa-zişi "creştini", care-L mărturisesc pe Dumnezeu prin vorbe, dar prin fapte, prin întreaga lor viaţă Îl tăgăduiesc şi-L trădează. Şi pe mine mă nemulţumesc aceste atitudini necreştine afişate chiar de către cei care se pretind "credincioşi ai lui Hristos".
Tocmai de aceea, Dumnezeul nostru este minunat: fiindcă ne acceptă şi ne iubeşte aşa cum suntem şi pentru că Şi-a dat viaţa pentru noi, deşi... deşi ne cunoaşte în mod perfect fiecare gând şi faptă.
Toate greşelile comise, în istorie şi în prezent, de către persoane religioase (clerici sau laici) nu mă vor îndepărta de credinţa în Dumnezeu, tocmai pentru că Obiectul credinţei este Dumnezeu, iar nu credinciosul X sau ierarhul Y care m-au dezamăgit. Dacă faptele unora şi altora ne dezamăgesc pe noi, cu atât mai mult Dumnezeu are motive de a fi întristat din cauza faptelor noastre. Paul Evdokimov vorbea despre "nebunia divină", care constă, între altele, în faptul că Dumnezeu îi iubeşte chiar şi pe cei care-I neagă existenţa.
Păcatele omeneşti (chiar şi avorturile comise de "creştini" sau crimele săvârşite "în numele credinţei") ne pot întări credinţa în Dumnezeu Care este, potrivit cuvintelor unui teolog german, "Cel cu totul Altul", Cel Care, contrar aşteptărilor noastre, i-a iubit până la sacrificiul suprem pe toţi oamenii, inclusiv pe cei care L-au răstignit.

Ştiu, am scris cred că cel mai incoerent mesaj din viaţa mea (am avut o zi foarte agitată astăzi, cu doua intamplari întâmplări nedorite), dar sper că mi-aţi înţeles totuşi mesajul. :)

Va doresc din toată inima sărbători fericite!

Domnul nostru Iisus Hristos să fie cu dumneavoastră şi să vă întărească în credinţa care, cu siguranţă, există în adâncul sufletului dvs!
Căutaţi şi veţi afla!!!