Hristos, pelicanul si ziua pacalelilor

[JoyDivision]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Ideea era ca pelicanul NU mai e "necurat" alimentar.

n-am auzit ca cineva sa fi mancat pelican sau ca pelicanul e comestibil.

[delia31]

"Priviti la pasarile cerului"…ne zice Hristos in evanghelie…

Sa luam aminte un pic la ele, macar de ziua lor, 1 aprilie, ziua mondiala a pasarilor, sa vedem ce mesaje poarta pentru noi aceste fapturi inaripate. Fiindca tot ce-a fost creat de Dumnezeu, pt. om a fost facut. Toate cele din lume sunt ganduri /ratiuni divine plasticizate si prin fiecare, artistul plasmuitor ne spune ceva. Fapturile lumii sunt operele Lui de arta, cosmosul intreg e o imensa galerie de arta vie, in care omul, singura creatura cuvantatoare si intrebatoare, trece deseori nepasator, uitandu-se fara sa vada, privind fara sa inteleaga.

Priviti acest Porumbel sangerand de Luzon (Gallicolumba luzonica). Ce oare ne graieste prin el plasmuitorul lui?

[Yasmina]

Eu am un cuib cu pasari-colibri :)
De fapt,pasarea-mama locuieste in curte de vreo 2 ani(am 4 pomi in curte) caci am vazut-o mereu dar numai de curand,in Ianuarie si-a facut un cuib mai la vedere astfel ca poate fi observata cu usurinta.
Daca nu as fi avut aceasta sansa nici nu as fi avut idee ce mame devotate pot fi aceste pasari .

Au fost ploi care au durat zile intregi iar ea a stat nemiscata pe oua,nelasand ouale sa se raceasca sau sa se ude,asa o rabdare si un spirit de jertfa mai rar.
Apoi cand au venit puii nu a mai stat o clipa sa se odihneasca,mereu pe fuga sa prinda insecte si nectar sa-i hraneasca;iar dupa ce parasesc cuibul ii mai hraneste cateva zile pana la 2 saptamani.
Sunt niste pasari foarte pretioase si dragalase,s-au invatat cu mine si acum cand ma vad afara zboara spre mine ca si cum m-ar saluta apoi se duc in treaba lor.

În prealabil postat de delia31

"Priviti la pasarile cerului"…ne zice Hristos in evanghelie…

Sa luam aminte un pic la ele, macar de ziua lor, 1 aprilie, ziua mondiala a pasarilor, sa vedem ce mesaje poarta pentru noi aceste fapturi inaripate. Fiindca tot ce-a fost creat de Dumnezeu, pt. om a fost facut. Toate cele din lume sunt ganduri /ratiuni divine plasticizate si prin fiecare, artistul plasmuitor ne spune ceva. Fapturile lumii sunt operele Lui de arta, cosmosul intreg e o imensa galerie de arta vie, in care omul, singura creatura cuvantatoare si intrebatoare, trece deseori nepasator, uitandu-se fara sa vada, privind fara sa inteleaga.

Priviti acest Porumbel sangerand de Luzon (Gallicolumba luzonica). Ce oare ne graieste prin el plasmuitorul lui?

Eu nu pot intelege cum pot unii sentienti bipezi, cica umani, sa deteste pasarile.
Eu si a mea ne-am imprietenit cu o pereche de gugustiuci. Vin in fiecare dimineata pentru mancare, si nu se sperie cand deschide geamul la bucatarie, de fapt, arata de parca ar vrea sa intre in casa. Imi vine sa ii pup pe ochisori.

În prealabil postat de Barsaumas

Eu nu pot intelege cum pot unii sentienti bipezi, cica umani, sa deteste pasarile.
Eu si a mea ne-am imprietenit cu o pereche de gugustiuci. Vin in fiecare dimineata pentru mancare, si nu se sperie cand deschide geamul la bucatarie, de fapt, arata de parca ar vrea sa intre in casa. Imi vine sa ii pup pe ochisori.

Si mie imi plac pasarile! Papagalii, randunelele, si gainile dupa ce au fost expuse la temperaturi foarte inalte. :))

[delia31]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Si mie imi plac pasarile! Papagalii, randunelele, si gainile dupa ce au fost expuse la temperaturi foarte inalte. :))

:) ce delikat ai fost!

[delia31]

O imagine din Israel, cu ocazia Bobotezei, la Qaser al-Yahud, langa orasul Ierihon, locul in care Sf. Ioan Botezatorul l-a botezat pe Hristos in repejunile Iordanului. Un porumbel alb pe toiagul patriarhului ortodox al Ierusalimului, Mitr. Theophilos.

„Si botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.”

[Vitiate]

În prealabil postat de delia31

O imagine din Israel, cu ocazia Bobotezei, la Qaser al-Yahud, langa orasul Ierihon, locul in care Sf. Ioan Botezatorul l-a botezat pe Hristos in repejunile Iordanului. Un porumbel alb pe toiagul patriarhului ortodox al Ierusalimului, Mitr. Theophilos.

„Si botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.”

Cred sincer ca a fost o pura intamplare. Sau, de fapt porumbelul este destul de antropofil, asa ca a venit acolo, poate si in speranta unei rasplati grauntoase. Sau poate tocmai asa a fost antrenat in prealabil sa vina.
Eu imi hranesc, cand merg la tzara, un intreg stol de pitigoi, cinteze, gugustiuci, macalendri. Deseori pitigoii se asezau pe pacatosu-mi cap. Si ce, asta inseamna ca eu si multi altii, la care dragalasele fapturi ale Domnului au venit cu incredere, suntem sfinti ca si unii din vechime care admonestau hiene, foloseau crocodili nilotici pe post de bac (vezi acatistul Sf. Antonie cel Mare) sau ignorau muscaturi de vipere, cobre, scorpioni sau scolopendre?! :) Acu', pe bune.
Cred sincer ca a fost regie sau intamplare.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de delia31

„Si botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.”

Să fie vreo legătură între formularea "ca un porumbel" (s.m.)
şi formularea asemănătoare, la prima vedere:
"Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc..."? (s.m.)

P.S. "... de câte ori am voit să adun pe fiii tăi după cum adună pasărea puii săi sub aripi..." (Mt 23,37)
P.P.S. Atunci când se coboară, porumbelul are un fel de a se apropia diferit de cel, să zicem, al uliului/şoimului/vulturului. Aş numi modul în care se aşază porumbelul cu termeni ca "delicat", "gingaş", "grijuliu"... Şi, totodată, e în aşezarea porumbelului ceva nelămurit, care m-a fascinat din copilărie (când creşteam porumbei) - în timp ce se aşază îţi lasă impresia că totodată ... se ridică...:) Această ambiguitate este una dintre deliciile mele poetice oferite de natură. Văd în ea o dublă taină... Elementul ascensional pe care îl sesizez în coborârea porumbelului se asociază în mintea mea, nu ştiu de ce, cu puterea potolită şi nemanifestă, cu o bărbăţie/virilitate tainică....:) E ceea ce m-a preocupat adeseori, în alt plan, când citeam traducerile şi notele Părintelui Stăniloae la paragrafele (din Filocalia) privind smerenia, cufundarea înlăuntrul inimii etc. Părintele se exprimă adeseori (voit?) ambiguu, prin succesiune analitică şi antitetică, în genul "a coborî sau, totodată, a urca..."...........:)